Saptamina trecuta  am fost  contactata de  o  minunata domnita  Mihaela (careia  ii multumesc din suflet  ptr tot)  care  m-a implicat  intr-o actiune despre  care  voi vorbi  cu mare  drag (abia astept  :)  ) ,  cel mai probabil  saptamina viitoare. Pina atunci   degetele  incrucisate sa iasa  bine.

Intilnindu-ma  cu Mihaela  am vorbit  despre  diabet  si  despre cum a fost  pentru  noi debutul acestuia.  Astfel,  am  ajuns  sa retraiesc  prima intilnire  cu minunata  noastra  doctorita  diabetolog, dna doctor  Mihaela Vlaiculescu, Mihaela noastra draga . Va multumim pentru ca  existati  si sunteti  asa cum sunteti doamna doctor Vlaiculescu. Va iubim!  

Printre  lucrurile  frumoase  si folositoase  spuse de doamna doctor   la acea prima  intilnire , cel mai marcant  si mai de impact  moment a fost prezentarea  unui articol. Din punctul meu  de vedere acest articol ar trebui sa existe in fiecare cabinet de diabetologie   si sa fie  punctul de plecare  in consilierea  diabeticului  sau a parintelui de dulcinel. 

 Miine este  8 Martie,   ziua noastra  doamnelor,  si vreau  sa va daruiesc un zimbet  impartasind   cu voi emotia  si starea de bine data de articolul cu pricina. 

Dar  sa nu mai  lungim vorba  si sa va spun…

Acum 4 ani, in 2007, dl. Irl B. Hirsch editor sef la revista DOC News  si director medical la Centrul de Diabet al Universitatii Medicale  din Washington,  scria  despre  o  doamna  in virsta  de 90 de ani  pe nume Gladys Dull.  Nimic  senzational pina acum! Insa, aceasta  stimata doamna, Gladys sarbatorea in 2007 ,   83  de ani  de  insulino-dependenta.

In 1924 pe vremea cind traia in Dakota de Nord  si era in virsta de 7 ani,  parintii adoptivi  au dus-o  in Rochester la clinica Mayo   pentru  a o salva de la moarte  copila fiind in coma diabetica  cu cetoacidoza.  La acea  vreme  insulina  comerciala era  disponibila de numai un an. Ca si educatie,  la acea vreme  li se  spunea  diabeticilor ca secretul in lupta  cu diabetul consta intr-un regim  de viata & alimentar  regulat/constant, exercitii  fizice  si testare glicemica.   Timpul a dovedit  ca aceste reguli  de baza  sunt valabile si astazi la o distanta de aproape un secol.

Dar  haideti sa ne amintim  cum  era viata in 1924:  nu exista televiziunea,  radioul  recent  descoperit  nu ajunsese in toate  zonele si din pacate  nici in Dakota de Nord  unde traia Gladys, nu existau antibiotice (parintii naturali ai lui Gladys  murisera de gripa)   iar  insulina  era in faza  incipienta  de comercializare   putind fi   procurata  numai  din anumite locuri (in cazul de fata de la Clinica Mayo) 

La virsta de 9 ani, la 2 ani de la debutul  diabetului, Gladys a trecut  printr-o  criza de apendicita  ce a necesitat interventie  chirurgicala. Medicii din Dakota de Nord  au  refuzat  sa intervina astfel  ca parintii au trebuit sa o duca din nou la Clinica Mayo, unde a juns  in coma cetoacidozica.  Datorita  erei  pre-antibiotice  si situatiei in care se afla, sansele  ca Gladys  sa supravietuiasca  erau minine. Dar iata  ca ingerul  pazitor  si-a facut  inca odata datoria  si Gladys  supravietuieste. 

La maturitate Gladys a fost sfatuita sa nu faca copii, dar  a ales sa sfideze  viata inca odata  si sa dea nastere  unui  baietel. Recunoaste  ca a avut parte de o sarcina dificila fara a da detalii insa.  Fiul lui  Gladys, Norm a fost  un copil sanatos  iar la momentul publicarii articolului, anul 2007,  are  virsta  de 60 ani si locuieste  la citeva mile distanta de mama sa.

