Noi si Diabetul

Archive for the ‘Academia Mamicilor de Dulcinei’ Category

Asa cum va promiteam de ziua mondiala a diabetului, astazi vreau sa vorbim scriem despre cele mai noi  ”jucarii’ pentru dulcinei.

La ultima intilnire din cadrul Academiei Mamicilor de Dulcinei  doamna doctor Mihaela Vlaiculescu ne-a facut  un rezumat a celor prezentate la Congresul de Diabet.

Astfel am aflat ca nu doar mie mi se intimpla ca uneori sa ma intreb daca i-am facut sau nu  insulina copilei Cu acelasi sentiment  se pare ca se confrunta orice dulcinel sau parinte de dulcinel macar odata, si cu siguranta s-a confruntat John Sjolund, diagnosticat cu diabet tip1 la virsta de 3 ani. Nu de putine ori i  s-a intimplat sa-si puna intrebarea mi-am facut oare insulina sau nu? , motiv pentru care in anul 2009 John a strins o echipa cu ajutorul careia a dezvoltat Timesulin, un adaptor la majoritatea tipurilor de pen, NovoNordisk, Lilly, Sanofi, care afiseaza pe display oara la care s-a administrat ultima ora insulina.

Asemanator  cu Timesulin, ba poate chiar  mai fitos intrucit  pe display gasim si ultima valoare glicemica, este penul inteligent de insulina pendiq.

Pentru dulcineii de 2-5 ani avem NovoPen Echo care pe linga functia de memorie  (ne aminteste cite unitati de insulina am facut ultima data si la ce ora anume)   este prezentat  si in culori si imprimeuri diferite pentru a fi cit mai atractive pentru cei mici, si permite dozarea la JUMATATE de unitate.

In ceea ce priveste glucometrele se merge pe ideea de ‘all in one’ adica sa avem in acelasi aparat  atit teparusul, o mica rezerva de bandelete dar si un mic lacas unde sa depozitam bandeletele folosite. Cu un astfel de glucometru ca Accu-Check Mobile  sau Unio de la mylife Diabetescare distribuit prin YPSOMED  esti sigur ca n-ai uitat nimic acasa si-ti poti verifica glicemia oriunde te-ai afla.

Si am ajuns la cele mai dorite  ‘jucarii’ adica sensorul de glicemie  si pompa de insulina care dau libertate de miscare dulcinelului si-l scapa de senzatia neplacuta a intepaturilor.

Ca si senzori de glicemie amintim Guardian Real-Time de la Medtronic , C8MediSensors sau Dexcom cu ultima versiune G4. Acest G4 ni-l dorim si noi asa ca fac investigatii  de unde si la ce pret sa-l cumpar, dar despre asta alta data.

La pompele de insulina, batalia se duce intre Accu-Check Spirit,  Paradigm de la Medtronic, DANA Diabetcare , One Touch Ping si… cea care mie in prezent imi place cel mai mult: OmniPod.

O alta chestie draguta pentru  tinerii dulcinei care  merg in oras  si  nu vor sa care cu ei penul de insulina este seringa mititica si  predozata de insulina Daily Dose.

Stiati ca:

*cel mai mare centru de diabet tip 1 la copii este in Suedia?

*in Suedia senzorul se ofera gratuit in conditiile a 2 hipoglicemii severe pe an, glicozilata mai mare de 9.8 si daca se fac mai mult de 10 teste de glicemie pe zi?

*in Suedia copiii intre 3 si 10 ani  fac approx. 10 teste de glicemie pe zi?

*in Suedia glicozilata medie la copiii intre 3 si 10 ani este de 7.5-7.7?

*in Suedia 47% din copii cu diabet tip 1 au pompa si senzor?

*in Suedia dulcineii mai mici de 6 ani au pompa de la debut?

*in Danemarca 50% din dulcinei au pompa?

*in Danemarca tinta glicozilatei este mai mica sau egala cu 7.5?

Si…  ca sa incheiem intr-un ton optimist  vestea cea mai buna de la acest congres a fost recunoasterea oficiala ca in 10 ani  va iesi pe piata pancreasul  artificial -adica o combinatie de G4 cu OmniPod doar ca intr-o singura unitate wireless.

Multumesc doamna doctor pentru toate aceste informatii.

