March 20th, 2011 | 
Author: Spuneam recent ca am fost contactata de o minunata domnita Mihaela (se pare ca tot ce intilnesc bun in povestea asta cu diabetul poarta numele de Mihaela 
Aceasta domnita avea delicata misiune de a pregati un Workshop sustinut la Cheile Gradistei week-endul 12-13 Martie, adresat cadrelor medicale cu specializarea in diabet. Asa ca, urmare vizitarii blogului meu, mi-a propus sa merg la sediul firmei si sa inregistrez un material video ce urma sa atinga coarda sensibila a domnilor si domnitelor specializate in diabet.
Zis si facut. Mi-am luat inima in dinti si am purces la drum. La sediul cu pricina l-am intilnit pe Stefan un tinar cu diabet, foarte optimist si pozitiv, ce sustinea si el acelasi interviu, si pe Mihaela persoana ‘vinovata’ de acest eveniment. Am ajuns la ‘locul faptei’ la ora 18 si am plecat de acolo pe la 20.30. Au fost mai bine de 2 ore in care, in ciuda luminilor pozitionate pe mine (ca de! sunt vedeta -nu se putea face o filmare asa pur si simplu cu trebuia una profi) si a ‘trafaletului’ (a se citi microfon) indreptat ‘amenintator’ spre mine m-am simtit pur si simplu MINUNAT. Emotionata, dar minunat. Simteam ca in sfirsit fac ceva mai mult pentru copila mea si oarescum in numele ei.
Intrebarile Mihaelei, care faceau obiectul interviului, se invirteau in jurul ideii ‘ cum e viata cu diabet, si ce-mi doresc eu in calitatea de mama de dulcinel de la cadrele medicale?’
Am considerat ca nu este momentul pentru vaicareli si explicat cum si ce avem noi de facut din cauza diabetului la fiecare 3 ore, si am marsat foarte tare pe ideea ca cel putin eu imi doresc de la cadrele medicale nu mila ci INFORMARE.
Cind am fost intrebata cum a fost experienta mea in spital cind am descoperit diabetul, mi-am muscat limba si m-am stapinit sa dau friu revoltei din mine , considerind ca nu acesta este scopul workshopului . Am preferat doar sa amintesc de ineptiile ‘doctoritei blonde’ intilnita la acea vreme http://www.noisidiabetul.ro/2010/09/19/noi-si-diabetul/ si sa punctez ca tare mi-as fi dorit mai multa infomatie atunci. As fi scutit mult timp de cautat pe net si mi-as fi indreptat energia spre alte lucruri mai ‘uzuale’ : sa invat mai repede cum sta treaba cu hidratii, cu programul , ce si cum trebuie sa fac in caz de hypo/hiper, etc
La workshop au participat 160 de persoane, dintre care cam 20 de medici, si din cite am inteles de la Mihaela ”obiectivul nostru a fost atins, pentru ca la final au venit citeva persoane si mi-au spus ca prezentarea le-a emotionat – au si aplaudat la final, ceea ce este un semn bun din partea grupului.”
Tot Mihaela mai spune: “La conferinta SmartEd organizata de Eli Lilly pentru asistentele medicale implicate in tratamentul diabetului, punctul central a fost aspectul educational si implicarea eficienta a cadrelor medicale in acest proces pe termen lung. Participarea a fost extraordinara, 160 de participanti au raspuns invitatiei Lilly si au participat la lucrarile de trei zile ale conferintei. Discutiile s-au axat in special pe felul in care cadrele medicale, in special asistentele, ii pot sustine si ajuta pe pacientii cu diabet, pe familiile si apropiatii acestora. In cadrul acestui eveniment a fost inclusa si o sectiune in care participantii au putut afla gindurile, sperantele, temerile si dorintele unora dintre cei diagnosticati cu diabet sau ale parintilor copiilor care au diabet”; “Ioana si Stefan sint cei care m-au ajutat, unul din perspectiva pacientului cu diabet, celalalt ca parinte al unui copil diagnosticat cu diabet, sa aduc mai aproape de personalul medical gindurile, sperantele, temerile si dorintele lor. Ei mi-au impartasit sentimente pe care nu au avut cum, sau poate au simtit ca nu au cum sa le partajeze cu cei din sistemul medical, si au avut incredere sa ma lase pe mine sa fac acest lucru, in numele lor – de aceea le multumesc si le sint recunoscatoare. M-a impresionat forta pe care am vazut-o, curajul, lipsa lamentarilor si puterea extraordinara de a intelege ca viata poate fi normala si buna daca tu insuti ti-o vezi astfel. Dorinta cea mai mare pe care am avut-o in prezentarea interviurilor realizate cu ei a fost sa reusesc sa transmit cit mai empatic si mai corect ceea ce am vazut, adica filosofia lor de viata, principiile si perspectivele unice pe care mi le-au aratat.”