Gladys poate fi considerata  o adevarata  enciclopediei a istoriei insulinei, fiind partasa  la evolutia acesteia. In prezent  este pe insulina NPH  si Homalog.  Gladys  a fost  printre  norocosii care  nu au prezentat nici  o reactie alergica la insulinele folosite in anii 1920, asa  cum foarte  des s-a intimplat in acei ani. Surprinzator  este faptul  ca o perioada  foarte  mare  Gladys  a folosit  ca si  metoda de monitorizare  doar  testarea  urinei, trecind  la determinarea glicemiei  din singe abia in 2002 dupa moartea sotului.  Cind  reporterul a intrebat-o  daca  nu vrea  sa schimbe seringa traditionala de insulina  cu  un pen,  Gladys  a refuzat politicos  spunind  ca ceea  ce a folosit  pina acum a dat  rezultate foarte bune  si ca in opinia ei  schimbarile  dese  pot duce la probleme.  :) 

Ea ne spune ca secretul  infringerii diabetului a fost  dieta regulata, obisnuind   sa  manince  aceeasi cantitate de  mincare  la aceleasi ore, zi dupa zi, luna dupa luna, ani dupa ani. Recunoaste totusi  ca au  fost  si momente cind s-a abatut de la aceasta conduita  si s-a  rasfatat  culinar. Dar vorba  reporterului,  dupa  83  de ani de insulina  merita  si Gladys astfel de momente.

In 2007, la momentul interviului, Gladys  locuia impreuna cu  o ingrijitoare in proria-i  casa. Printre  numeroasele premii  obtinute pentru  longevitate  si conduita  in fata diabetului, medalia  primita  de la Eli Lily pentru 75 ani de diabet.

Iti  multumesc  din suflet Gladys  ca  ai ales  sa impartasesti  cu noi povestea  ta, va multumesc  domnule Hirsch  ca ati dat drumul  acestei  povesti  in media, va multumesc  doamna  doctor  Vlaiculescu  Mihaela  ca atunci  cind  am intrat  in cabinetul  dumneavoastra inghitindu-mi lacrimile  mi-ati aratat acest articol. A  fost  exact  ceea ce aveam nevoie sa primesc la acel  moment. 

Sper  ca citirea acestui  articol sa aiba acelasi  impact   si asupra voastra  dragi  dulcinei  mari si mici,  si mamici  de dulcinei.

Glicemii bune  va doresc  si sa ne intilnim  sanatosi  la 90 de ani (sau poate  la 100   ce ziceti :)

21 Responses to “Un zimbet la inceput de primavara”

  • AnaMaria(mami de Alex) says:

    Da , emotionant !
    In momentele mele de singuratate in care stau de vorba cu mine …ma gandesc :”Cum va fi Alexutzu al meu peste 15-20 de ani ? Va fi ok , matura , raspunzator , luptator in aceasta furtuna zilnica cu diabetul? …..ori…..numai spun continuarea ….deduceti !”.

    Imi doresc sa fie la fel si imi spun mie ..ca asa va fi . De 6 ani de cand are diabet Alex, ma chinui zi si noapte sa inteleg diabetul , sa ma imprietenesc cu el , sa ii transmit mai departe fiului meu increderea ca va fi bine, sa il fac raspunzator sa ii raspund intrebarilor legate de diabet .

  • Ruxandra says:

    Minunat! Cred ca aceasta poveste aduce zambetul pe buze oricarei persoane care se confrunta cu diabetul. Mereu m-am gandit cum va fi peste ani, daca voi reusi sa raman asa, fara complicatii. Daca aceasta doamna a putut sa traisca asa, noi cu toate produsele noi pentru diabet de pe piata avem sperante si mai mari! DECI SE POATE!
    Multumesc pentru acest articol!

  • nina says:

    Desi am auzit spusa de tine povestea doamnei in cauza de cel putin doua ori, am citit articolul asta pe nerasuflate. Vorba ta: Sa fie tiparit si pus in rama la toate clinicile de diabetologie.