Glicemii bune!

Cel de-al doilea  subiect dezbatut  Simbata  a fost hipoglicemia. Asa cum  bine stim  cu totii hipoglicemie  inseamna valori ale  glicemiei  mai mici de 70 mg/dl.

*hipoglicemia severa -este acea hipoglicemie in care apare scaderea nivelului de constienta astfel  incit  este nevoie de interventia altei persoane pentru  corectie.

In procent de 99%,  Hipoglicemia severa  nu vine niciodata neanuntata. Ea  poate  veni  fie  pe  fondul  unor  hipoglicemii repetate  pe care  nu le-am corectat  corespunzator,  fie  pe fondul  unor glicozilate cu valoare mica, 6%.  Procentul de 1% ramas vine  din acel  gen de situatii cind, pe fondul unei glicemii bune ,  facem insulina rapida   iar apoi uitam  sa  mincam. In cazul hipoglicemiilor severe se  intervine cu glucagon.

*hipoglicemiile repetate -in decursul  aceleiasi  zile sau citeva zile consecutive. Acestea cresc sensibilitatea la insulina cu scaderea pragului glicemiei la care apar semne/simptome de hipoglicemie -DECI  grija  mare  la doze  cind  va  confruntati  cu hipoglicemii repetate. Hipoglicemiile de acest  gen  se pot  rezolva  cu tablete de glucoza, apa  cu zahar  sau  hidrati  rapizi

————————————————————————————————-

HIPERGLICEMIA -este  data de valori ale glicemiei de peste 250 mg/dl. Hiperglicemiile repetate in decursul aceleiasi  zile  pot creste rezistenta  la insulina , fiind astfel necesara cresterea  dozelor de insulina.

Cetonuria -1. arata ca dozele de insulina administrate  sunt  insuficiente pentru  situatia actuala  deci  trebuiesc marite

                      2. arata ca e obligatoriu consultul cu medicul specialist  in grija  caruia suntem pentru conducerea tratamentului

                      3. semnalizeaza nevoia de hidratare si eventual aportul de hidrati

Corectiile  de insulina  se  fac  cu mare  grija,  si de preferat cu  consultarea  medicului  specialist. Hidratarea se poate  face  cu apa, ceai, suc de fructe diluat, supa de legume clara, solutii de rehidratare farmaceutice.

In cazul hiperglicemiilor fara cetona  sau cantitate  mica de cetona (primul nivel  indicat de bandeleta  de testare  a cetonei in urina) se pot  face corectii de 5-10%  din  doza zilnica de insulina sau 0.05-0.1unitati/kg;  iar in cazul  hiperglicemiilor  cu prezenta  mare a cetonei in urina corectiile  reprezinta 10-20% din doza zilnica de insulina sau 0.1 unitati insulina la fiecare  Kg corp. Corectiile  se  pot  face la interval  de 2 ore  DAR  numai  pe  baza  valorilor  obtinute  si   PREFERABIL  cu consultul  prealabil al medicului specialist.

——————————————————————————

*  ‘Sick days’ :  zile cu varsaturi,  imposibilitate de alimentare ….. Pentru astfel de situatii este bine sa stim ca:

-administrarea de insulina nu trebuie oprita .

– dozele  se  vor  ajusta  temporar functie  de valorile  glicemice obtinute .

-monitorizarea  glicemiei  se  va face  cit mai frecvent

-se va testa prezenta  cetonei in urina

-la nevoie, trebuie sa avem la indemina apa  cu zahar  sau ceai indulcit

-in caz de febra  aceasta  trebuie  combatutra  medicamentos  pentru a preveni deshidratarea

-in caz de hiperglicemii trebuiesc facute  corectii dupa  modelul  descris mai sus

-de cele  mai  multe ori  in aceste  zile de rau  ne confruntam mai  mult  cu situatii de  hipoglicemii  decit  de  hiperglicemii, si acestea  pot  si  date de varsaturi, diaree, lipsa  poftei de mincare

Din experienta noastra cu acest  gen de situatii  puteti  citi  aici.

Ca masuri de precautie TREBUIE  sa vem in casa:

-glucagon -pentru hipoglicemii

-teste de urina-pentru testare  cetona

-tableta de glucoza

-medicatie pentru  febra  dar si pentru diaree

-biscuiti  simpli, sticksuri  sau grisine  cu mac (va amintiti  desigur ce  ziceam  de efectul  macului  de a ‘stinge la stomac’)

-ceai de menta

Sanatate  multa  va doresc si glicemii cit mai  bune.

