Posts Tagged ‘la scoala’
Iubesc Liceul Waldorf nr. 1 , liceu&scoala la care invata fiica-mea. Cred ca aceasta afirmatie a aparut si va aparea in toate posturile legate de ce se intimpla la scoala copilei mele.
Dupa o saptamina de vacanta si alte trei de varicela, timp in care copila a rezistat eroic izolarii, Carnavalul organizat Vineri de Liceul Waldorf a picat cum nu se putea mai bine. Astfel, copila a avut ocazia de a se intoarce in forta in rindul colegilor.
Dimineata inainte de a pleca de acasa, copila m-a intrebat sovaind ‘mami ce sunt alea emotii? ca eu simt asa ceva, nu stiu cum sa spun, dar cred ca am emotii, abia astept sa-mi vad din nou colegii. Crezi ca le-a fost dor de mine?”
Ajunsi acolo am constatat ca evenimentul a fost impartit pe etaje: la parter erau clasele V-VIII, iar la etaj juniorii de la clasele I pina ala a IV-a. Asa ca, cu parere de rau, am ratat prezentarea mindrelor dnei toane, http://www.toane.ro/2011/02/25/carnavalul/ , dar nu si o poza cu acestea, alias Cleopatra, Afrodita si copila mea in rolul printesei primaverii.
La etaj, juniorii au prestat astfel: clasa I – poezii si cintecele reprezentind trecerea de la iarna la primavara copiii fiind impartiti in printi si printese ale iernii sau primaverii; clasa a II-a -o sceneta inspirata dintr-o fabula cu soriceii si pisicute; clasa aIII-a a prezentat un scurt moment la flaut si epoca de istorie pe care tocmai o incheiasera, printr-o sceneta ce trimitea cu gindul inceputurile stravechi ale poporului roman la getodaci, daci si romani, la Sarmisegetuza si columna lui Traian -foarte frumos moment iar acesti copiii peste ani si ani sigur vor sti sa raspunda la intrebarea ‘cum s-a format poporul roman?'; iar clasa a IV-a a prezentat epoca de Limba si Literatura Romana si pot sa spun ca a fost momentul culminat al intregii prezentari -am ris cu lacrimi vizionind o scurta sceneta ce avea la baza poezia Mama lui Stefan cel Mare -desi calitatea pozelor este foarte slaba datorita luminii si nepriceperii mele nu pot rezista tentatiei de a posta si 2 poze cu frumuselul Stefan cel Mare ce tocmai se intorcea ranit de la oaste la castelul mamei sale.
Toate momentele prezentate au fost absolut minunate, copiii au fost, si sunt, senzationali, iar ca si timp , ca de obicei, organizarea a fost la superlativ totul fiind atit cit trebuie nici prea mult sa plictiseasca dar nici prea putin. Am auzit-o pe copila mea spunindu-i doamnei ca ea nu mai vrea sa plece de acolo.
Dupa prezentarea artistica, copiii s-au retras in claselor lor pentru o mica gustarica si ‘socializare’. Aici fiica-mea a avut deosebita placere de a sta non-stop in compania ‘iubitului’ ei Darius Din punct de vedere al diabetului nostru, aceasta gustarica a venit fix la momentul potrivit, asa ca glicemiile sau programul de peste zi nu a fost absolut deloc afectat.
N-am citit nimic de Rudolf Steiner (sunt o ignoranta de! ) deci nu principiile acestuia m-au indemnat sa-mi inscriu copila la aceasta scoala, ci motodele de predare despre care citisem si auzisem (sincer, lucrez in administratia unei institutii de invatamint primar ce urmeaza british curiculum , asa ca stiam dinainte cite ceva ref. la metodele de invatamint alternativ), si afirm cu toata sinceritatea ca ceea ce se intimpla la aceasta scoala Waldorf a intrecut cu mult cele mai optimiste asteptari.
Dupa creierul meu, atita cit il am :), copiii trebuie sa ramina copii in orice circumstante, sa invete intr-un mod placut, sa simta, sa traiasca si sa se bucure pe deplin de aceasta etapa minunata de viata numita copilarie.