  • Nina T. says:

    Ioana, multumim pentru articol ! E impresionanta viata acestei doamne !
    Ma bucur ca mai aflam si despre astfel de povesti pozitive.
    Ca si voi, aceleasi sperante le am si eu pentru dulcineea mea. Sa aiba o viata indelungata, sanatoasa si sa se poata bucura ca toti oamenii, de tot ce ii poate oferi viata mai frumos !

  • Cori says:

    Multumim Ioana, pentru articol. E o poveste care ne dă speranță și curaj. Certitudinea că totul va fi bine? Nu ne-o poate da nimeni. Putem doar să facem totul cât putem de bine și ne putem inspira din poveștile de succes.

  • Ioana says:

    @Nina T & Cori -bine ati venit.

    Si cum spune copila mea: CU MARE DRAG (e fascinata de expresia asta).
    Si stiu ca ma repet, dar imi urez ptr dulcineea mea si va urez sa ne intilnim sanatosi si sa comentam si peste macar :) 90 de ani

  • popdanliliana says:

    doamne povestea asta a intrecut orice
    imi vine sa plang STEFANIA ma intreba ieri mami da pina cand o sa mai am DIABET
    mi se rupe inima si sufletul in doua nu am inca curajul sa o fac sa inteleaga ca va avea toata viata
    e cumplit de dureros
    simt ca nu mai pot imi doresc sa fie un cosmarrrrrrrrrrr
    am momente cand ma gandesc ca primul lucru care trebe sa il fac atunci cand deschid ochi dimineata e sa imi chiniu copilu
    ce groaznic e sa simti asta
    va pup DOAMNE AJUTA

  • Ioana says:

    @buna Liliana
    Pentru noi toate este o situati noua, grea si deloc dorita, insa am constatat ca copiii nostri ne surprind cu taria si puterea lor.
    Cu siguranta ca medicina va evolua, se lucreaza deja la alte tipuri de insulina (inhalatorie, orala…) la diferite pompite care fac viata unui pacient cu diabet mult mai usoara, asa ca SA SPERAM ca intr-o zi va aparea ceva si mai bun care va revolutiona medicina si ne va face pe noi fericiti.
    Daca se uita pe Disney la serialul cu fratii Jonas povesteste-i de Nick Jonas care are si el diabet (si blog) sunt convinsa ca o va ajuta.
    Si cind treceti prin Bucuresti poate ne si intilnim odata sa vada Stefania ca nu e singura. Si cine stie poate veniti odata la petrecerea de Craciun a doctoritei noastre unde se aduna toti dulcineii de la acel cabinet si se joaca, primesc daruri de la Mosu’ iar noi parintii ‘socializam’

  • Ioana says:

    @ PTR CORI de la http://cuburidezahar.blogspot.com/ -daca citesti acest coment vreau sa stii ca am incercat de citeva ori sa comentez la tine pe blog fara succes insa (se pare ca nu-s suficient de inteligenta si nu respect totii pasii necesari ca, cel putin pina acum comentariile sau dus undeva in eter numai la tine pe blog nu). Zi-mi te rog cum sa fac PLEEEAAASE! Asa ca la fraieri :)

  • Cori says:

    @Ioana, problema era la blog, am rezolvat-o, multumesc :)
    @Liliana, curaj! Imi dau seama acum prin ce au trecut ai mei la momentul diagnosticului meu in ’95. Diferenta e ca acum este mult mai multa informatie disponibila si voi lucrati cu mult mai multe variabile (eu imi faceam dozele prescrise de medic, dar nu mi le ajustam niciodata fara sa ma consult cu medicul; ai mei nu au lucrat niciodata cu notiunea de “ratia insulina/carbohidrati”, trebuia sa mananc 50 de hidrati si sa-mi fac 6 unitati, asta faceam, nu existau exceptii).
    Copila ta poate te va mai intreba pana cand va avea diabet. Dar ii vei arata ca diabetul nu o impiedica sa se joace, sa faca sport, sa mearga singura in excursii sau sa se bucure de o prajitura din cand in cand, sa studieze, sa iubeasca, sa-si intemeieze o familie. Si o vei invata ca poate si trebuie sa aiba singura grija de ea, pentru a se bucura de viata. Si o vei lasa sa fie mai indepententa, chiar daca iti va fi greu.
    Nu o chinui, ii dai in fiecare zi, din nou, darul vietii. Si cand va creste, isi va da seama ca ai facut tot ce ai putut pentru ea si cat de bine ai putut.
    Curaj. Ne ai pe toate langa tine (mai ales pe Ioana care iti intelege punctul de vedere mai bine decat noi)