Uofffff! 

 Incep  a scrie  avind in cap  versurile  melodiei  lui  Gil  Dobrica …‘viata  noastra  unde e? Viata noastra ce-ati  facut  cu ea?” Mi-aduc  aminte  de  promisiunile  pe care  mi le-am  facut  cind am inceput  acest  blog, apoi  ma uit  la  data  ultimei  postari  si  apoi incep  sa fredonez: viata  noastra  unde e? Viata noastra ce-ati  facut  cu ea?  Nu stiu daca  ceva  sau  cineva ‘ imi  fura’ timpul, nu stiu daca-i de vina   ritmul nebun  pe care-l  traim  zilnic, stiu insa  ca  au trecut  2 luni  de cind  eu  nu am mai  scris  nimic desi  in Septembrie 2010  imi promiteam  ca voi  muta  chiar si muntii din loc  cu  acest  blog.   Dar  hai sa  nu ma mai vaicaresc, imi  fac mea culpa  si  trec  la treaba (sper  ca de data  asta  sa ma si tina ).

Azi  dimineata  am  fost  la Academie -cum nu stiti  despre ce academie  vorbesc   ?! -ia improspatati-va  va  rog  olecuta  memoria  parcurgind  postul de aici  , unde  m-am  revazut cu o mare  placere  cu  Laura, Alina si Diana. Prima sarcina trasata  de  dna  profesor-dna doctor  Mihaela  Vlaiculescu a fost  sa scriem, in procente,   pe niste biletele cum credem  noi ca ne-am descurcat in gestionarea diabetului  in 2011.  Eu  am  considerat ca un raspuns  corect  ar  fi 70%  din punct de vedere al valorilor  glicemice  obtinute  si 100%  din punct de vedere  al echilibrului  emotional al  dulcineei  mele.  Doar 70%   se datoreaza  unei  glicozilate de 8.00 pe care am avut-o  pe sfirsitul  de an.  Acum  o saptamina am repetat  analiza, obtinind   7.4  deci   suntem  pe calea  cea  buna. 

De retinut  a fost  fraza  dnei  doctor ca : diabetul este 50%  o boala de organ  si 50% tine de psihic. Atita  timp  cit respectam toate  regulile impuse,   chiar  daca  valoarea  glicozilatei  nu  este, UNEORI,  una nemaipomenita  DAR  psihicul  dulcinelului este  foarte  bun  IAR  cresterea  in inaltime  este  conform  percentilelor (acele  valori  care  functie  de virsta  ne spun unde ar trebui  sa ne situam cu greutatea si inaltimea)  asta reflecta un control  bun al diabetului. Binenteles  ca tinta  noastra  este  sa  obtinem  glicozilate  cit  mai  bune  de fiecare  data, insa O (UNA)   glicozilata  mai putin  buna  nu trebuie  vazuta ca pe un esec  sau o tragedie, adevaratul semn de alarma venind  din glicozilate  proaste  repetate  si  stagnarea  evolutiei  in inaltime a dulcinelului.

Dupa  bilantul  lui 2011 am trecut  la ordinea de zi, si anume ni  s-a predat  despre  :

1. glucagon si modul de  folosire

2. hipoglicemie

3. hiperglicemie

4. situatii speciale , asa  zisele  ‘sick days’  (zile/evenimente  cu  varsaturi…..  )  si situatii de urgenta

Astazi  scriem despre  Glucagon urmind  ca miine  sa continuam cu restul.

Asadar  si prin urmare, considerat de unii doar ca trusa  ce  trebuie folosita numai in cazurile de  urgenta GLUCAGONUL  NU  TREBUIE  SA-I  LIPSEASCA DIN CASA  UNEI PERSOANE  CU DIABET (vedeti dna doctor ca nu mai folosesc  termenul de diabetic )

Glucagonul se administreaza subcutanat sau intramuscular EXACT  CA  SI  INSULINA.

Glucagonul  de  foloseste in HIPOGLICEMIA  SEVERA  dar  si  in acele ‘sick  days’  cind  dulcinelul nu  se mai poate  alimenta  iar  glicemia este in continua  scadere.

