Se iau 7 dulcinei , se echipeaza cu rucsaci plini cu apa, dextroza,  mere, suc si biscuiti, toate acestea alaturi de glucometre si penurile cu insulina, si se trimit pe munte in cautarea cetatii  Oratia.

si mergem , si mergem, si ne mai si vaicarim din cind in cind ca de! bulevardele Bucurestiului nu seamana deloc cu urcusurile montane, si mai bem si cite un suc  sau mai rontaim un mar dupa care verificam  glicemia

si Alex  isi verifica glicemia…

dar si Spiderman

sau Batman :)

iar sus la cetate apare  fantomita Aida

 

si usor dar sigur dulcineii nostrii cuceresc muntele dovedind ca se poate.

 

 

2 Responses to “We can do… drumetii montane”

  • SIMONA says:

    lipsa de timp ma determina sa nu pot scrie pe acest blog tot atat de des cat intru si citesc. pt. mine personal, timpul s-a comprimat extraordinar de mult. nu ca am face in plus ceva. Theodora mea este de acum in clasa a 2a. experienta noastra alaturi de siamezul diabet este demna de toata lauda. asa zic eu. ar fi multe de povestit si de impartasit. din punctul meu de vedere, orice copil avand diabet cat si parintii unui asemenea copil, AR TREBUI sa duca o viata NORMALA. noi, adultii, suntem direct responsabili de cat de responsabil si natural ne purtam cu copilul, fara a-l cocolosi, fara a-l inhiba si fara a-l face mai inferior decat altii. din contra. trebuie sa-i ii transmitem incredre in puterile lui. incredere in deciziile pe care el le ia.
    Theodora merge la inot.
    Theodora merge, de cate ori mergem la Zarnesti, la calarit.
    merge in parc alaturi de dna invatatoare si alaturi de colegii ei de la after school. caci, da, ea, dupa orele de clasa, merge la after school.
    la scoala are pachetel sau fruct pt. gustare. bineintele are glucometrul in ghiozdan, dar numai pt. cazurile de urgenta. are la ea si telefonul mobil, tot pt. cazurile de urgenta. stie singurica de acum cum se comporta organismul ei. a ajuns la performanta de a-si suplimenta gustarea de dimineata, in zilele in care are ora de educatie fizica.
    cand este la after school, are fixat ceasul de la telefonul mobil sa ii sune la ora cand are de luat gustarea. glicemia nu o mai testam la gustari decat in cazurile in care intuim un hipo sau vreun hiperrrrr…
    ma bucur mult sa vad si alti copii ducand o viata absolut normala. ma intristeaza sa vad in jurul meu, copii cu diabet, de altfel copii minunati, dar…inhibati de propriii parinti si acoperiti cu un glob de sticla, crezand ca astfel ii pot proteja.
    urmaresc de multa vreme acest blog.ma bucur ca existati. as vrea sa scriu mai multe dar…timpul, tot el, imi lipseste cu desavarsire. si pt. ca maine cu noaptea-n cap pornim catre Zarnesti, voi reveni. iar apoi, voi reveni cu povestiri si poze din Antalya. vom decola pe 28 septembrie si ne vom bucura de 7 zile de relaxare, bronzati de razele soarelei de pe taramuri musulmane. pt. noi este o provocare mare.
    multumesc ca m-ati primit in lumea voastra. promit sa revin.

  • Tatiana says:

    Buna! si eu sunt o mamica de dulcinel, fetita mea are 2 ani jumate si are diabet de la 10 luni. As vrea sa imi dai o adresa de mail sa te pot contacta pentru cateva informatii pentru mine si pentru o alta mamica de dulcinel de un an si 3 luni. Iti multumesc, Tatiana

Leave a Reply