Archive for the ‘la petreceri’ Category
Se stie!
Deja este o traditie ca in fiecare an, la cabinetul de diabetologie unde suntem inscrisi, si anume la draga noastra Mihaela, sa se organizeze petrecerea anuala de Craciun. Aici copiii cu diabet, dar si fara, se intilnesc, se joaca, il asteapta nerabdatori pe Mosu’ care de fiecare data nu-i dezamageste si vine incarcat cu daruri. Anul acesta copila a primit niste ‘cadouri super bombastice’ -cine stie ce inseamna este invitat sa-mi traduca – dar cel mai mult i-a placut CD-ul cu Nick Jonas ‘pe care ‘ii venea sa-l pupe’.
Dar… pe linga copilasi, ne intilnim si noi parintii de dulcinei, socializam, schimbam pareri, poate chiar sfaturi, dar cel mai important zimbim. Este o zi in care suntem noi intre noi, parca mai linistiti, parca mai veseli si cu zimbetul pe buze vazindu-ne minunile de copii in actiune.
Binenteles ca in fiecare an sotul doamnei este prezent la datorie asigurindu-ne un meniu din ce in ce mai variat din care dulcienii nostri pot alege, binenteles ca si anul acesta au fost prezente prajiturelele ce aveau biletel cu nr de carbohidrati, si binenteles ca bradul creste de la an la an, anul acesta bucurindu-ne de o minunatie de brad al carui virf a trebui indoit pentru a avea loc.
A fost multa voie buna, distractie, mincare, confeti, cadouri, veselie… Personal, ii multumesc doamnei doctor pentru tot efortul depus, pentru ca stiu cit alearga si cit suflet investeste ca totul sa iasa bine si … deja asteptam petrecerea de la anul.
Iar valoarea glicemiei cind am ajuns acasa, 300, a reflectat sucul in care a dat iama copila la petrecere, insa sa nu disperam cu o corectie de 1.5 unitati Humalog s-a rezolvat astfel incit la ora 23 deja aveam o valoare de 155. Ma consolez cu gindul ca nu a stat mai mult de 1-2 ore pe acea valoare de 300. De, nu tot timpul iti iese ca aici
Poze de la petrecere… as avea eu multe… dar intrucit nu am permisiunea celor care apar in ele de a le posta, ma voi multumi cu urmatoarele:
Oricit ma straduisc sa fiu un bun ‘Type 3 diabetic’ http://cuburidezahar.blogspot.com/2011/03/tipuri-si-etichete.html se pare ca nu intotdeauna si reusesc.
Vinerea trecuta copila a fost invitata la petrecerea unei colege de clasa.
In trecut, pina m-am prins eu cum sta treaba cu glicemiile la astfel de petreceri, mergeam cu sucul fara zahar dupa mine, eram tot timpul cu ochii pe copila si pastram rigurozitatea programului, apelind cei drept la mici trucuri asa cum am facut aici . Ulterior, am vazut ca datorita entuziasmului, bucuriei dar si efortului depus ( topaiala) la astfel de petreceri riscam valori spre hipo aici asa ca usor, usor am inceput sa las copila sa bea suc ‘la liber’ , precum si sa guste din mincarea servita chiar daca aceasta ne incaleca oarecum programul. Astfel am reusit in ultima vreme sa trecem cu brio (a se citi glicemii bune) de absolut toate petrecerile la care am participat.
Mi-am zis ca si de data aceasta lucrurile se vor desfasura in acelasi mod asa ca la ora 16.30 am mincat acasa gustarica cu pricina, ne-am imbracat frumusel, am luat cadoul la subbrat si am pornit spre locul unde se desfasuta petrecerea respectiva.
Ajunsi acolo copila a intrat imediat in atmosfera si a inceput a tupai in saltelele gonflabile, drept pentru care am gindit ca sucul pe care-l va servi va fi numai bun pentru a combate o posibila hipo.
