Noi si Diabetul

Archive for October, 2015

Dupa  ce vestea diagnosticului te-a naucit ,   dupa ce ai  plins  pina  ai ramas  fara  lacrimi si te-ai intrebat de  milioane, catralioane de ori DE CE? , trebuie sa intelegi ca de dragul copilului tau trebuie sa te aduni  si sa mergi  mai departe.

Dar copilul tau  merita tot ce-i mai bun pe lumea asta  si nu este  sufficient sa mergi mai  departe  ci  sa mergi FRUMOS  mai  departe, asa  ca vine momentul cheie  cind trebuie sa te  decizi  daca  vrei sa fii  intr-un meci  continuu  cu  diabetul sau daca inchei cu acesta un parteneriat.

Insa  nimeni  nu-i  perfect, uof  nici macar eu  ,   asa ca de ce diabetul  ar  face exceptie?! ”Dragutul” de el e plin de toane  si este o  adevarata provocare  sa  tii friiele  noului parteneriat. Trebuie sa inveti sa-l fentezi  fara  a-l dezechilibra si a-l  supara .

Prima provocare la care m-a supus  noul meu partener a fost  cum sa-l prezint Aidei. Aveam in fata  mea  o  mogildeata de 3 ani careia trebuia sa-i spun ce se intimpla. Tot  ce-au putut  incropi neuronii mei  la  acel moment a fost  o  poveste despre o fetita  curajoasa  care  pentru a creste mare, frumoasa, sanatoasa si inteligenta  va trebui  ca de acum incolo sa-si faca zilnic piscatura de inteligenta. Nu  rideti  ca nu e de ris. Atit  m-am priceput  atit  am zis. Si uite asa  insulina  noastra a devenit  piscatura de inteligenta.

Externati si ajunsi acasa, prima lectie pe care am invatat-o a fost sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a pastra  echilibru  glicemiilor fara a spune insa NU AI VOIE PENTRU CA  AI  DIABET.  Si  uite asa  a invatat  Ioana sa devina o buna saleswoman. De  ce  sa-i spun eu  copilei  gata!, opreste-te ca ai  baut prea mult suc?!  Nu mai bine cumpar eu  niste pahare  mici  si ii dau  nu  o portie  de suc  ci  2 sau 3, nu mai  bine  cumpar eu  boniboane  si  cind are pofta de dulce  ii dau  copilei  o bombonica , 2-3 ?! nu mai bine  cind  are pofta de mincare dar  nu suntem nici la gustare  si nici la masa principala  ii fac  un platou  cu bunatati  cum le zice ea adica chestii fara  hidrati cum ar fi  sunculita de praga sau de pui, brinzica, o maslina, 2 feliute de  castravete, un fir de ceapa?!  Ok,  o fi ceva  zahar  prin sunca  aia  ca  in zilele noastre  se adauga de toate la de toate  dar  1-2  hidrati  ingerati  nu  sunt  o  tragedie.

Apoi  o alta  provocare a fost  pastrarea  normalitatii, avem diabet  dar suntem la fel de normali ca  tine, sau  ca tine sau ca tine, in concluzie  nu avem nici un motiv sa ne ascundem asa ca am ales  sa  purtam diabetul la vedere. Si multumesc lui Dumnezeu  batalia asta  am cistigat-o ,  dupa 8 ani cu diabet, copila  mea  e foarte asumata, foarte naturala cind vine vorba de diabet , e o copila sau mai bine zis  o adolescenta de acum,  NORMALA. Stiti, cred ca este ca si cu fructul interzis, daca nu faci tam-tam si nu creezi situatii, cei din jurul tau  vor  percepe  totul foarte natural. Ok, exista si exceptii si lumea  poate  fi  proasta si rea  insa asta nu are  legatura  cu  diabetul nostru.

Un aspect  foarte, dar foarte important in pastrarea  normalitatii a fost  si faptul  ca, in gestionarea diabetului,  noi nu am mers niciodata la  DOCTOR in sensul acela  sec de doctor=boala, ci  am fost la Mihaela care  ne-a  invatat  intotdeauna ce trebuie sa facem ca sa ne fie  bine. Bine cei drept,  Mihaela i-am zis  cind aveam 3-4 ani , intre timp  a devenit doamna doctor,  insa cuvintele astea doua  au  atita  caldura , respect si prietenie  cind sunt rostite  de Aida  si  prietenii ei dulci , exact asa cum este si relatia  dintre dulcinei si doamna doctor.

Nu-i usor sa fii parinte de dulcinel , nu-i  usor  sa fii pur  si simplu  parinte, insa  e  atit, dar atit  de minunat. Copila mea  e cea mai cea, e universal  meu si e perfecta.

Pentru  mine ca  si parinte de dulcinel, combustibil de parcurs de drum a fost citirea blogurilor  unor  tinere  domnite  dulci care-mi  aratau  ca  se poate. Zuzubell, Ruxandra, Corina , Betica au fost  o perioada  lectura  mea  zilnica, dar intre  timp  se  pare  ca domnitele si-au abandonat blogurile. Fetelor, e vreuna  pe receptie? Ne  reapucam si noi de scris? Imi lipsiti.

Sunt convinsa  si ca nu-i usor  deloc sa fii dulcinel, insa sper  ca daca  Aida mea  adult fiind, va scrie o scrisoare catre Aida copila   dulce  si  curajoasa ce a fost, scrisoarea sa  se incheie asa:  M-am bucurat de tot, fără teamă. Pina atunci  insa va las sa lecturati scrisoarea Corinei

Dragilor, e al dracului de greu insa  de noi  tine  cit  de bun este  parteneriatul cu  diabetul, si dincolo de  vinatoarea de glicemii si  glicate  cit mai  bune, nu trebuie sa uitam  de  sufletul si psihicul   dulcineilor nostrii. Este  foarte important  cred  eu  ca miine  sa fie  niste  tineri sanatosi cu un diabet  controlat, dar  si niste  tineri asumati lipsiti de orice frustrari.