  • Mihai Dintila says:

    Salut .Ma numesc Mihai Dintila am 29 de ani si am diabet tip II de 2 ani .Este boala care pur si simplu mi-a macinat viata .Nu mai suportam injectiile cu insulina imi venea sa ma urc pe pereti .Am tinut diete am luat medicamente m-am ingrasat cumplit de la ele viata mea a fost un calvar .Nu stiu cum de unde dar intr-o dimineata la ceai cu prietenii mei unul din ei mi-a recomandat Life pak Pharmanex .Eram f sceptic cu produse naturiste pt ca incercasem de toate .Am zis intr-un final totusi hai sa iau ca nu are ce rau sa imi faca .Am dat 260 de ron pe o cutie .Dupa o luna din trei injectii de insulina faceam doar una acum nu mai fac deloc.Mi-a reglat asa de bine nivelul glicemiei de nu-mi vine sa cred nici acum.Viata mea este una normala in momentul de fata .Incercati-l si voi am spus ca voi spune tuturor diabeticilor despre asta pentru stiu cat de greu este si cat de cumplit este sa ai aceasta boala.Numele amicului meu este Bogdan 0734521168.Va doresc multa sanatate!

  • Ioana says:

    Buna Mihai si bine ai venit pe blog. Iarta-ma, nu vreau sa fiu rea insa am trecut de mult de faza cind as fi putut crede in astfel de solutii naturiste. Cred ca insulino-dependenta ramine insulino-dependenta indiferent de cite produse naturiste ar consuma o persoana cu diabet.Probabil rau nu face acel produs insa lasa-ma sa ma indoiesc ca te-a scapat de injectii. Vorba doctoritei, cind va aparea ceva concret care VA VINDECA diabetul fii sigur ca acea persoana/companie va lua premiul Nobel iar stirea va fi in toata media. Pina atunci, dupa parerea mea, speranta sta in cercetare si acele pompe/dispozitive care se doresc a fi din ce in ce mai performante. Fiind convinsa ca ai avut cele mai bune intentii iti spun ca nu-mi plac ce-i ce incearca sa profite de pe urma pacientilor cu diabet comercializind aceste ‘produse miraculoase’. Multa sanatate si tie!

  • Cori says:

    De fiecare data cand spun oamenilor ca am diabet, aud:”Si faci insulina? Saraca…Da cu ceaiuri/frunze de nu-stiu-ce/supliment de nu-stiu-care ai incercat?”
    Suplimentele functioneaza, dar la cei cu diabet de tip 2 (in fine, la cei la care diabetul e cauzat ori de o insulino-rezistenta ori de prea putina insulina produsa de catre pancreas); potenteaza efectul insulinei deja existente sau scad rezistenta la insulina. Dar atunci cand pancreasul nu mai produce deloc insulina, nu mai e nimic de facut. Ca se pot scadea dozele, luand tot felul de suplimente si tinand un regim strict, sunt de acord, dar cu vindecarea prin suplimente a diabetului de tip 1, nu.
    Astept cu sufletul la gura acel premiu Nobel, alaturi de Ioana si milioane de dulcinei/parinti de dulcinei. Pana atunci, sa ne bucuram de progresele de pana acum (analogi de insulina, pompe, si asa mai departe).

  • Mihai Dintila says:

    Buna Ioana.Apropo de premiul Nobel tin sa mentionez ca acest produs chiar a luat premiul Nobel .Este normal sa nu am crezi ca am scapat de insulia pt ca este f greu insa nu te costa nimc rau sa incerci acest produs si abia apoi sa vezi daca da rezultate sau nu.Nu sunt singura persoana la care a functionat .Documenteaza-te despre acest produs si ai sa vezi ca cele mai mari laboratoare din lume si-au dat acordul ca fiind cel mai bun produs de pe piata in ceea ce face.Incerca .Cum spune si Cori macar daca nu vei scapa de insulina pt totdeauna vei rari aceste injectii .Eu sincer din inima iti spun ca am scapat dar crede-ma ca as fi fost multumit sa raresc macar dozele.Asn fi folst multumit vu orice dadea roade asupra insulinei .Incearca si Apoi vb si imi spui ce si cum :).Multa sanatate!

