Posts Tagged ‘hipoglicemie’
Frica! Ce este oare frica?
Pina sa intre Aida in viata mea nu-mi aduc aminte ca acest sentiment sa ma fi incercat vreodata. Sa fi fost inconstienta tineretii? Poate. Mi-aduc insa aminte cind m-a incoltit frica pentru prima data. La doar citeva luni de cind nascusem copila, eram in bucatarie pregatind toate cele pentru a doua zi cind deodata au inceput toate sa se miste. Era cutremur si primul gind care m-a strafulgerat a fost ‘Aida!’ . In fractiuni de secunda eram deja cu bebelusa in brate. Nu era primul cutremur pe care il traisem insa era prima data cind m-a speriat. Atunci am inteles ca a fi parinte inseamna sa fii pur si simplu ingrozit , terminat de frica, la sesizarea si celui mai mic pericol asupra puiului tau.
Cutremurul a trecut, noi ne-am continuat linistiti viata, iar frica nu am mai simtit-o pina in Iunie 2007 cind diabetul a intrat cu bocancii in viata noastra. Atunci am plins, am urlat, m-am intrebat de mii de ori ‘de ce?’ dupa care cu ajutorul doctoritei noastre am inteles ca pentru binele Aidei trebuie sa ma adun si sa merg mai departe, si nu oricum ci cit mai normal si frumos posibil. Si uite asa au trecut peste noi alti ani, ani frumosi desi cu diabet de data aceasta, ani cu glicate bunicele -privind retrospectiv parca cele mai bune glicate le-am avut in anii imediat dupa debut. Frica a mai venit, asociata cu cite un hipo cum ar fi cel de aici sau aici, dar de fiecare a plecat repede.
Dupa ce am inceput anul 2013 ‘ intr-un mare stil’ , istoria s-a repetat in vara, insa de data asta a fost cumplit. Eram la tara la bunici intr-un sat din Olt. Copila s-a jucat toata ziua prin curte avind grija de toate orataniile si ‘ajutindu-si’ bunica la treburi, insa nu a facut nici un efort extraordinar, doar miscare in aer liber. Pe vremea aceea faceam Humalogul dimineata, prinz si la ora 18-19 iar Lantusul la ora 21 . Cam acelasi scenariu s-a derulat si in acea zi doar ca fiind vara si stind afara pina mai tirziu am facut Lantusul cu o oarecare intirziere.
Ora 23.20 GL 187; Facut Lantus si baut 120 ml lapte preventiv pentru ca facuse miscare toata ziua. Copila merge la culcare.
Ora 23.44 – tresar -am convingerea ca ceva sau cineva, o forta mai presus de noi, are grija de dulcineii nostri si ori de cite ori este nevoie apasa butonul nostru de alarma – si merg sa-i verific glicemia. Surpriza: Gl 79, mincam repede 10 gr zahar si 1 croisant mare.
Ora 00.04 GL 59; 15 gr zahar (ma gindeam ca usor, usor va intra si croisantul in actiune)
Ora 00.08 GL 62 /// Ora 00.14 GL 72 /// Ora 00.26 GL 89 /// Am crezut ca am scapat.
Ora 01.04 GL 26. Copila este foarte obosita si mi-e destul de greu sa o tot trezesc si sa-i dau sa manince asa ca decid sa-i fac glucagonul . TOT. Aici cred ca am gresit si ca jumatate ar fi fost suficient, insa e usor de zis asta acum, atunci frica a fost mare.
Ora 01.06 GL 34 // Ora 01.10. GL 68 //Ora 01.16 GL 103 //Ora 01.34 GL 17 0 In sfirsit pot rasufla usurata.
Ora 02.26 GL 371
Ora 02.45 Gl 400 Ma panichez din nou de teama ca acum sa nu urce prea mult si ii fac corectie.
