Noi si Diabetul

Posts Tagged ‘petreceri copii’

Ieri a fost o zi  foarte plina,  in care copila mea a avut parte de multa actiune.

De dimineata,  dupa cursul de baza  (asa se numesc la scoala Waldorf primele doua ore in care le sunt introduse copiilor notiuni noi: literele in cazul nostru),  a fost programata o vizita la fabrica de piine Pajura SA, cu revenirea in punctul de plecare (scoala)  la ora 13.30 .

Va dati seama  ca pina la ora 13.30 mi-am ros toate  unghiile  si mi-au  murit sute de neuroni gindindu-ma ‘oare ce face fata mea’ .

Vorbeam zilele trecute  despre  cum este sa fii parinte  de dulcinel. Iata una din situatiile in care  in loc DOAR sa te bucuri de prima excapada, mica excursie a copilei  -foarte important fara parinti, stai  si-ti framinti creierul si sufletul facindu-ti  griji ca nu cumva sa o apuce raul in masina,  sa nu intirzie la insulina si ora de masa (noi facem insulina la 13.15-13.20 iar ea la 13.30 abia se intorcea la scoala).  In fine, trece timpul (uite asa ajungem sa ne bucuram intr-un mod stupid  de trecerea  timpului…)  si se face ora 13.30. Astept inca 10 minute ca sa nu par  total disperata  si-l sun pe taica-su sa vad   daca a intrat in ‘posesia’ copilului. Vesti bune: copilul a revenit in bune conditii si desi intirzie la masa si insulina, jumatate de ora , totul e Ok, iar impresiile  de pe teren  sunt imbucuratoare: copii au avut parte de vizionarea intregului proces de panificatie si  de emotia/bucuria si zumzetul calatoriei cu autocarul.

Apropo, va mai aduceti aminte de vizitele  facute  cu scoala in ‘marile fabrici si uzine ale minunatei patrii’ ? Eu nu-mi mai aduc  aminte exacte  in cite astfel de fabrici  am fost  insa cu siguranta imi amintesc de fabrica de lapte de unde am capatat inghetata  si de fabrica de sticla  de unde am primit cadou pahare -unul de tuica cred, cu un muschetar,   il mai am si acum. Materialista de mica,  de… ce sa-i faci?

Dupa  hei-rupul de la prinz -viteza, viteza, viteza- ca sa ne incadram cit de cit in program, in a doua parte a zilei  a urmat  family  discoteca  (a se citi de copii) organizata cu mari fite la Ramada  de catre  firma la care lucrez.

Aici am mincat, baut -suc of course – si cel mai important am dansat. Intrucit  taticul ne-a refuzat pe motiv ca el e om serios si are pacienti programati, a fost prima noastra  iesire in oras mama-fiica. Ne-am simtit minunat  impreuna  si mi-am promis sa repet experienta. Sincer abia astept (e un fel de-a zice ‘abia astept’ ca daca ar fi sa aleg as pastra-o exact asa cum e acum la 6 ani) sa merg cu fiica-mea la disco de ‘oameni mari’. Ar trebui sa fie cel putin interesant  nu-i asa?! 

Si iata asa s-a incheiat o minunata  zi, care ar fi fost perfecta  daca la fabrica de piine copila ar fi facut o piinica cu propriile-i minute (modelat coca)  cum li s-a promis (apoi s-a contramandat pe motiv ca sunt prea multi), daca sala de fite de la disco party  ar fi avut  un glob din acela de cristal ‘de disco’ asa cum se astepta micuta, si daca, cel mai imporatant -seara  nu am fi gasit glicemia 397 (data de piinica primita cadou si mincata la  prinz, in plus fata de CH necesari pe care oricum i-am scazut dar se pare ca degeaba, de sucul cu zahar baut la petrecere si de programul decalat de care am avut parte).