  • Mihai says:

    UITE aveti aici un link care va duce spre opiniile altor oameni careau incercat diabetul .Restul depinde de voi .http://www.lookgreatstayyoung.com/pharmanextestimonialspage5/

  • Mihai says:

    Sunt parerile sincere ale unor oameni cu probleme de sanatate

  • Geanina says:

    Buna,

    Am descoperit blogul tau zilele trecute, iar articolul despre doamna caare este dependenta de insulina este de-a dreptul incurajator. Baietelul meu Mihnea a fost diagnosticat cu diabet anul trecut, chiar pe 9 decembrie de ziualui. Nu va uita niciodata aniversarea de 6 ani, cand in loc sa manance tort, ca de obicei, am plecat rapid seara de la cabinetul medicului de familie la Budimex unde am stat o saptamana, timp in care am invatat sa calculez hidrati si sa-i fac insulina. Acum isi face singur, isi seteaza doza, imi arata penul si apoi isi face injectia. Si el a intrebat cand se va face bine si ii va trece diabetul, iar eu i-am explicat ca va fi nevoit sa faca insulina toata viata. Din pacate noi am mai descoperit o problema. In aprilie am fost la Buzias, iar acolo i s-au facut niste analize suplimetare, in urma carora am fost nevoiti sa investigam o eventuala intoleranta la gluten. A facut o biopsie a intestinului subtire si un alt set de analize si din pacate pe langa dieta pentru diabet, acum trebuie sa avem grija si la dieta fara gluten, care este mult mai stricta. Norocul nostru este ca Mihnea este un copil foarte intelegator si nu avem mari probleme cu mancarea,dar raman intrebarile la care cu greu gasesc un raspuns.

  • Ioana says:

    Buna Geanina si bine ai venit (desi sincer as fi preferat sa ne ‘intilnim’ in alte circumstante). Intradevar copiii sunt uimitori si se adapteaza foarte bine chiar si situatiilor mai putin placute.
    Multa sanatate va doresc si glicemii bune puiutului.

  • Geanina says:

    Multumim, la fel si voua. Noi tocmai am primit o veste buna, se pare ca intestinul mic nu este atat de afectat cum aratau analizele de sange, deci se pare ca vom mai putea face exceptii de la regimul fara gluten care este mai strict decat cel pentru diabet. Din cate am inteles voi nu ati fost pana acum la Buzias. Noi am fost in aprilie si ne vom duce din nou in august. Pentru Mihnea a fost foarte benefic sa vada alti copii cu aceeasi problema, mai ales ca in seria in care am fost noi erau multi copii la debut, asa ca noi. Va dorim si voua glicemii foarte bune.

  • Ioana says:

    @Geanina- ma bucur tare mult pentru voi. Si asa copii astia au un program draconic-testat, calculat, cintarit, ore fixe…
    Sincer si eu am auzit numai cuvinte de lauda referitor la Buzias si e bine ca exista si la noi un astfel de centru care sa mai ridice un pic stacheta.
    Si noi ne-am dori foarte mult sa mergem insa Aida are rau de masina-cei drept in ultimii 2 ani parca s-a mai atenuat- si evitam drumurile prea lungi, chiar si in vacanta alegem destinatiile functie de acest lucru. Daca n-ar fi diabetul probabil ca nu m-as crampona atit: ce s-ar putea intimpla (?)-vomitam, ne spalam pe fata si gata o luam de la capat, insa cu diabetul stii si tu cum e (!) dupa un episod cu voma incepe ‘dansul’. Dar sper sa scapam curind de acest rau de masina si sa ajungem si noi pe la cei de la Buzias.
    Pentru moment ne multumim cu evenimentele pe care le organizeaza doctorita noastra si unde ne intilnim cu toti dulcineii dinsei.

Leave a Reply