Ora 03.20 GL 327 Iar ma apuca panica de teama ca glicemia sa nu inceapa sa o ia din nou la vale. Cedez nervos si o sun pe doamna doctor care ma linisteste spunindu-mi ca ce am facut a fost bine si ca de acum pericolul a trecut. Doamne cit e de bine sa fii in grija unui astfel de medic! Sa ne traiti multi ani fericiti doamna doctor ca mare nevoie avem de dumneavoastra! Si sper sa nu va mai trezesc niciodata in miez de noapte.
Ora 4 GL 205 // Ora 04.40 Gl 154 // Ora 05.39 GL 134
Am fost ingrozita de frica intreaga noapte, stomacul mi-a fost un pachet de nervi si sunete ciudate, si m-am intrebat intr-una in ce directie sa apuc in caz de nevoie. Va reamintesc ca eram la Olt iar cel mai apropiat spital ar fi fost cel de la Caracal sau Slatina. Faptul ca nu eram in Bucuresti a fost un factor de stres in plus.
Nu-mi mai amintesc ora exacta dar la un moment dat, dupa ce i-am facut glucagonul, copila a inceput sa acuze dureri de burta si greata, ca in final sa si verse. A fost insa o singura varsatura dupa care a adormit linistita pina dimineata. Probabil ca varsatura si eliminarea hidratilor ingerati asociata cu corectia facuta, a fost motivul pentru care desi i-am facut glucagon iar glicemia a urcat destul de mult, dimineata a avut glicemia buna.
Zorii zilei ne-au gasit pe mine facind planton iar pe domnisorica mea dormind linistit si avind glicemia 118 la ora 08.58.
Asta a fost ce de-al treilea episod cauzat de o reactie neinteleasa in urma administrarii Lantusului-de fapt nu stiu daca este vorba de Lantus in special pentru ca ni s-a intimplat recent si cu Humalogul. Prima data ni s-a intimplat la mare dar a fost chestie de minute, apoi de Revelion 2013. De fiecare data la distanta de citeva minute de la admistrarea insulinei, aceasta parca ia foc si arde rapid nefacind fata direct proportional hidratilor luati suplimentar.
Nu a trecut mult timp insa si am avut parte de o noua provocare acum nu mai bine de o luna. Intr-o Simbata seara, dupa ce i-am facut Lantusul copilei, la numai citeva minute glicemia a inceput sa o ia la vale si am reusit sa o tinem in friu cu hidrati fie din dextroza, zahar sau minicroisante luate la internal de 10 min. Intr-o ora si jumatate a mincat copila mea dublul cantitatii de hidrati de la o masa de prinz normala. Si asta pentru ca desi minca in continuu glicemia se incapatina sa urce, mai mult -abia daca o puteam tine pe loc sa nu coboare.
Daca pina in vara faceam Lantusul la ora 21 sau chiar mai tirziu, dupa episodul Olt am decis sa-l mutam la ora 18 ca daca cumva episodul se repeta macar sa ne prinda treji. Acum scenariu devenea ora 18 Lantus, stat si observat 1 ora ce se intimpla si abia apoi facut rapida de seara. In felul acesta mi-am luat masuri de siguranta pentru un eventual hipo de seara, insa au aparut probleme pentru a doua zi. Intrucit actiunea Lantusului de termina undeva pe la ora 16, pret de 2 ceasuri pina la ora 18 cind ajungeam eu acasa de la serviciu ramineam descoperiti iar copila ajungea la glicemii de 250-300.
Dupa vreo 2 saptamini de glicemii foarte mari seara am decis sa revenim la vechea schema si anume: Humalog la ora 18 iar Lantusul la ora 21 cind teoretic ar trebui sa mai fie putin spre deloc Humalog in organism, dupa care stam in expectativa inca o ora si ceva si… abia apoi mergem la culcare. Spre deosebire de pina asta vara, conditia este sa nu mai intirziem de ora 21 sau daca vreodata se va mai intimpla sa nu mai mergem la nani pina nu vedem ce se intimpla dupa Lantus. Oricum de fiecare data nebunia a durat cam o ora – doua…
Pentru ca saptamina trecuta aceeasi reactie agresiva a insulinei s-a produs urmare inteparii din greseala a unui vas de singe (la scoaterea acului am avut picatura de singe), ne intrebam daca nu cumva chiar asta este explicatia. Chiar daca la episoadele anterioare n-am avut picatura de singe se prea poate ca inteparea vasului sa fie fost superficiala iar cind am retras acul peretele vasului de singe sa se fi inchis imediat.
