Noi si Diabetul

Archive for the ‘copiii’ Category

Si  fuse  si  bazarul  de Craciun organizat de Liceul Waldorf  Nr  1 din Bucuresti….

Noi bricolind  cu drag  si  spor  pentru  bazar…

iar produsele  finite de anul acesta  au fost….

 Si recolta  a fost….  fabuloasa  suma de 85 de lei…

Dincolo  de aceste  poze  si de banii strinsi  de copila a fost  multa  distractie, voie  buna  si  bucuria  copilei  de a bricola in familie.  Deja  ne gindim  cu ce noutati  sa venim la anul  

Iar  glicemia  pe final  de  bazar a fost 143.

Cind  eram  eu  juna  prima  si ma intrebau  babele  citi  copii  imi doresc raspundeam  fara  nici  o  ezitare:  3   maica.  Si sincer, ani la rind,  asa  mi-am imaginat  eu familia  mea:  3  copchii  si una bucata  sot. Intre  timp  planurile  s-au  mai  schimbat  , juna s-a  mai  copt si s-a limitat doar  la o mindrete  de copila, dar  in week-endul  ce tocmai  a trecut  mi-am  vazut  visul  cu  ochii.  Adica  am  avut  pe inventar 3 fete  cucuiete  si una bucata  sot. Doua  din  cele  3  fete  sunt  frumoasele verisoare ale Aidei care  au venit  intr-o ‘excursie de week-end’ la noi  (ele  locuind  la  10  minute  distanta    ).  A  fost  absolut  minunat.  Nici  n-am stiu  ca sunt copii in casa. 

  Nu stiu  daca facem  bine  sau  nu,   dar  noi  incercam sa  marcam acesti ani ai copilariei  Aidei  motiv  pentru  care  99.99 %  din timp   programul  ni-l  face  domnisoara  in cauza. Distractiile mondene  sau cele  tip  ‘ca doi porumbei’  le-am  aminat  pentru  vremea  cind  copila  ne va saluta  din mers  zicind  ca pleaca  la intilnire.  Pina atunci  vrem sa-i oferim copilaria  care  o merita acordindu-i  tot  timpul  si  energia noastra.  Dar  ca sa  pot  face asta  un ‘singur  dor’  am si  eu:  ca Simbata  dimineata  dupa incheierea  programului  glicemie/insulina  sa ma lasi  SA  DOOOOORM/lenevesc  pina pe la 11-12. 

Si asa  cum spuneam, avind cele  2 fete  cucuiete  la noi in week-end, domnisoara  Aida  a avut  ocupatie,  asa  ca jumatate  de zi  am avut  liber la leneveala. Ce bine a fost…  Dupa  prinz am fost  la  plimbare  in IOR  sa admiram  paunii, lebedele  si broastele testoase, sa mincam inghetata  si  sa ne distram,  si gata ziua de Simbata,  iar  Duminica  am fost  la un atelier  de creatie unde fetele  au mesterit  la niste desene  si   rame  pe care le-au  decorat  cu  pasta  fimo.

Am avut  parte de un week-end  super  relaxant cu multa inghetata, si imi doresc  sa repetam experienta.

Dar,  pentru  ca intotdeauna exista  un dar…, tot  Simbata  am avut  si prima  abatere  de la rutina  mea  de tip 3 http://cuburidezahar.blogspot.com/2011/03/tipuri-si-etichete.html.      

De cind  cu povestea  asta  cu  diabetul, adica de 4 ani,    merg  la culcare in fiecare seara   numai dupa  ce-i testez  glicemia  copilei la ora  01.00 noaptea (acum intelegeti  de ce sunt asa disperata  dupa  acele  citeva  ore de rasfat  Simbata dimineata?!).  Cred  ca am acumulat  foarta  multa  oboseala, altfel nu-mi explic  cum de Simbata  seara  am adormit  fara  a-mi mai face  datoria,  si  toata  noaptea  am fost  intr-o  stare  foarte  ciudata  in care  dormeam  dar  in acelasi timp constientizam  ca trebuie  sa  ma trezesc pentru glicemie  si nu puteam. Nu stiu  cum sa explic  dar  dormeam si eram treaza  in acelasi  timp  insa  fara  a ma putea  ridica  din pat.  Foarte  ciudata  si nasoala starea  si sper  sa nu se  mai  repete. Cineva  acolo  sus  ne iubeste  insa  si am avut  noroc de glicemii bune  peste noapte , fara risc  de hipo, pentru  ca valoarea de dimineata  a fost 68.  