Ce faceam acum 2 saptamini pe vremea aceasta???
Sprijineam zidurile Liceului Waldorf in asteptarea copilei. Da ati ghicit: Luni 13 Septembrie 2010 a fost prima zi de scoala a Aidei. Emotii mari monser…
Dupa indelungi deliberari am hotarit sa o inscriem la Waldorf. O fi bine… o fi rau… nu pot decit sa sper ca am facut alegerea corecta. Oricum, vorbind fie si numai din prisma primei zile de scoala, alegerea a fost una corecta. De unde in ziua premegatoare inceperii scolii copila era sceptica si nu prea mai vroia sa mearga la scoala zicindu-ne ca nu o sa-i mai ramina suficient timp pentru familie si joaca, cind a iesit din clasa a inceput sa danseze pe culoar si sa sara in sus de bucurie zicindu-ne ca e cea mai minunata zi din viata ei. Era haioasa tare. Mi-a multumit chiar ca am adus-o la scoala : ” mami multumesc, e cea mai minunata scoala, multumesc mami ca m-ai adus la scoala asta”‘
Cei drept au fost foarte pregatiti: copii de clasa I au intrat in scoala printr-o poarta de carton frumos decupata si colorata ce reprezenta poarta castelului cunoasterii, apoi pe sub podul de flori facut de elevii clasei a XII-a, iar in clasa au fost asteptati cu 2 caiete, penar, culori, un saculet ce continea o chifla, citeva stafide si alune de padure si cel mai important, cu o cheie din acea ca de mobila veche legata cu un snur galben, care, le-a spus doamna, daca o vor purta tot timpul cu ei vor deveni mai inteligenti. Toate acestea au avut legatura cu basmul pe care l-a spus dna invatatoare la sfirsitul orelor: Dragu un copil ce la 7 ani isi pierde parintii (sunt chemati de Dumnezeu in Cer) pleaca in lume si gaseste o cheie ce-l ajuta sa descopere tainele cunoasterii. In tot acest timp Dragu are cu el un saculet fermecat in care ori de cite ori baga mina gaseste mincare (alune de padure.. ).
Din acea zi au trecut iaca-ta 2 saptamini timp in care Aida si-a pastrat incintarea si entuziasmul si abia asteapta sa se faca dimineata sa mearga la scoala.
Si acum revenind la idea blogului ‘’noi in relatia cu diabetul’’: cam asa decurge o zi cu diabet la scoala si dupa:
-trezirea la 7 -10 minute ni le rezervam pentru ‘’iubirea de dimineata’’
-7.15 –testarea glicemiei si insulina de dimineata, dupa care mincam sandwich-ul si ne bem cafeaua (cacao cu lapte of course…)
-7.30 –ne imbracam mai repede ca la armata, iar la 7.40 iesim pe usa
-la ora 8 incepem cursurile
-la ora 10 au pauza de masa tocmai la fix pentru gustarea noastra –un sandwich (10HL) + 1 bomboana (HR) (desi nu au voie cu dulciuri la scoala am vorbit cu dna invatatoare si i-am explicat despre ce este vorba iar dinsa foarte draguta ne-a permis sa venim cu bomboana de rigoare -sincer nu stiu ce altceva i-as putea da Aidei pentru ca orice fruct sau suc contine mult mai mult de 5 HR cit trebuie sa manince ea la aceasta gustare)
-la ora 13.15 suntem acasa pentru insulina de prinz si masa principala
-intre 14.00 si 16.00 somnul de prinz care ne odihneste creierul
-ora 16.15- gustarea de dupa-amiaza iar apoi tema pentru acasa, joaca, plimbare afara…
-19.15 insulina de seara si masa aferenta
-21.45 –ultima gustare, ‘’iubirea de seara’’ si iar la nani.
-24.30-01.00 testarea glicemiei (in somn) si ajustarea acesteia cind este cazul (cu lapte sau zahar daca cumva este prea mica sau cu Actrapid daca este prea mare) si in sfirsit se culca si mami. Uraaaaa…
Cam asta ar fi, si credeti-ma ca ne descurcam grozav.