Nu am tras o concluzie clara si sa nu credeti ca nu m-am intrebat si daca nu cumva am facut rapida in loc de lenta si credeti-ma ca nu asta s-a intimplat- am ajuns chiar sa fac poze la penul de Lantus si sa-mi intreb copila ‘il vezi mami?, este gri daca te intreb mai tirziu ce ti-am facut sa tii minte ca a fost gri’. Poate inteparea unui vas de singe este explicatia, poate faptul ca copila mea a crescut si este in perioada de prepubertate, poate vara-toamna asta au fost mai cu ghinion pentru diabetul nostru, poate putin din fiecare… poate… poate…
Ideea este ca desi copila accepta doar antebratul si picioarele ca si locuri pentru insulina, recent am convins-o sa-i fac Lantusul mai pe lateral unde este sunt mai putine vase de singe si mai mult tesut adipos iar absorbtia sper sa fie mai lenta. Cum de citeva luni incoace nimeresc toate vasele de singe (daca asta se intimpla intradevar), desi am ceva state in diabet, cred ca nici nu are rost sa ma mai intreb sau necajesc. Sper doar sa fi facut toate artificiile necesare sa nu o mai patim, ca tare urit este.
Voua vi s-a intimplat asta vreodata?
Mi-as dori ca la acest post sa primesc cit mai multe comentarii de la voi.
Edit later: Nu am cuvinte sa multumesc tuturor celor care si-au gasit citeva minute sa comenteze pe blog, mai ales ca stiu ca timpul a devenit realmente o problema pentru toti. Comentariile voastre m-au ajutat foarte mult sa inteleg ca pur si simplu se poate intimpla, si astfel sentimentul de vina ca poate fac eu ceva gresit a mai disparut. Intre timp parca si frica s-a mai estompat, dar inca sunt cu ochii pe copila ca pe butelie dupa insulinele de seara. Si pentru ca am primit un mail in care o mamica era complet nemultumita de Lantus vreau sa precizez ca noi am convietuit cu acest Lantus foarte bine ani la rind, si sper sa o facem in continuare, si chiar nu stiu daca el, Lantusul a avut vreo vina in aceste episoade de hipo. Cred ca a fost un cumul de mai multi factori. Va multumesc inca odata tare, tare mult pentru comentariile voastre.
si bine v-am regasit in 2013.
Voi ce mai faceti? Sunteti bine, sanatosi, pregatiti sa va luati la trinte si in 2013 cu ‘prietenul’ nostru diabetul?
Noi suntem Ok, copila e sanatoasa si vesela ca intotdeauna si-mi doresc din tot sufletul sa ramina asa multi, multi ani.
Dar sa trecem peste amabilitati si sa va zic cum am intimpinat noi acest an nou, 2013. Dupa zile bune de vacanta in care copila a stat numai pe glicemii de 100 de am zis ca l-am prins pe Dumnezeu de picior iata ca vine si seara de anul nou. Ne aranjam, parfumam, luam platourile pregatite si plecam cu voie buna spre niste oameni dragi noua unde urma sa intimpinam noul an. Aici alti oameni dragi, multa mincare, muzica si dans. Copila intra in atmosfera, ride , danseaza, maninca la liber ca de! odata-n an e anul nou. Mama copilei, adica eu, cu glucometrul dupa ea ca nu cumva sa incepem anul cu 500. Cred ca in acea seara i-am luat glicemia la fiecare ora si de fiecare data valoarea gasita era undeva in jurul cifrei 150.