In hipoglicemia  severa -atunci cind  dulcinelul  este inconstient sau  coopereaza  cu mare  dificulatate (nu poate inghiti) se administreaza:

*TOATA  seringa  existenta  in chit =1 mg DACA  dulcinelul  are  peste 9 ani  si 25  de kg

*JUMATATE  DIN CANTITATE / seringa, adica 0.5 mg  DACA  dulcinelul  are mai putin de 9 ani.

In cel de-al  doilea caz, si anume  cind dulcinelul  nu se mai poate  alimenta (nici  macar  cu  traditionala  lingurita cu apa  cu zahar) iar  glicemia  este  in continua  scadere, pentru a preintimpina valori  foarte  scazute ale glicemiei, putem administra mini-doze de  glucagon, folosind o seringa de insulina,  incepind  de la   glicemii de sub 90mg/dl, astfel:

*dulcinel sub 2 ani -2 unitati dintr-o  seringa de insulina

*dulcinel intre 2 si 15 ani:  cite  o unitate pentru  fiecare  an de virsta, adica daca  copilul are  8 ani atunci  facem  o  doza  de 8 unitati,  daca  copilul are 5 ani  facem 5 unitati  si tot asa.

*dulcinel peste 15 ani -15 unitati.

Dupa administratea de glucagon, la 15-30 minute  verificam glicemia, apoi continuam  monitorizarea la fiecare ora. 

Daca dupa 15-30 minute de la administrarea de glucagon gasim tot  glicemii  sub 90mg/dl, atunci  va fi nevoie de o  noua administrare de glucagon in doza  dubla fata de cea folosita la prima administrare. Se pot re-administra mini-doze de glucagon la fiecare ora, pentru a mentine glicemia peste 90. Se va folosi doza care a avut  efectul cel mai bun (prima  doza adica  x ani virsta=x unitati   SAU doza dubla).

Dupa ce ne-am  mai linistit,  dulcinelul trebuie incurajat  sa manince, incepind  cu  carbohidratii rapizi -ceai  cu  zahar, si apoi lenti. Azi am aflat  ca grisinele/sticksurile cu mac  sunt  o buna solutie  in astfel de cazuri, macul continind codeina& morfina si avind  efectul de a ‘stringe la stomac’.

Odata inceput  flaconul de glucagon, acesta poate  fi pastra la frigider intre doze  dar trebuie  aruncat la 24 de ore de la preparare.

IMPORTANT:  in orice  situatie  speciala , ‘sick days’ ,  ESTE  RECOMANDAT  sa va sfatuiti  cu medicul  care are in grija dulcinelul. Daca  copilul este deshidratat sau are  corpi  cetonici prezenti in urina/singe, nu este  suficienta doar administrarea de glucagon. Un rol important  il are  si  hidratatea, DECI  sunati-va  medicul  diabetolog.

Cam atit  pentru astazi, continuarea miine…

  Iata  ca a inceput  si  mult  asteptata  Academie a Mamicilor de Dulcinei,  sau  mai  bine  zis…  deja  a trecut  o saptamina de la prima intilnire insa,  din pacate, nu am  avut  timp sa scriu despre asta pina acum.

Desi  minunata doamna doctor  Mihaela  Vlaiculescu isi facuse temeic  temele  si isi  propusese ca intilnirea  sa aiba caracterul unei  prezentari  profi, ce sa te  faci  cind ai de-face  cu  7  mamici  nevorbite de ceva vreme  pe aceasta  tema delicata a diabetului, fiecare avind   intrebarile  ei    !?   

Dar  hai  sa intelegem  ce  se vrea a fi  aceasta Academie  a mamicilor  de  dulcinei.

Proiectul se adreseaza  mamicilor / parintilor copiilor diagnosticati cu diabet zaharat tip 1. Cursurile vor avea ca subiecte atat notiuni de baza privind diabetul zaharat cat si aspecte practice ale ingrijirii copilului cu diabet.  Cursurile vor fi structurate ca prelegeri dar vor cuprinde si sesiuni interactive,  ce ne vor permite sa ne cunoastem mai bine si sa invatam din experienta fiecaruia.  Intilnirile  sunt organizare  in principal in zilele de Simbata  dimineata, la ora 9.30  si dureaza  ….2 -3 ore.  Tema  abordata  Simbata, 24.09.2011, a fost:  Ce este diabetul ?  ,  iar  doamna  doctor   ne-a  vorbit de tipurile de diabet  zaharat, de corpii cetonici, si  de multe  alte  notiuni introductive.  

