Spuneam    recent ca   am fost  contactata  de o  minunata domnita  Mihaela (se pare  ca  tot  ce intilnesc  bun  in povestea asta cu diabetul poarta numele de Mihaela :) 

Aceasta  domnita  avea  delicata  misiune  de a  pregati  un Workshop  sustinut  la Cheile  Gradistei  week-endul  12-13 Martie,  adresat  cadrelor  medicale   cu specializarea in diabet.  Asa ca, urmare  vizitarii blogului meu,   mi-a propus  sa merg la sediul firmei  si  sa inregistrez  un material  video  ce urma sa atinga coarda sensibila  a domnilor  si  domnitelor  specializate  in diabet.

Zis  si facut.  Mi-am  luat  inima  in dinti  si am purces la drum. La sediul cu pricina  l-am intilnit pe Stefan  un tinar  cu diabet, foarte  optimist  si pozitiv,  ce  sustinea  si el  acelasi  interviu, si pe  Mihaela  persoana  ‘vinovata’  de acest  eveniment.  Am ajuns la ‘locul   faptei’ la ora  18  si am plecat  de acolo pe la 20.30. Au  fost  mai bine  de 2 ore  in care, in ciuda  luminilor pozitionate  pe mine (ca de!  sunt  vedeta -nu se putea  face  o filmare  asa  pur  si  simplu  cu  trebuia una profi)   si a ‘trafaletului’ (a se citi  microfon)  indreptat ‘amenintator’ spre mine m-am  simtit  pur  si  simplu MINUNAT.  Emotionata,  dar  minunat. Simteam  ca in sfirsit  fac  ceva  mai  mult  pentru  copila  mea  si oarescum  in numele  ei.

Intrebarile  Mihaelei,  care  faceau  obiectul  interviului, se  invirteau  in jurul  ideii   ‘ cum e viata cu diabet,  si  ce-mi  doresc eu  in calitatea  de mama de dulcinel  de la cadrele  medicale?’

Am considerat  ca nu este momentul pentru  vaicareli si  explicat cum si  ce avem  noi de facut  din cauza  diabetului la fiecare  3  ore, si am marsat  foarte  tare  pe ideea  ca cel  putin  eu  imi doresc  de la cadrele  medicale  nu mila  ci   INFORMARE.  

Cind am fost intrebata   cum  a fost experienta  mea in spital  cind am descoperit  diabetul,   mi-am  muscat  limba  si m-am  stapinit  sa dau  friu  revoltei  din mine , considerind  ca nu acesta  este  scopul  workshopului . Am preferat  doar  sa amintesc de ineptiile  ‘doctoritei  blonde’  intilnita la acea vreme  http://www.noisidiabetul.ro/2010/09/19/noi-si-diabetul/     si  sa punctez  ca  tare  mi-as  fi  dorit  mai  multa  infomatie  atunci.  As fi scutit  mult  timp  de cautat  pe net  si  mi-as  fi  indreptat  energia  spre  alte  lucruri  mai  ‘uzuale’ : sa invat  mai  repede  cum sta treaba  cu hidratii,  cu  programul ,  ce si cum trebuie sa fac in caz de hypo/hiper, etc

La workshop au participat 160 de persoane, dintre care cam 20 de medici,   si din cite am inteles  de la Mihaela ”obiectivul nostru a fost atins, pentru ca la final au venit citeva persoane si mi-au spus ca prezentarea le-a emotionat – au si aplaudat la final, ceea ce este un semn bun din partea grupului.” 

 Tot  Mihaela mai spune: “La conferinta SmartEd organizata de Eli Lilly pentru asistentele medicale implicate in tratamentul diabetului, punctul central a fost aspectul educational si implicarea eficienta a cadrelor medicale in acest proces pe termen lung. Participarea a fost extraordinara, 160 de participanti  au raspuns invitatiei Lilly si au participat la lucrarile de trei zile ale conferintei. Discutiile s-au axat in special pe felul in care cadrele medicale, in special asistentele, ii pot sustine si ajuta pe pacientii cu diabet, pe familiile si apropiatii acestora. In cadrul acestui eveniment a fost inclusa si o sectiune in care participantii au putut afla gindurile, sperantele, temerile si dorintele unora dintre cei diagnosticati cu diabet sau ale parintilor copiilor care au diabet”;   “Ioana si Stefan sint cei care m-au ajutat, unul din perspectiva pacientului cu diabet, celalalt ca parinte al unui copil diagnosticat cu diabet, sa aduc mai aproape de personalul medical gindurile, sperantele, temerile si dorintele lor. Ei mi-au impartasit sentimente pe care nu au avut cum, sau poate au simtit ca nu au cum sa le partajeze cu cei din sistemul medical, si au avut incredere sa ma lase pe mine sa fac acest lucru, in numele lor – de aceea le multumesc si le sint recunoscatoare. M-a impresionat forta pe care am vazut-o, curajul, lipsa lamentarilor si puterea extraordinara de a intelege ca viata poate fi normala si buna daca tu insuti ti-o vezi astfel. Dorinta cea mai mare pe care am avut-o in prezentarea interviurilor realizate cu ei a fost sa reusesc sa transmit cit mai empatic si mai corect ceea ce am vazut, adica filosofia lor de viata, principiile si perspectivele unice pe care mi le-au aratat.”