Ora 23.35 -glicemia 145. Desi insulina rapida se terminase de mult iar Lantusul nu-l facusem inca, pentru ca copila era in continua miscare i-am dat ceva sa manince dupa care am iesit sa vedem artificiile.
Dupa sampania si pupaturile de la multi ani revenim in casa iar la 00.13 testam glicemia inca odata sa stim si noi cum am inceput anul. Glicemia 138 asa ca de bucurie am luat aparatul foto sa imortalizez momentul iar a doua zi sa ma laud pe blog.
I-am mai dat copilei inca 2 biscuti, i-am facut Lantusul iar apoi i-am dat verde la dans. Nu trece cu mult peste o ora ca copila se uita la mine si zice ‘mami glicemia!’. Pentru ca vroiam sa o mai raresc un pic cu intepaturile in deget si sa nu-i mai iau glicemia chiar din ora-n ora, aproape ca o apostrofez spunindu-i ca acum o ora glicemia era buna si ca ar trebui sa fie Ok. Mai mult ca sa-i fac pe plac iau glucometrul si stupoare
Tremurind din toate incheieturile iau glucoza pe care copila mi-a refuzat-o categoric spunind ca nu-i place gustul, iau paharul cu suc si-l duc la gura copilei, fug repede la zahar si dizolv 10 grame, iar apoi o indes cu biscuiti. In 3 min glicemia urcase la 34 iar in mai putin de 10 ajunsese la 82, dupa o ora abia la 130, iar dupa 2 ore la 165.
Important este ca datorita copilei mele istete am actionat la timp si nu s-a intimplat nimic grav.
Care este explicatia acestui incident? Habar nu am. Este genul acela de situatie care ne spune ca uneori diabetul sfideaza orice reguli. La acea ora insulina rapida se terminase de mult, iar Lantusul abia il facusem. Doamna doctor spune ca s-au mai raportat cazuri rare cind ajuns in vasele de singe Lantusul poate actiona agresiv. Asta sa fie oare explicatia? Cert este ca nu-mi aduc aminte sa fi curs vreo picaturica de singe dar cu siguranta nu am incurcat insulinele (stiu sigur ca inainte de a o intepa m-am uitat de 2 ori la pen ca fiu sigura ca e cel corect). O situatie similara a avut loc si asta vara pe cind eram la mare, cind desi a mers la culcare cu glicemie buna (pentru noi glicemie buna la culcare care sa ne fereasca de hipo nocturn este undeva pe la 170) la nici o ora de la administrarea Lantusului a inceput sa se agite in somn. Glicemia undeva intre pina in 30. A urmat acelasi tremurat cu toata fiinta mea, zahar, suc si apoi o noapte alba cu testat glicemia la fiecare ora sa ma asigur ca puiul meu este OK.
Revenind la noaptea de Anul Nou nu stiu unde am gasit putere sa mai si ridem pe seama gainilor albastre sau de penelor din capul meu ‘vazute’ de copila mea pe cind era in hipo.
Desi m-am speriat foarte tare (nu-i doresc nimanui sa incerce sentimentul) de au tremurat pe mine pina si desuurile rosii menite sa-mi poarte noroc, aleg sa vad partea plina a paharului si sa ma bucur ca isteata mea m-a anuntat la timp si nu s-a intimplat nimic grav, si nu sa ma gindesc ce s-ar fi putut intimpla daca ar fi fost la etajul casei in care ne aflam si nu la 2 pasi de mine.
Un 2013 cu glicemii bune sa aveti!
Cel de-al doilea subiect dezbatut Simbata a fost hipoglicemia. Asa cum bine stim cu totii hipoglicemie inseamna valori ale glicemiei mai mici de 70 mg/dl.
*hipoglicemia severa -este acea hipoglicemie in care apare scaderea nivelului de constienta astfel incit este nevoie de interventia altei persoane pentru corectie.
