Posts Tagged ‘la scoala’

Iubesc  Liceul Waldorf  nr. 1 ,  liceu&scoala la care invata fiica-mea.  Cred ca aceasta  afirmatie a aparut  si va aparea in toate  posturile legate  de ce se intimpla la scoala copilei mele.

Dupa o saptamina de vacanta  si alte trei de varicela, timp in care copila a rezistat  eroic  izolarii, Carnavalul  organizat Vineri de Liceul Waldorf  a picat  cum nu se putea  mai bine. Astfel, copila a avut  ocazia de a se  intoarce in forta  in rindul colegilor.

Dimineata inainte  de a pleca de acasa, copila m-a intrebat  sovaind  ‘mami ce sunt alea emotii? ca eu simt  asa ceva, nu stiu cum sa spun, dar cred ca am emotii, abia astept sa-mi  vad din nou colegii. Crezi ca le-a fost dor de mine?”

Ajunsi acolo am constatat  ca evenimentul a fost impartit pe etaje: la parter erau clasele V-VIII,  iar la etaj juniorii de la clasele I pina ala a IV-a. Asa ca, cu parere de rau, am ratat  prezentarea  mindrelor  dnei toane, http://www.toane.ro/2011/02/25/carnavalul/ ,  dar nu si o poza cu acestea, alias Cleopatra, Afrodita  si copila mea in rolul printesei primaverii.

La  etaj, juniorii au  prestat astfel:  clasa I – poezii  si cintecele  reprezentind trecerea de la iarna la primavara copiii fiind impartiti  in printi si printese  ale  iernii sau primaverii; clasa a II-a  -o sceneta inspirata dintr-o  fabula  cu  soriceii si pisicute; clasa aIII-a a prezentat un scurt moment la flaut si epoca  de istorie  pe  care tocmai o incheiasera, printr-o sceneta  ce trimitea cu gindul inceputurile stravechi ale poporului roman la getodaci, daci  si romani, la Sarmisegetuza si columna  lui Traian -foarte frumos  moment iar acesti copiii peste ani si ani sigur  vor  sti  sa raspunda la intrebarea ‘cum s-a format  poporul roman?';  iar clasa a IV-a a prezentat epoca de Limba si Literatura  Romana si pot sa spun ca  a fost  momentul  culminat al intregii prezentari  -am ris cu lacrimi vizionind o scurta sceneta  ce avea  la baza poezia Mama  lui Stefan cel Mare -desi calitatea  pozelor  este foarte slaba  datorita  luminii si nepriceperii mele  nu pot rezista tentatiei de a posta  si 2 poze cu  frumuselul  Stefan cel Mare ce tocmai se intorcea ranit  de la oaste la castelul mamei sale.

Toate momentele prezentate au fost absolut minunate, copiii  au  fost, si sunt, senzationali, iar  ca si timp , ca de obicei, organizarea a fost la superlativ totul fiind atit  cit trebuie nici prea mult sa plictiseasca dar nici prea putin. Am auzit-o pe copila mea  spunindu-i  doamnei ca ea nu mai vrea sa plece de acolo.

Dupa prezentarea artistica, copiii s-au  retras  in claselor  lor  pentru o mica gustarica si ‘socializare’.  Aici fiica-mea a avut deosebita placere de a sta non-stop in compania ‘iubitului’ ei Darius :)  Din punct de vedere al diabetului nostru, aceasta  gustarica a venit  fix la momentul potrivit, asa ca glicemiile sau programul de peste zi nu a fost absolut deloc afectat.

N-am citit  nimic de Rudolf Steiner (sunt o ignoranta de! :) )  deci nu principiile acestuia  m-au  indemnat sa-mi inscriu copila la aceasta scoala, ci motodele de predare despre care citisem si auzisem (sincer,  lucrez  in administratia  unei  institutii de invatamint  primar ce urmeaza  british curiculum , asa ca stiam dinainte cite  ceva ref. la metodele de invatamint alternativ),  si  afirm cu toata sinceritatea ca ceea ce se intimpla la aceasta scoala  Waldorf  a intrecut cu mult  cele mai optimiste asteptari.

Dupa  creierul meu, atita cit il am :), copiii  trebuie sa ramina copii in orice circumstante, sa invete intr-un mod placut,  sa simta, sa traiasca si sa se bucure pe deplin de aceasta etapa minunata de viata numita copilarie.