Pentru a nu sufoca copila cu prezenta noastra (toti ceilalti parinti aduceau copiii dupa care plecau la treburile lor urmind sa revina in jurul orei 20.00) i-am explicat in 2 cuvinte mamei sarbatoritei ca noi mergem sa bem o cafea in apropiere si ca daca observa ceva (orice) in neregula sa ne sune si venim in mai putin de un minut (cafeneaua era fix linga locul de joaca). Toate bune si frumoase, mi-am luat sotul de mina si am plecat sa savuram pret de 2 ceasuri o cafea lungaaa. Bem cafeaua linistiti si revenim la ora 19.30 cind actiunea Actrapidului se va fi terminat si trebuia sa ne facem o noua ‘piscatura’. Complet relaxati cu gindul ca glicemia ar trebui sa fie OK sucul baut contrabalansind cu efortul depus, chemam copila luam glicemia si … stupoare 356 . Scot imediat Actrapidul, administram imediat 2 unitati IM si trimitem copila din nou la joaca. In ciuda valorii mari copila se prezenta absolut Ok, nu tu obosita, nu morocanoasa , nu nimic…
Mai stam la petrecere inca o ora in care copila nu mai maninca nimic iar cele 2 unitati de Actrapid trebuiau sa-si faca efectul, dupa care plecam spre casa. Aici verificam din nou glicemia si din nou surpriza, in loc sa scada, glicemia urcase la 468, valoare pe care n-a mai vazut-o glucometrul de 4 ani de pe vremea debutului.
Nu stiu ce si cum s-a intimplat, probabil ca minunata-mi copila bause de data aceasta mai mult suc decit trebuia (desi mi-a zis ca doar 2 pahare ceea ce tinind cont de cit a topait la gonflabila si de cit a dansat nu trebuia sa duca la o glicemie asa mare) ideea este ca acasa m-am mobilizat am mai facut inca o tura de Actrapid am mai tinut-o treaza inca o ora ca sa o pot testa inainte de culcare dupa care am mers la nani. La ora 01.00 noaptea glicemia scazuse deja la 90 asa ca i-am incalzit 150 ml lapte pe care i-a baut mai mut adormita decit treaza. A doua zi hopul deja trecuse, glicemiile pastrindu-se normale pe tot parcusul zilei.
Nici nu vreau sa ma gindesc ce o fi simtit creierasul ei in acele ore cind de la o glicemie normala am ajuns la un maxim de 468 iar apoi a revenit la normal,90.
Cred ca la petrecerea viitoare o sa apelez din nou la tactica ochii si copila
Cam asta-i cu diabetul… cind crezi ca ai gasit reteta perfecta pentru o situatie se intimpla o ‘minune’ ca asta cind trebuie sa te regrupezi.
Cred ca v-ati prins deja ca o iubim foarte mult pe doctorita noastra diabetolog, draga noastra Mihaela.
Pai cum sa nu iubesti un OM care te sfatuieste, te ajuta sa intelegi, te suna de 10 ori pe zi in zilele in care ai probleme ca sa vada cum evoluezi si sa te indrume sa o scoti la capat, raspunde la telefon ori de cite ori o suni fie ca doarme sau ca este in lift la Munchen, care isi blocheaza 500 RON din banii proprii pe glucagon doar ca sa fie sigura ca pacientii ei au unde-l gasi in caz de nevoie….
Acest OM organizeaza in fiecare an, din fonduri proprii, petrecerea de Craciun la care-si invita toti pacientii. Pentru noi, cei care ducem aceasta batalie zilnica cu diabetul, aceasta petrecere reprezinta un balsam pentru minte si suflet. Astfel in fiecare an ne minunam cit de mari si frumosi au crescut copii nostrii, aflam cum Miruna, o tinara diabetica, a dus o sarcina la bun sfirsit dind nastere unei frumuseti de bebeu rozaliu si sanatos, schimbam pareri, idei , intr-un cuvint socializam in aceeasi limba (cea dictata de diabet).
La petrecerea de anul acesta am avut placerea de a le avea alaturi pe zuza si pe Ana -mama unei minuni de baiat ce nu sta locului o clipita- Alex, l-am revazut pe Eric -baietelul care anul trecut ii facea declaratii patimase de dragoste copilei mele, si pe toti ceilalti.