In procent de 99%, Hipoglicemia severa nu vine niciodata neanuntata. Ea poate veni fie pe fondul unor hipoglicemii repetate pe care nu le-am corectat corespunzator, fie pe fondul unor glicozilate cu valoare mica, 6%. Procentul de 1% ramas vine din acel gen de situatii cind, pe fondul unei glicemii bune , facem insulina rapida iar apoi uitam sa mincam. In cazul hipoglicemiilor severe se intervine cu glucagon.
*hipoglicemiile repetate -in decursul aceleiasi zile sau citeva zile consecutive. Acestea cresc sensibilitatea la insulina cu scaderea pragului glicemiei la care apar semne/simptome de hipoglicemie -DECI grija mare la doze cind va confruntati cu hipoglicemii repetate. Hipoglicemiile de acest gen se pot rezolva cu tablete de glucoza, apa cu zahar sau hidrati rapizi
————————————————————————————————-
HIPERGLICEMIA -este data de valori ale glicemiei de peste 250 mg/dl. Hiperglicemiile repetate in decursul aceleiasi zile pot creste rezistenta la insulina , fiind astfel necesara cresterea dozelor de insulina.
Cetonuria -1. arata ca dozele de insulina administrate sunt insuficiente pentru situatia actuala deci trebuiesc marite
2. arata ca e obligatoriu consultul cu medicul specialist in grija caruia suntem pentru conducerea tratamentului
3. semnalizeaza nevoia de hidratare si eventual aportul de hidrati
Corectiile de insulina se fac cu mare grija, si de preferat cu consultarea medicului specialist. Hidratarea se poate face cu apa, ceai, suc de fructe diluat, supa de legume clara, solutii de rehidratare farmaceutice.
In cazul hiperglicemiilor fara cetona sau cantitate mica de cetona (primul nivel indicat de bandeleta de testare a cetonei in urina) se pot face corectii de 5-10% din doza zilnica de insulina sau 0.05-0.1unitati/kg; iar in cazul hiperglicemiilor cu prezenta mare a cetonei in urina corectiile reprezinta 10-20% din doza zilnica de insulina sau 0.1 unitati insulina la fiecare Kg corp. Corectiile se pot face la interval de 2 ore DAR numai pe baza valorilor obtinute si PREFERABIL cu consultul prealabil al medicului specialist.
——————————————————————————
* ‘Sick days’ : zile cu varsaturi, imposibilitate de alimentare ….. Pentru astfel de situatii este bine sa stim ca:
-administrarea de insulina nu trebuie oprita .
– dozele se vor ajusta temporar functie de valorile glicemice obtinute .
-monitorizarea glicemiei se va face cit mai frecvent
-se va testa prezenta cetonei in urina
-la nevoie, trebuie sa avem la indemina apa cu zahar sau ceai indulcit
-in caz de febra aceasta trebuie combatutra medicamentos pentru a preveni deshidratarea
-in caz de hiperglicemii trebuiesc facute corectii dupa modelul descris mai sus
-de cele mai multe ori in aceste zile de rau ne confruntam mai mult cu situatii de hipoglicemii decit de hiperglicemii, si acestea pot si date de varsaturi, diaree, lipsa poftei de mincare
Din experienta noastra cu acest gen de situatii puteti citi aici.
Ca masuri de precautie TREBUIE sa vem in casa:
-glucagon -pentru hipoglicemii
-teste de urina-pentru testare cetona
-tableta de glucoza
-medicatie pentru febra dar si pentru diaree
-biscuiti simpli, sticksuri sau grisine cu mac (va amintiti desigur ce ziceam de efectul macului de a ‘stinge la stomac’)
-ceai de menta
Sanatate multa va doresc si glicemii cit mai bune.
Nu!
Nu este vorba despre un numar cistigator la loto ci DIN NEFERICIRE 27 este valoarea glicemiei gasita Joi, 02 Decembrie 2010 in jurul orei 16.00.