Ce faceam  acum 2 saptamini pe vremea aceasta???

Sprijineam  zidurile Liceului Waldorf in asteptarea  copilei.  Da ati ghicit:  Luni 13 Septembrie 2010  a fost  prima zi de scoala a Aidei. Emotii  mari monser…

Dupa indelungi deliberari am hotarit  sa o inscriem la Waldorf. O fi bine… o fi rau… nu pot  decit sa sper ca am facut alegerea corecta. Oricum, vorbind fie si numai din prisma primei  zile de scoala,  alegerea a fost una corecta.  De unde in ziua premegatoare  inceperii scolii  copila era sceptica  si nu prea mai vroia sa mearga la scoala zicindu-ne ca nu o sa-i mai ramina suficient timp pentru  familie si joaca, cind a  iesit  din clasa a inceput sa danseze pe culoar si sa sara in sus de bucurie  zicindu-ne  ca e cea mai minunata zi din viata ei.  Era haioasa tare. Mi-a multumit chiar ca am adus-o la scoala : ” mami  multumesc,  e cea mai minunata scoala, multumesc  mami ca m-ai adus la scoala asta”‘

 Cei  drept  au fost foarte pregatiti:  copii de clasa I au intrat in scoala printr-o  poarta de carton frumos decupata si colorata ce reprezenta poarta castelului cunoasterii, apoi  pe sub podul de flori facut de elevii clasei a XII-a, iar in clasa au fost asteptati  cu 2 caiete, penar,  culori, un saculet ce continea o chifla, citeva stafide si alune de padure  si cel mai important,  cu o cheie din acea  ca de mobila veche legata cu un snur  galben, care,  le-a spus doamna,  daca o vor purta tot  timpul cu ei  vor deveni mai inteligenti.  Toate acestea  au avut legatura  cu  basmul  pe care l-a spus dna invatatoare la sfirsitul orelor:  Dragu  un copil  ce la 7 ani  isi pierde parintii (sunt chemati de Dumnezeu in  Cer) pleaca in  lume  si gaseste o cheie ce-l ajuta sa descopere tainele cunoasterii. In tot acest  timp  Dragu are cu el un saculet fermecat in care ori de cite ori baga mina gaseste mincare (alune de padure.. ).

Din acea zi au trecut  iaca-ta 2 saptamini timp  in care Aida si-a pastrat  incintarea  si entuziasmul si abia asteapta sa se faca dimineata sa mearga la scoala.  

Si acum revenind la idea  blogului ‘’noi in relatia cu diabetul’’:  cam asa  decurge o zi cu diabet la scoala si dupa:

-trezirea la 7  -10 minute  ni le rezervam pentru ‘’iubirea de dimineata’’

-7.15 –testarea glicemiei si insulina de dimineata, dupa care mincam sandwich-ul si ne bem  cafeaua (cacao cu lapte of course…)

-7.30 –ne imbracam mai repede ca la armata,  iar la 7.40 iesim pe usa

-la ora 8 incepem cursurile

-la ora 10 au pauza de masa tocmai la fix  pentru gustarea noastra –un sandwich (10HL)  + 1 bomboana (HR) (desi nu au voie cu dulciuri la scoala  am vorbit  cu dna invatatoare si i-am explicat despre  ce este vorba iar dinsa foarte  draguta  ne-a permis sa venim cu bomboana de rigoare -sincer nu stiu ce altceva i-as putea da Aidei  pentru ca orice fruct sau suc contine  mult mai mult de 5 HR  cit  trebuie sa manince ea  la aceasta gustare)

-la ora 13.15 suntem acasa pentru insulina de prinz si masa principala

-intre 14.00 si 16.00  somnul de prinz care ne odihneste creierul

-ora 16.15-  gustarea de dupa-amiaza iar apoi tema pentru acasa, joaca, plimbare afara…

-19.15 insulina de seara si masa aferenta

-21.45 –ultima gustare, ‘’iubirea de seara’’ si iar la nani.

-24.30-01.00 testarea  glicemiei (in somn) si ajustarea acesteia cind este cazul (cu lapte sau zahar daca cumva este prea mica  sau cu  Actrapid  daca este prea mare)  si in sfirsit se culca si mami. Uraaaaa…

 Cam asta ar fi, si credeti-ma ca ne descurcam grozav.