Dar totu-i bine cind se termina cu bine, asa ca aseara la ora de insulina&masa  (decalata din cauza petrecerii)  am bagat 3 unitati extra de Mixtard, n-am mai mincat hidratii rapizi, la ora 22.00 alte 2 unitati  extra, de asta data de  Actrapid +scazut  HC de la gustare, la ora 24.30 am ajustat iar cu 1.5u Actrapid -glicemia scazuse la 259 deci nu suficient, iar dimineata ne-am trezit  cu 110.

Trebuie sa-i aratam diabetului cine-i seful nu-i asa?  Nu pot priva  copila  de o viata  normala  doar de frica glicemiilor…

Si inca ceva…  daca se gaseste vreun cititor al acestui post care-si aminteste  vreun  cintec ‘de autocar’  (decent va rog!  ‘de copii!’) il  rog   sa-l posteze in comentarii.

Cine mai zice  ca a merge  cu metroul  este solutia  optima pentru a ajunge la timp la destinatie  inseamna  ca azi fie a stat acasa  fie nu a circulat la aceeasi ora ca si mine…

Dupa 15  minute de asteptat   in statia Iancului, a aparut in sfirsit si  ”trenul galben fara cai”,  in care a urcat cine  a putut (eu am fost  una din fericiti). Binenteles  ca datorita  multimii de oameni  in fiecare statie  am pierdut  cel putin 2 minute asa ca iata-ma ajunsa la birou  cu 15  minute intirziere.  Mai oameni  buni,   asa cum stiu sa mareasca  pretul  abonamentului, n-ar trebui ca minunatii oameni de la Metrorex (sau cum s-o mai numi acum institutia) sa aiba mai mult respect fata de cei care le baga banii in buzunar  si sa suplimenteze  cursele??? Ca vorba lui tata  Base ”toamna  nu-i ca vara”  (concediile de termina, incepe scoala, iar de astazi  si cursurile la universitati…)

Dar  asta  e,  vorba altui contemporan ”traim in Romania  si asta ne ocupa tot timpul”.

In rest,  toate bune si frumoase,  Simbata am avut 2 petreceri: una de copii-am sarbatorit cei 11 ani  ai domnisoarelor Iulia si Sonia (verisoarele Aidei) iar cealalta de ”oameni mari”  sarbatorita  cu mare fast la Inter.

La cea de copii totul a fost minunat, glicemiile au  fost tinute in friu multumita micilor  trucuri invatate pina acum:

*suc la discretie ori de cite  ori a dorit  sufletelul Aidei (exista  o porcarie de suc, cred ca Natura se numeste,  care are doar 1 sau 2 hidrati –  va puteti da seama  ce apa cu te miri ce aditivi  a baut  copilul. Tinind cont de faptul  ca Aida bea  numai suc  proaspat de mandarine  iar din asta alimentar, ca sa zic asa , numai de citeva ori pe an la ocazii -cind vrem sa incadreze in peisaj  si sa nu se simta altfel  fata ce ceilalti copii , cred ca merge)

*cind ceilalti copii serveau sandwich-uri  Aida presta  o portie de sunca  cu masline (daca-i dai si ceapa verde cu sare esti deja prietenul ei cel mai bun)

*cit despre tort aici  avem noroc: Aidei nu-i plac prajiturile, maninca cu placere crema de ciocolata  dar blatul  nu-i tocmai unul din preferatele ei

*hipo data in general de starea de bine, de petrecere, a fost combatuta de frunzulitele de ciocolata dupa tort (ori de cite  ori este mai entuziasta, mai vesela,  valorea  glicemiei scade)

  Si iata  ce ascultau odraslele noastre la petrecere:

”………….

As vrea sa ne-ntalnim la mall
As vrea sa ne vedem la mall

As vrea sa ies la cinema
As vrea sa ies cu cineva
Poate cu prietena mea
Poate cu prietena ta

Daca nu esti de la oras, esti de la tara
Iei primul tren care te lasa in gara
Apoi iei un taxi pana la mall
Bei doua sucuri si ai portofelul gol
…………………………………………..”

Cool, nu??? Voi cind ati fost ultima data la Mall???