Asa cum ziceam in posturile anterioare, acum o luna si ceva am avut o perioada de vreo 2 saptamini in care hiperglicemia se incapatina sa persiste indiferent ce faceam: am scazut HC, am marit dozele de insulina. Se pare ca copila trecea printr-o perioada in care hormonul de crestere era foarte activ motiv pentru care capatase si o oarecare rezistenta la insulina.
Cind in sfirsit lucrurile pareau sa se calmeze si reintram in normal (incepusem deja sa renuntam la suplimentul de insulina), in dupa amiaza zilei de 04 Noiembrie copila a trecut printr-un episod de hipoglicemie (cel mai urit de pina atunci: s-a trezit din somnul de prinz plingind si zicind ca o gidila ceva). I-am dat imediat zahar si in 2-3 minute scapasem deja de ce fusese urit.
De atunci toate bune si frumoase, am reusit sa tinem in friu glicemiile obtinind valori foarte bune la toate testarile de peste zi si noapte.
Insa Joi, DESI nimic special nu s-a intimplat (efort…) iar copila a mincat la masa de prinz cantitatea corecta de HC, doza de insulina a fost aceeasi, totul desfasurindu-se exact ca in zilele precedente fara nici o abatere de la schema de tratament sau HC, aproape de ora 16, in somn, copila a inceput sa geama si sa aiba usoare convulsii (tresarea foarte des). Am inteles imediat ca ceva nu este in regula si i-am testat glicemia. Ce am vazut afisat pe ecranul glucometrului parea desprins dintr-un vis urit, nici mai mult nici mai putin de GLICEMIE 27. Binenteles ca n-am mai pierdut nici o secunda am trezit copila i-am dat sa bea apa cu 15gr zahar si apoi am sunat medicul diabetolog care m-a sfatuit sa-i fac si 1/3 glucagon (profund intramuscular in fesa). Dupa zahar am lasat-o sa mai manince 2 bomboane si i-am mai dat si o felie de piine deci inca 10HL.
Usoarele convulsii s-au oprit imediat, copila si-a revenit foarte repede , de fapt nici nu cred ca a realizat ce s-a intimplat intrucit totul s-a desfasurat foarte repede, iar la ora 16.20 avea glicemia 177.
Ceea ce, conform dnei. doctor, indica ca a stat foarte putin in hipo.
Deci, la ora 13.20 avem glicemia buna, facem insulina in doza obisnuita si mincam HC corespunzatori iar la 15.50 o trezesc intrucit constat ca este in hipo. Ce s-a intimplat de am ajuns aici numai Dumnezeu stie.
Dna. doctor mi-a zis ca in urmatoarele 12 ore, uneori 24 ore, o sa aiba in continuare tendinta de hipo si ca trebuie tinuta pe glicemii de 150-200 ca sa protejam activitatea cerebrala.
Tabloul glicemic care a urmat este:
ora 17.00 -glicemie 223 – o las in pace
ora 19.20 -glicemie 215 -facem Mixtard cu 2 unitati mai putin fata de doza obisnuita si mincam HC in cantitatea normala de la aceasta ora.
