Nebunie mare monser…
Zilele astea oriunde intorci capul nu vezi si nu auzi decit Valentine’s day. Pina si copiii sunt patrunsi de mirajul iubirii.
Desi nu-i o sarbatoare autohtona, sincer nu sunt nici pro nici contra acesteia. Pina la urma, atita timp cit vorbim despre o zi cu semnificatii frumoase, de ce nu? Pacat ca nu-i declarata zi libera. Cred ca asa as iubi sarbatoarea asta si mai mult. Si ce bine ar fi sa importam si asa numita ‘Bank Holiday’ de la englezi…in felul acesta din cind in cind am sta si noi, Lunea acasa.
Dar sa ne intorcem la iubire, caci despre asta este vorba. Love is in the air….
Va mai amintiti cind v-ati indragostit prima data? Amintirile mele merg pina la perioada gradinitei unde eram ‘in love’ cu doi dintre craii grupei: Doru si Stelu. Unul imi aducea ciocolata, iar celalat ma sa lasa sa maninc si desertul lui cind acesta era constituit din renumita prajitura ‘cartof’. Nu stiu de ce dar aceasta ramine prajitura copilariei mele. Anii au trecut noi am crescut , ‘of course’ , asa ca acum mi-s femeie maritata si cu una bucata copila pe inventar.
Care copila, e si ea la primele iubiri. Credeam ca eu sunt nabadaioasa de plac 2 baieti odata, insa copii de azi ne-au intrecut de departe. Copila mea este la … hai sa vedem al citelea ‘sot’… Pai intii a fost Raducu, un baiat cuminte si frumos foc cu cei mai minunati ochi albastri , pentru care deja am batut palma cu viitorii ‘cuscri’. Apoi Ion -baiatul de la Olt, care a dat-o gata pe fiica-mea cu ce credeti oare (?) -cu o miniatura de motoscuter (din acela pentru copii). Ori de cite ori mergem la parintii sotului nici n-apucam sa tragem bine masina in curte ca Ion se si infiinteaza la datorie. De! iubire mare ce sa mai zicem. Dupa Ion, a urmat Eric -o poveste de’amour pentru care avem si proba video, si anume declaratia patimasa a acestuia catre copila mea imortalizata video la o petrecere. Suna cam asa : ”…esti ca o printesa, esti minunata, esti frumoasa ca galbenul rochiei …’‘ -copila mea era imbracata in rochia lui Bell care-i de un galben auriu.
De ce-mi vin toate asta in cap? Pentru ca copila trece iar printr-o faza de indragosteala in care este topita dupa unul din colegii de clasa (I)-de fapt dupa mai multi dar de unul mai mult ”ca e cuminte si invata bine ca si ea”. Si este atit de indragostita incit ma ‘asasineaza’ cu marturisile ei. Intr-una din zile in care fata imi explica cu patos cit de mult il iubeste ea pe Darius, iar povetele mele cum ca ar trebui sa fie mai temperata in declaratii, ca baietii sunt aceia care trebuie sa spuna fetitelor ca le plac , ramineau fara nici un ecou, i-am zis ca-i fac bagajul si ca o sun pe mama lui Darius sa vina sa o ia sa locuiasca impreuna. I-am spus ca daca-l iubeste atit de mult atunci trebuie sa se mute cu el si sa aiba grija de el. De! mama nebuna… insa era a miia ora cind auzeama de acest Darius asa ca am cedat calcind cum nu se putea mai frumos in strachini si facindu-mi copila sa plinga.
Intre timp m-am mai potolit si eu, am inteles ca psihologic vorbind indragosteala asta intre pici este o faza absolut normala si ca copila nu exagereaza cu nimic. Ce pacat insa ca desi au ales sa fie parteneri de Valentine’s Day (ce-o mai fi insemnind si asta…) din cauza varicelei, copila este consemnata la domiciliu asa ca nu-si poate onora promisiunea.
Ce mi-ar placea sa existe o camera web montata in clasa astfel incit sa-i vad pe picii astia in actiune. Si nu ziceti ca sunt indiscreta! Sa arunce cu piatra al care nu vrea ca macar odata sa fie ‘ invizibil’ si sa-si vada odorul in actiune.
Si cind te gindesti ca suntem abia in clasa I.. Good have merci!