Nu mica a fost incarcatura  emotionala, fiecare  reamintindu-ne sentimentele traite  la debut: DURERE,    IMPOSIBIL ! , TEAMA, FURIE,  SOC EMOTIONAL,  DISPERARE,   NU SE POATE !,  DURERE, PANICA.  Desi cerinta a fost sa cuprindem pe un cartonas,  intr-un singur cuvant,  toate sentimentele  noastre , multe cartonase aveau 2-3 cuvinte, aratand incarcatura emotionala a acelor prime zile, peste care de fapt nu am reusit nici acum sa trecem in totalitate ( inca nu putem privi la rece si analitic obiectiv situatia de atunci)

 Sentimentul  ce  ma caracterizeaza  ca si  traire  la debut  este SOCUL.  Niciodata  nu  voi  uita  sentimentele  de atunci, durerea,  nedumerirea,   miile de intrebari  ce-mi  vuiau  prin  cap, de ce-urile,   lacrimile…  o Doamne  cite  lacrimi  am varsat atunci.  Si  unde m-ai  pui  ca la toate  astea  s-a adaugat  si  neomenia  unor  oameni   care  trebuiau  sa-mi  confere  sentimentul de siguranta  pentru  copila mea.

Cineva descria odata sentimentul trait  de un parinte  la  aflarea diagnosticului  ca fiind   asemanator   socului/durerii dat/e  de lovirea  unei  cizme  in plina figura. 

Dar  timpul a trecut  si  durerea  s-a  mai estompat, poate  si  datorita  faptului ca  incerc  in fiecare  zi  sa  pricep  cit  pot  eu de bine acest  diabet, poate  si datorita faptului ca am  cunoscut  oameni  minunati  care  m-au  ajutat  sa  merg inainte  cu optimism,  si  aici  un rol  primordial  il are minunata  noastra Mihaela, si poate  si pentru ca citindu-le  pe  Cori , Zuza, Ruxxandra  am inteles  ca SE  POATE! . 

O alta intrebare  a doameni  doctor  la aceasta intilnire  a fost:  care sunt  sentimentele noastre acum  in relatia diabetul(?).  

Pentru  mine, pot spune ca un mare impact  l-a avut   articolul cu babuta insulinodependenta de 83 de ani, articol  ce mi l-a aratat  doamna  doctor  in prima  zi  in care i-am  pasit  pragul cabinetului. 

Iar super  motivanta pentru  mine este  fraza doamnei  doctor: ”Ioana, trebuie  sa facem  tot  ce stim si ne pricem  noi mai  bine  sa  o mentinem  pe Aida  sanatoasa  pentru  ca in ziua  in care  medicina  va veni  cu  noutati  sa  putem  lucra  pe un material sanatos”. 

  Ca sa  concluzionam,  intilnirea  a fost nemaipomenita, si-a  atins  scopul  din plin,  iar daca  mamicile  nu  ar  fi  fost  grabite  de  programul  dulcineilor  probabil  ca am fi  stat  pe capul dnei  doctor  mult  mai  mult  decit  cele  3 ore. 

Cum  bine  zice  una dintre mamicile participante, intilnirea a fost  mai ceva  ca o intilnire  cu  psihologul,  iar  impresiile  mamicilor  sunt:  cele  3 ore  au trecut  mult prea  repede;  ne  face  bine  sa auzim  de la alte  mamici  de dulcinei ca peste ani si ani dulcineii lor  sunt  bine;  este  foarte reconfortant  sa intilnesti  un  medic  cu  inima mare  si calda, ce este alaturi  de noi in lupta  cu diabetul;  putini  sunt  medicii pentru  care dulcineii nostri  nu sunt  doar un nume, un alt caz intre alte multe!  iar medicul vorbeste despre copiii nostrii ca fiind copiii lui…

O zi  frumoasa  sa aveti  dulcinei  mari  si mici! Si  oameni  minunati  in jurul  vostru  va  doresc.