ora 22.00 -glicemie 285 si fac marea greseala de a-i face corectie cu 1 u Actrapid apoi ii dau gustarea de la aceasta ora
ora 23.00 -glicemia 192 -asa ca ii dau putin lapte intrucit realizez ca in interval de 1 ora a scazut destul de mult
ora 23.33 -glicemia 116 – ii dau apa cu 10gr zahar
ora 24.20 -glicemia 141 -o las in pace
ora 01.00 -glicemia 89 -ii dau iarasi 15 gr zahar
ora 01.20 -glicemia 100 asa ca ii mai dau alte 10gr zahar
ora 02.00 -glicemia 154 – o las in pace
ora 02.30 -glicemia 169 – o las in pace
ora 03.15 -glicemia 158 -vad ca iarasi a mai scazut putin asa ca pentru buna regula ii dau iarasi 20gr zahar
ora 04.41 -glicemia 233 -si in sfirsit ma culc si eu (iepureste, linga ea binenteles)
Ziua urmatoare, Vineri dimineata:
Dimineata la ora 07.00 avem glicemia 184 iar la ora de masa la 07.30 -192 -facem insulina cu 2 u de Actrapid mai putin fata de doza obisnuita si de data asta ii dau sa manince mai multi hidrati
ora 11 -glicemia 270 – o las in pace fara HC si fara corectie de insulina
ora 13.20 -glicemia 225 -insulina cu 2 unitati mai putin ca in zilele precedente si HC cantitate normala
ora 16.00 -glicemia 220 -HC cantitate normala
ora 19.20 -glicemia 192, Mixtard ramin la doza de Joi dupa hipo cind am scazut cu 2 unitati (mare greseala am facut intrucit glicemiile ce au urmat indica faptul ca trebuia sa mai scad alte 1.5 -2 unitati) si mincam HC cantitate normala de la ora asta
ora 22.00 -glicemia 171 – HC cantitate normala de la aceasta ora
Urmeaza o noua noapte alba ptr mine, in care am obtinut glicemii normale de 154, 181 …., asta insa dupa ce la ora 01.00 am apelat din nou la zahar; de data aceasta ca sa stiu o treaba direct 20gr (si bine am facut ca altfel iar aveam valori mici).
Si inca o data, aceasta minunata doctorita, a dovedit calitati de mare OM. Ne-a sunat de citeva ori pe zi sa vada cum evoluam si sa ne sfatuiasca , iar in ziua cu pricina chiar la fiecare 30 min.
Daca in cazul racelilor sau a altor procese inflamatorii (laringite, etc), in perioadele de crestere unde avem hormonul cu pricina, organismul capata rezistenta la insulina, dupa o hipoglicemie organismul devine foarte sensibil la insulina o perioada de pina la 48 ore avind tendinta de hipo indiferent ca scazi dozele de insulina si maresti HC.
Dna. doctor zicea ceva de genul : dupa o hipo severa este nevoie de ”o baie de glucoza”
Citeam in ghidul dlui. doctor Viorel Serban ca in urma unui episod de hipoglicemie, dupa 2-3 saptamini de glicemii bune, poate urma un altul. Tinind cont ca pe 04 Nov. am avut o hipo (cei drept mai usoara decit cea de acum), probabil ca asta ni s-a intimplat si noua ?!
Urite zile!
Desi teoriile sunt variate, ma rog ca aceste 2 episoade de hipoglicemie sa nu lase urme, si ma consolez un pic cu gindul ca mai mult ca sigur copila a stat in aceasta stare o perioada foarte scurta si si-a revenit foarte, foarte repede ceea ce se zice ca indica faptul ca hipo respectiva nu va afecta in timp activitatea cerebrala.
Pina in toamna asta am reusit sa avem glicemii bune si de fiecare data am obtinut rezultate foarte bune la glicozilata, insa se pare ca acum se produc ceva schimbari in organismul copilei (creste, avem deja 6 ani jumatate) si TREBUIE sa schimbam schema de tratament.
Desi am stabilit cu dna. doctor ca este momentul sa introducem cea de-a patra administrare de insulina la sfirsitul lui Decembrie cind am vacanta 3 saptamini si pot fi acasa non-stop, marturisec ca abia astept noua schema care SPER ca ne va feri de astfel de situatii.
Altfel, ca sa mai inveselim putin atmosfera, Vineri copila a participat la Bazarul de Craciun organizat de scoala, bazar pentru care ne-am pregatit cu mare drag si entuziasm timp de 2 saptamini vopsind conuri de brad, ghinde, globulete de polistiren, oameni de zapaza, un brad de carton confectionat de noi si multe multe altele care se pot vedea in poze.
Iar Duminica dupa amiaza ne-am pregatit ghetele pentru Mos Nicolae care ne-a rasplatit cumintenia si rezultatele bune la scoala cu un laborator de parfumuri si un calut Baby-Bella.