A venit si spiridusul lui Mos Craciun care s-a jucat cu picii nostrii iar apoi insusi Mos Craciun cu sacul plin de daruri (daruri ce numai doamna doctor stie cum a facut rost de ele).
Masa a fost incarcata cu felurite preparate, pregatite cu drag chiar de doamna doctor, si unde a fost cazul au fost calculati hidratii. Iar sotul dinsei face niste prajituri foarte bune – briosele din coca de cozonac au fost delicioase. Tortul a fost special facut pentru dulcineii mari si mici, avind un indice glicemic 30.
Copila mea a fost super incintata si de petrecerea de anul acesta, spunind ca s-a distrat de minune, acasa a cazut frinta de oboseala, glicemiile au fost super OK (la ora 01.00 noaptea avea 83 -asa ca am trezit-o si i-am dat putin lapte) .
Sunt norocoasa. Pina la ‘venerabila’ virsta de 34 de ani am intilnit citiva oameni de omenie (si sper sa mai intilnesc) iar unul dintre acestia este cu siguranta doamna doctor Mihaela Vlaiculescu.
Ce bine ar fi daca toti medicii diabetologi (si nu numai) ar intelege cit de importanta este comunicarea cu pacientul, apropierea de el. Dincolo de calcule peste calcule, scheme de tratament, sfaturi…. noi, mamicile de dulcinei, si chiar dulcineii insasi avem nevoie si de astfel de momente.
Si ca sa incheiem saptamina in acelasi spirit al Craciunului, simbata seara am fost in oraselul lui Mos Craciun din parcul IOR.
Sa vina Craciunul! Uraaaaaa!
Nu stiu cum as putea descrie in cuvinte harmalaia, veselia, galagia, voia buna, haosul si buna dispozitie de la petrecerea de ieri seara organizata cu ocazia zilei onomastice a minunatei mele copile si nu in ultimul rind a sotului.
Tot ceea ce pot spune este ca de cind cu acest nou ‘prieten’ diabetul, incercam pe cit posibil sa ne continuam viata ca si inainte. Nu suntem o familie de petrecareti dar in afara de Sarbatorile Sfinte de Paste si Craciun pe care le serbeaza tot romanul, noi incercam sa punctam inca alte 2 momente ale anului, si anume ziua de nastere a copilei si sarbatoarea Sfintilor Mihail si Gavril , prilej cu care organizam petreceri.
Asa s-a intimplat si ieri seara cind cu mic cu mare ne-am bucurat de o karaoke evening . Repertoriul prestat a fost unul foarte variat, incepind de la Hannah Montana si continuind pina la Dan Spataru sau Zarzarea, Zarzarea.
Petrecerea a fost asezonata cu sarmale, fripturi, confeti, jocuri de copii (au fost cred mai mult de 10 copiii), face painting , lupta cu piniata (sincer nici nu stiu cum se scrie dar momentul a fost cu siguranta unul foarte gustat de copii-si la propriu si la figurat) iar la final tort.
Copila a reusit marea performanta de a vinde gratis bratarile hand-made facute chiar de ea pentru prietenii ce urmau sa onoreze petrecerea.
Sper ca toti cei invitati sa fi petrecut o seara frumoasa alaturi de noi, fiica-mea cu siguranta s-a distrat, la sfirsitul serii exprimindu-si dorinta ca seara sa nu se mai termine.
Cu glicemiile pot spune ca ne-am descurcat foarte bine. Am avut la ora 19.20 o glicemie 200 rezultata in urma unui pahar de suc baut cu 20 min inainte de a ne face insulina, dar mai mult ca sigur ca n-am stat mult pe aceasta valoare intrucit la 19.20 ne-am facut unitatile de Mixtard, iar copila a mincat 2 sarmalute (mai bine zis continutul lor, deci cred ca in total au fost max 5 hidrati). In felul acesta am combatut si durerea de burtica ce apare de obicei la noi daca ne facem insulina si nu mincam imediat, fara a alimenta insa glicemia cu o cantitate mare de hidrati.
Veselia fiind maxima, deci putind aparea pericolul de hipo, peste o ora am mai mincat o felie de piine deci 12 HL si o bomboana din pinata, probabil alti 5 HR.