O zi  frumoasa  tuturor  si  glicemii bune dulcineilor  mari  si mici!

Te trezesti  bucuroasa  cu gindul  ca in sfirsit a venit  Martie, Martie-Martisor, te uiti  pe fereastra  si ce sa vezi (?) ninge   asa  ca-ti amintesti subit ca de citeva zile iarna sa incapatineaza sa plece. Zimbetul dispare!  Apoi se trezeste minunata  copila entuziasmata tare, exclamind ”Uraaa  a venit  Primavara!  Mami  trebuie sa-mi aduci azi un ghiocel vestitorul primaverii”  Calendaristic vorbind  copila are dreptate,  si gindesc ca  pina la urma  nu conteaza ce vedem  pe fereastra ci ceea  ce simtim. Asa  ca  haideti sa fim veseli  si sa simtim primavara, poate  asa  pleaca  si baba iarna de la noi.

Ghiozdanelul  copilei  ascunde azi  o mica comoara  lucrata  cu ale  ei 2 minute  dibace  in ziua de Simbata.  Acum 2 saptamini am fost la un atelier de martisoare de unde am furat tehnica modelarii  pastei fimo, asa  ca Simbata  am organizat  si noi acasa  un mic atelier  invitindu-le  la lucru  pe finutele noastre  si pe prietena si colega  copilei, Daria (cea cu care are de altfel  si o formatie Ioana Stea -nice  name  nu-i asa, de! ma iubeste copila). Ce-a iesit  se poate  vedea  in poze.

Abia astept sa se intoarca azi  copila  de la scoala  cu impresiile primului Martisor petrecut  aici.  In alta ordine de idei, am inteles de la fete (a mea copila si Daria) ca diseara va fi o  petrecere  ‘privata’  la mine acasa in cinstea Martisorului. Cum se va desfasura aceasta nici nu vreau sa stiu. Pina atunci  eu am ca tema gasirea  macar a  unui ghiocel pentru  minunata-mi copila.

Ca sa nu ne iesim din mina , Duminica aceasta vom merge   la un atelier de bijuterii din pasta fimo, asa ca in curind  cred ca-mi voi putea deschide butic

O primavara  frumoasa  va doresc, dar mai ales  dulcineilor mari si  mici.

La multi  ani Marta Denisa!

Edit later:  Am gasit  ghioceii  mult  doriti de copila  asa ca pot spune ca  mi-am indeplinit  cu succes  misiunea. Evrikaaaa! 

Ajunsa acasa,  petrecerea de Martisor  este  in plina desfasurare:  flori de primavara,  zambile, narcise, ghiocei insirati  in toata sufrageria, lumina  data pe semiintuneric  si tromboscopul  in actiune, atmosfera de disco veritabila. Din sufragerie se aude alternativ ba   glasul  suav al Selenei Gomez ba acordurile  unei melodii cu Shakira. What a nice combination!   Iar  zuzele mele ce credeti ca fac    filmeaza  scene pentru a  monta   un videoclip  cu ele pe care apoi, noi astia mari,  avem apoi  datoria de a-l posta  pe YouTube ca sa devina cunoscute si sa-si faca fani. Oare cum or iesi  scenele pe melodiile Shakirei?    Doamne…  si cind te gindesti ca eu la virsta lor faceam hainute la papusi?!  

Aaaaa, si era sa uit copila a primit martisoate de la TOTI baietii din clasa, iar de la  ‘iubitu’  Darius  a primit un martisor pestisor. Concluzia copilei:   ”mami  deci Darius  ma vede ca pe o sirena, asta inseamna ca sunt sirena lui,      ce tare!”

Iubesc  Liceul Waldorf  nr. 1 ,  liceu&scoala la care invata fiica-mea.  Cred ca aceasta  afirmatie a aparut  si va aparea in toate  posturile legate  de ce se intimpla la scoala copilei mele.