Desi recunosc sa sunt foarte sceptica in privinta unei schimbari in bine a cadrelor cu pricina (sa nu fiu gresit inteleasa, nu ma refer la TOTI cei prezenti la eveniment ci doar la cei asemeni ‘doctoritei blonde’ intilnite de noi in spital la debut), intrucit consider ca omenia si profesionalismul vine din interior si nu trebuie a fi explicat, apreciez foarte tare efortul celor de la Eli Lily care au sponsorizat evenimentul si nu in ultimul rind efortul Mihaelei care a pus mult suflet in aceasta actiune. Si cine stie, poate macar de rusine, cei asemeni ‘doctoritei blonde’ se vor schimba macar de ‘ochii lumii’ si vor arata mai mult interes si RESPECT fata de pacient.
Tare mult mi-ar placea sa aud ca cineva aflat la debut se externeaza din spital increzator (si nu speriat) in viitor si macar cu citeva notiuni de baza.
Si ca sa deschid cutia Pandorei: voi ce v-ati dori de la cadrele medicale cu care interactionati?
Posted in 
Tags:
Felicitarai, Ioana! Sunt sigura ca n-ar fi gasit Mihaela un parinte mai dedicat si mai informat ca tine in ceea ce priveste nevoile copiilor cu diabet. Sper ca asta sa fie doar inceputul si in viitor sa reusesti sa te implici mult mai mult in lupta asta, ca da, e o lupta, de a ajuta copiii cu diabet, dar si adultii mai putin cunoscatori, sa inteleaga si sa tina in frau glicemiile. Succes!
P.S. – Multumesc pentru ca m-ai ridicat in slavi in postul precedent.
Ioana, nici nu stii cat de fericita ma face faptul ca ai fost intervievata pentru aceasta conferinta si faptul ca a existat initiativa pentru un astfel de workshop.
Pentru multe boli (cu diabetul in frunte) tratamentul e de fapt un stil de viata, nu o pastila pe care o iei la ore fixe si gata. Intrebari apar zilnic, informatia si raspunsurile exista, dar comunicarea pacient-cadru medical trebuie imbunatatita de ambele parti. Workshopul acesta mi se pare un pas bun in acest sens.
In vest exista conceptul de “diabetes educator”. Dar cu toata insuficienta numarului de cadre medicale, sper ca in viitor sa functioneze si la noi un sistem asemanator.
Multumesc din nou ca ai reprezentat toti parintii copiilor cu diabet. Inclusiv pe mama
Felicitari !!!!!!!!!!!!! ce ma bucur ! Ma simt de parca as fi fost acolo, ai vorbit pentru NOI TOTI .
Buna,
Sunt mama lui Mihnea,un baietel de 6 ani care a fost diagnosticat cu diabet in decembrie anul trecut. Noi am ajuns de urgenta chiar de ziua lui la Budimex si trecand peste haosul din seara internarii, cand i-au facut analize penste analize, iar bietul copil era extrem de obosit, zilele urmatoare a fost ok. Pot spune ca nu am plecat chiar nestiutoare din spital. E drept ca Mihnea a fost singurul pacient cu diabet in acea perioada, dar doamna doctor Mihu a fost foarte amabila, a stat cu mine de vorba in mai multe randuri si fara sa-i dam absolut nimic, intelegi la ce ma refer. Este drept ca mai multe am invatat la Buzias, unde i s-au facut lul Mihnea mai multe analize, dar nu pot spune ca experienta internarii de la debut a fost traumatizanta.
Geanina, lucrul acesta nu poate decit sa ma bucure. Poate intre timp lucrurile s-au mai schimbat. Sau poate am fost noi ghinionisti. La noi debutul a fost acum 4 ani si ori de cite ori imi aduc aminte de experienta de la Budimex ma incearca un sentiment de revolta. Daca o sa citesti postul ce face referire la acea perioada (a debutului) o sa intelegi despre ce vorbesc. Ce-i drept cind am fost noi internati doamna doctor Mihu era in concediu…
Lasind in urma trecutul, ma bucur ca acum suntem bine, reusim sa strunim glicemiile iar copila mea s-a adaptat foarte bine regimului de cazarma impus de diabet. Oricum cred in continuare ca este o foarte mare diferenta intre ceea ce ar trebui sa fie ca si consiliere/training in diabet si ceea ce este in prezent in unele institutii medicale romanesti.
Am citit pe blog si despre perioada debutului la voi si mi-am dat seama ca noi am fost norocosi, mai ales ca am mai citit si despre experientele altor copii prin diferite spitale din tara. Intradevar in ceea ce priveste consilierea parintilor si pacientilor cu diabet se face foarte putin. Eu am invatat multe lucruri la Buzias, a fost o experienta foarte placuta si pentru mine si pentru Mihnea care si-a facut prieteni si care abia asteapta sa ne revedem cu ei in august, cand ne-am programat din nou.
Buna Ioana,
Am o intrebare la tine: cum procedezi cu acele folosite. cu cartusurile de insulina ramase neutilizate si cu celelalte reziduuri? Eu le-am strans intr-un recipient de plastic, dar mi-a trecut prin cap ca ar trebui stranse intr-un recipient special pentru reziduuri medicale. Incerc sa fac rost de asa ceva, dar ramane sa aflu si cum procedez cand il voi umple. Sti ceva despre problema asta?