December 12th, 2011 | 
Author:
Se stie!
Deja este o traditie ca in fiecare an, la cabinetul de diabetologie unde suntem inscrisi, si anume la draga noastra Mihaela, sa se organizeze petrecerea anuala de Craciun. Aici copiii cu diabet, dar si fara, se intilnesc, se joaca, il asteapta nerabdatori pe Mosu’ care de fiecare data nu-i dezamageste si vine incarcat cu daruri. Anul acesta copila a primit niste ‘cadouri super bombastice’ -cine stie ce inseamna este invitat sa-mi traduca 
– dar cel mai mult i-a placut CD-ul cu Nick Jonas ‘pe care ‘ii venea sa-l pupe’.
Dar… pe linga copilasi, ne intilnim si noi parintii de dulcinei, socializam, schimbam pareri, poate chiar sfaturi, dar cel mai important zimbim. Este o zi in care suntem noi intre noi, parca mai linistiti, parca mai veseli si cu zimbetul pe buze vazindu-ne minunile de copii in actiune.
Binenteles ca in fiecare an sotul doamnei este prezent la datorie asigurindu-ne un meniu din ce in ce mai variat din care dulcienii nostri pot alege, binenteles ca si anul acesta au fost prezente prajiturelele ce aveau biletel cu nr de carbohidrati, si binenteles ca bradul creste de la an la an, anul acesta bucurindu-ne de o minunatie de brad al carui virf a trebui indoit pentru a avea loc.
A fost multa voie buna, distractie, mincare, confeti, cadouri, veselie… Personal, ii multumesc doamnei doctor pentru tot efortul depus, pentru ca stiu cit alearga si cit suflet investeste ca totul sa iasa bine si … deja asteptam petrecerea de la anul.
Iar valoarea glicemiei cind am ajuns acasa, 300, a reflectat sucul in care a dat iama copila la petrecere, insa sa nu disperam cu o corectie de 1.5 unitati Humalog s-a rezolvat astfel incit la ora 23 deja aveam o valoare de 155. Ma consolez cu gindul ca nu a stat mai mult de 1-2 ore pe acea valoare de 300. De, nu tot timpul iti iese ca aici
Poze de la petrecere… as avea eu multe… dar intrucit nu am permisiunea celor care apar in ele de a le posta, ma voi multumi cu urmatoarele:
Posted in
Buna Ioana,
Petrecerea a fost foarte reusita, copiii mei au fost foarte incantati, mai ales ca s-au intalnit cu Mosul pentru prima data anul acesta. Mihnea s-a emotionat foarte tare cand i s-a cantat “La multi ani!”, asa de tare incat nu a mai stiut poezia, lucru care nu i s-a mai intamplat pana acum. Pentru noi, din pacate 9 decembrie nu a fost doar ziua lui Mihnea si petrecerea de Craciun, ci a fost si ziua in care am implinit un an de diabet.
Spunea cineva la un moment dat ca primul an este cel mai greu, asa ca sunt optimista, mai ales ca, de cand am cunoscut-o pe doamna doctor, stiu ca ma pot baza oricand pe sfaturile dumneaei.
Multumim Ioana si va dorim glicemii foarte bune:)
Cel mai minunat lucru pe care il putea face d-na dr pentru puitzii nostri in afara de a avea grija de ei , este acesta petrecere. Magnific moment pentru ei si nu numai. Alex al meu a fost foarte incantat anul acesta (anul trecut era mai micut si mai obosit…a stat numai in hipo …)mai ales ca a constientizat de data aceasta ca “toti copilasii au fost la fel ca el – cu diabet “. Glicemiile au fst super bune. A mancat , a baut farte mult suc , tort si totusi acasa am ajuns cu 111. Fara sa facem insulina in plus . Deci, bucuria a fost maxima – pe masura arderilor de glucide . Asemenea momente , trebuie sa recunosc ca sunt ca o sursa de energie pentru mine, nu suntem singuri in acest vartej al vietii cotidiene, mai sunt si altii la fel de puternici ca noi si reusim sa facem fatza situatie.
Scuze pentru greselile de ortgrafie…am pb cu tastatura …
Foarte frumos si sincer vad multa dragoste si fericire in cuvintele tale. Cred ca e un moment cand te simti foarte bine cand scri despre cei pe care ii ajuti si asta te face om. Copiii chiar au fost fericiti si cum vad nu prea se temeau de Mosul, asta e bine. Felicitari pentru articol.
Sunt din ce in ce mai impresionata. Sunteti niste oameni minunati! Craciun fericit!