Binenteles ca Mosul a trecut si pe la scoala lasind copiilor turta dulce si un saculet ghetuta cu care sa il asteptam pe fratele mai mare Mos Craciun.
Astazi este zi mare la scoala, copiii vor impodobi bradul, asa ca copila va avea parte de o zi frumoasa.
Sa dea Domnul sa avem parte numai de zile frumoase cu glicemii bune.
Ieri spuneam ca de cind am intrat in ‘blogosfera’ citesc zilnic blogul lui Dono si cei al Ninei. Ce am omis sa spun este ca il citesc si pe cel al actorului Dragos Bucur, si pe cel al zuzei http://zuzubell.wordpress.com/, o tinara cu diabet -o dulcisoara ceva mai mare. Sper ca astfel sa inteleg mai bine cum diabetul influenteaza tinerii si sa-i pot fi o prietena buna si intelegatoare fiica-mii, fara a cadea in extrema cealalta si a o sufoca cu o protectie/atitudine exagerata.
Astazi zuza se intreaba pe blogul ei cum reactioneaza diabeticii de diverse virste la starea de hipoglicemie, fapt care mi-a amintit un episod petrecut recent, asa ca iata ce i-am raspuns:
”ultima data cind copila mea (6 ani si 6 luni) a facut hipo a fost recent si un picut cam scary. La prinz am lasat copilul sa mearga la nani cu buni iar noi am plecat sa-i luam o rochita pentru serbarea care tocmai se apropia. Nu am lipsit mai mult de 2 ore insa cind am intrat in casa m-am speriat de plinsetele care se auzeau din dormitorul ei. Copila tremura si plingea cu lacrimi de crocodil zicind ca o gidila ceva. Binenteles ca pina sa intram noi in casa buni ii daduse deja o bomboana care insa nu apucase sa-si faca efectul. Am suplimentat si noi cu 10 g zahar am luat copila in brate si am asteptat sa se linisteasca. In cei trei ani de cind s-a instalat diabetul am avut doar citeva episoade cu hipoglicemie si de regula de fiecare data am fost in preajma copilei, le-am ‘ citit’ si actionat din timp asa ca niciodata nu facut ‘urit’. Cred ca asta e si motivul pentru care acum m-a afectat atit de tare. Dar a trecut… Daca insa dau filmul inapoi cele mai urite crize de hipo (urlete din cauza durerilor de burta, biiguieli fara sens) le-am avut, unde crezi(?) chiar in locul in care ar trebui sa ne simtim in siguranta si anume in spital (si asta prin ‘bunavointa’ unei doctorite blonde si in conditiile in care noi ne-am internat ‘pe picioare’ ca sa zic asa, avind ca simptom corpii cetonici, glicozuria si glicemia mare fara nici o manisfestare grava -dar asta e alta poveste pe care vreau sa o uit dar se pare ca m-a marcat foarte mult si chiar nu pot -daca citesti primul meu post intelegi ce vreau sa spun . O zi buna fara hipo fara hiper.”
Precizez ca aceasta hipo a venit dupa o perioada in care am crescut dozele de insulina din cauza unor glicemii mari date de hormonul de crestere, apoi vazind ca respectivul hormon s-a mai potolit si ca nu mai influenteaza glicemia atit de mult, am inceput sa reducem dozele insa se pare ca nu atit de mult si repede cit ar fi trebuit (am zis si eu sa o luam usurel usurel cu cite 1 unitate, dar cred de data asta ar fi fost cazul sa reduc cele 2 unitati in plus odata).
Oricit de mult ne straduim, din pacate diabetul ne pune fata in fata si cu astfel se situatii. Totul este sa nu ne pierdem cu firea, sa actionam la timp si sa scurtam pe cit posibil starile de Hipoglicemie care nu fac deloc bine creierului. Si cel mai imporant, sa avem in casa glucagon pentru situatii grave de urgenta.