Desi  recunosc  sa  sunt  foarte sceptica  in privinta unei  schimbari  in bine a cadrelor  cu  pricina (sa nu fiu gresit  inteleasa, nu ma refer  la  TOTI  cei prezenti la eveniment   ci doar  la cei asemeni  ‘doctoritei  blonde’ intilnite  de noi  in spital la debut), intrucit  consider ca omenia  si profesionalismul vine   din interior  si  nu trebuie a fi  explicat,  apreciez  foarte tare  efortul  celor de la Eli Lily care  au sponsorizat  evenimentul  si nu in ultimul  rind efortul  Mihaelei  care  a pus  mult  suflet  in aceasta actiune.  Si  cine  stie, poate  macar  de  rusine,  cei asemeni  ‘doctoritei  blonde’  se vor  schimba  macar de ‘ochii lumii’  si  vor  arata  mai  mult  interes  si RESPECT  fata de pacient.

Tare  mult  mi-ar  placea sa aud  ca cineva  aflat la debut  se externeaza  din  spital  increzator (si  nu speriat)  in viitor  si  macar  cu  citeva  notiuni de baza.

Si ca sa deschid  cutia Pandorei: voi ce  v-ati  dori  de la cadrele  medicale  cu care  interactionati?

7 Responses to “SmartEd Workshop”

  • nina says:

    Felicitarai, Ioana! Sunt sigura ca n-ar fi gasit Mihaela un parinte mai dedicat si mai informat ca tine in ceea ce priveste nevoile copiilor cu diabet. Sper ca asta sa fie doar inceputul si in viitor sa reusesti sa te implici mult mai mult in lupta asta, ca da, e o lupta, de a ajuta copiii cu diabet, dar si adultii mai putin cunoscatori, sa inteleaga si sa tina in frau glicemiile. Succes!
    P.S. – Multumesc pentru ca m-ai ridicat in slavi in postul precedent. :)

  • Cori says:

    Ioana, nici nu stii cat de fericita ma face faptul ca ai fost intervievata pentru aceasta conferinta si faptul ca a existat initiativa pentru un astfel de workshop.
    Pentru multe boli (cu diabetul in frunte) tratamentul e de fapt un stil de viata, nu o pastila pe care o iei la ore fixe si gata. Intrebari apar zilnic, informatia si raspunsurile exista, dar comunicarea pacient-cadru medical trebuie imbunatatita de ambele parti. Workshopul acesta mi se pare un pas bun in acest sens.
    In vest exista conceptul de “diabetes educator”. Dar cu toata insuficienta numarului de cadre medicale, sper ca in viitor sa functioneze si la noi un sistem asemanator.
    Multumesc din nou ca ai reprezentat toti parintii copiilor cu diabet. Inclusiv pe mama :)

  • AnaMaria(mami de Alex) says:

    Felicitari !!!!!!!!!!!!! ce ma bucur ! Ma simt de parca as fi fost acolo, ai vorbit pentru NOI TOTI .

  • Geanina says:

    Buna,

    Sunt mama lui Mihnea,un baietel de 6 ani care a fost diagnosticat cu diabet in decembrie anul trecut. Noi am ajuns de urgenta chiar de ziua lui la Budimex si trecand peste haosul din seara internarii, cand i-au facut analize penste analize, iar bietul copil era extrem de obosit, zilele urmatoare a fost ok. Pot spune ca nu am plecat chiar nestiutoare din spital. E drept ca Mihnea a fost singurul pacient cu diabet in acea perioada, dar doamna doctor Mihu a fost foarte amabila, a stat cu mine de vorba in mai multe randuri si fara sa-i dam absolut nimic, intelegi la ce ma refer. Este drept ca mai multe am invatat la Buzias, unde i s-au facut lul Mihnea mai multe analize, dar nu pot spune ca experienta internarii de la debut a fost traumatizanta.

  • Ioana says:

    Geanina, lucrul acesta nu poate decit sa ma bucure. Poate intre timp lucrurile s-au mai schimbat. Sau poate am fost noi ghinionisti. La noi debutul a fost acum 4 ani si ori de cite ori imi aduc aminte de experienta de la Budimex ma incearca un sentiment de revolta. Daca o sa citesti postul ce face referire la acea perioada (a debutului) o sa intelegi despre ce vorbesc. Ce-i drept cind am fost noi internati doamna doctor Mihu era in concediu…
    Lasind in urma trecutul, ma bucur ca acum suntem bine, reusim sa strunim glicemiile iar copila mea s-a adaptat foarte bine regimului de cazarma impus de diabet. Oricum cred in continuare ca este o foarte mare diferenta intre ceea ce ar trebui sa fie ca si consiliere/training in diabet si ceea ce este in prezent in unele institutii medicale romanesti.

  • Geanina says:

    Am citit pe blog si despre perioada debutului la voi si mi-am dat seama ca noi am fost norocosi, mai ales ca am mai citit si despre experientele altor copii prin diferite spitale din tara. Intradevar in ceea ce priveste consilierea parintilor si pacientilor cu diabet se face foarte putin. Eu am invatat multe lucruri la Buzias, a fost o experienta foarte placuta si pentru mine si pentru Mihnea care si-a facut prieteni si care abia asteapta sa ne revedem cu ei in august, cand ne-am programat din nou.

  • Geanina says:

    Buna Ioana,

    Am o intrebare la tine: cum procedezi cu acele folosite. cu cartusurile de insulina ramase neutilizate si cu celelalte reziduuri? Eu le-am strans intr-un recipient de plastic, dar mi-a trecut prin cap ca ar trebui stranse intr-un recipient special pentru reziduuri medicale. Incerc sa fac rost de asa ceva, dar ramane sa aflu si cum procedez cand il voi umple. Sti ceva despre problema asta?

Leave a Reply