Asa cum am mai spus si altadata cu prajiturile nu prea suntem prieteni asa ca tortul nu a costituit o ‘amenintare’.
La ora gustarii eram deja acasa si aveam o glicemie testata de 92.
Tinind cont de emotiile&bucuria petrecerii si de zbintuiala prestata, am suplimentat HR (daca in mod normal la aceasta ora bem 100 ml lapte acum am baut 200 ml) si am mincat cantitatea normala de HL -23 gr piine.
La ora 01.00 glicemia scazuse unpicut ajungind la 70 (deci, trag eu invataminte ca la gustare mergeau chiar mai multi HR decit am suplimentat). I-am dat copilei 8 gr. de zahar si totul s-a terminat cu bine.
Iar astazi incepem din nou scoala, iar copila este foarte entuziasmata ca va servi copiii cu bomboane. Ca sa faca momentul mai interesant ne-a pus sa-i cumparam pentru la scoala, ciocolata aceea Milka… cu artificii, care provoaca niste senzatii ciudate dar placute papilelor gustative.
La multi ani iubita mea!
Cine mai zice ca a merge cu metroul este solutia optima pentru a ajunge la timp la destinatie inseamna ca azi fie a stat acasa fie nu a circulat la aceeasi ora ca si mine…
Dupa 15 minute de asteptat in statia Iancului, a aparut in sfirsit si ”trenul galben fara cai”, in care a urcat cine a putut (eu am fost una din fericiti). Binenteles ca datorita multimii de oameni in fiecare statie am pierdut cel putin 2 minute asa ca iata-ma ajunsa la birou cu 15 minute intirziere. Mai oameni buni, asa cum stiu sa mareasca pretul abonamentului, n-ar trebui ca minunatii oameni de la Metrorex (sau cum s-o mai numi acum institutia) sa aiba mai mult respect fata de cei care le baga banii in buzunar si sa suplimenteze cursele??? Ca vorba lui tata Base ”toamna nu-i ca vara” (concediile de termina, incepe scoala, iar de astazi si cursurile la universitati…)
Dar asta e, vorba altui contemporan ”traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.
In rest, toate bune si frumoase, Simbata am avut 2 petreceri: una de copii-am sarbatorit cei 11 ani ai domnisoarelor Iulia si Sonia (verisoarele Aidei) iar cealalta de ”oameni mari” sarbatorita cu mare fast la Inter.
La cea de copii totul a fost minunat, glicemiile au fost tinute in friu multumita micilor trucuri invatate pina acum:
*suc la discretie ori de cite ori a dorit sufletelul Aidei (exista o porcarie de suc, cred ca Natura se numeste, care are doar 1 sau 2 hidrati – va puteti da seama ce apa cu te miri ce aditivi a baut copilul. Tinind cont de faptul ca Aida bea numai suc proaspat de mandarine iar din asta alimentar, ca sa zic asa , numai de citeva ori pe an la ocazii -cind vrem sa incadreze in peisaj si sa nu se simta altfel fata ce ceilalti copii , cred ca merge)
*cind ceilalti copii serveau sandwich-uri Aida presta o portie de sunca cu masline (daca-i dai si ceapa verde cu sare esti deja prietenul ei cel mai bun)
*cit despre tort aici avem noroc: Aidei nu-i plac prajiturile, maninca cu placere crema de ciocolata dar blatul nu-i tocmai unul din preferatele ei
*hipo data in general de starea de bine, de petrecere, a fost combatuta de frunzulitele de ciocolata dupa tort (ori de cite ori este mai entuziasta, mai vesela, valorea glicemiei scade)
Si iata ce ascultau odraslele noastre la petrecere:
”………….
As vrea sa ne-ntalnim la mall
As vrea sa ne vedem la mall
As vrea sa ies la cinema
As vrea sa ies cu cineva
Poate cu prietena mea
Poate cu prietena ta
Daca nu esti de la oras, esti de la tara
Iei primul tren care te lasa in gara
Apoi iei un taxi pana la mall
Bei doua sucuri si ai portofelul gol
…………………………………………..”
Cool, nu??? Voi cind ati fost ultima data la Mall???