Dupa o saptamina de vacanta  si alte trei de varicela, timp in care copila a rezistat  eroic  izolarii, Carnavalul  organizat Vineri de Liceul Waldorf  a picat  cum nu se putea  mai bine. Astfel, copila a avut  ocazia de a se  intoarce in forta  in rindul colegilor.

Dimineata inainte  de a pleca de acasa, copila m-a intrebat  sovaind  ‘mami ce sunt alea emotii? ca eu simt  asa ceva, nu stiu cum sa spun, dar cred ca am emotii, abia astept sa-mi  vad din nou colegii. Crezi ca le-a fost dor de mine?”

Ajunsi acolo am constatat  ca evenimentul a fost impartit pe etaje: la parter erau clasele V-VIII,  iar la etaj juniorii de la clasele I pina ala a IV-a. Asa ca, cu parere de rau, am ratat  prezentarea  mindrelor  dnei toane, http://www.toane.ro/2011/02/25/carnavalul/ ,  dar nu si o poza cu acestea, alias Cleopatra, Afrodita  si copila mea in rolul printesei primaverii.

La  etaj, juniorii au  prestat astfel:  clasa I – poezii  si cintecele  reprezentind trecerea de la iarna la primavara copiii fiind impartiti  in printi si printese  ale  iernii sau primaverii; clasa a II-a  -o sceneta inspirata dintr-o  fabula  cu  soriceii si pisicute; clasa aIII-a a prezentat un scurt moment la flaut si epoca  de istorie  pe  care tocmai o incheiasera, printr-o sceneta  ce trimitea cu gindul inceputurile stravechi ale poporului roman la getodaci, daci  si romani, la Sarmisegetuza si columna  lui Traian -foarte frumos  moment iar acesti copiii peste ani si ani sigur  vor  sti  sa raspunda la intrebarea ‘cum s-a format  poporul roman?';  iar clasa a IV-a a prezentat epoca de Limba si Literatura  Romana si pot sa spun ca  a fost  momentul  culminat al intregii prezentari  -am ris cu lacrimi vizionind o scurta sceneta  ce avea  la baza poezia Mama  lui Stefan cel Mare -desi calitatea  pozelor  este foarte slaba  datorita  luminii si nepriceperii mele  nu pot rezista tentatiei de a posta  si 2 poze cu  frumuselul  Stefan cel Mare ce tocmai se intorcea ranit  de la oaste la castelul mamei sale.

Toate momentele prezentate au fost absolut minunate, copiii  au  fost, si sunt, senzationali, iar  ca si timp , ca de obicei, organizarea a fost la superlativ totul fiind atit  cit trebuie nici prea mult sa plictiseasca dar nici prea putin. Am auzit-o pe copila mea  spunindu-i  doamnei ca ea nu mai vrea sa plece de acolo.

Dupa prezentarea artistica, copiii s-au  retras  in claselor  lor  pentru o mica gustarica si ‘socializare’.  Aici fiica-mea a avut deosebita placere de a sta non-stop in compania ‘iubitului’ ei Darius   Din punct de vedere al diabetului nostru, aceasta  gustarica a venit  fix la momentul potrivit, asa ca glicemiile sau programul de peste zi nu a fost absolut deloc afectat.

N-am citit  nimic de Rudolf Steiner (sunt o ignoranta de! )  deci nu principiile acestuia  m-au  indemnat sa-mi inscriu copila la aceasta scoala, ci motodele de predare despre care citisem si auzisem (sincer,  lucrez  in administratia  unei  institutii de invatamint  primar ce urmeaza  british curiculum , asa ca stiam dinainte cite  ceva ref. la metodele de invatamint alternativ),  si  afirm cu toata sinceritatea ca ceea ce se intimpla la aceasta scoala  Waldorf  a intrecut cu mult  cele mai optimiste asteptari.

Dupa  creierul meu, atita cit il am :), copiii  trebuie sa ramina copii in orice circumstante, sa invete intr-un mod placut,  sa simta, sa traiasca si sa se bucure pe deplin de aceasta etapa minunata de viata numita copilarie.