Posts Tagged ‘glicemie’

Asa…. de unde sa incep  si  cum sa  continui :) ?!

Imediat  dupa  postarea  aceea controversata pe facebook in care  un domn  ”blama” senzorii si tehnologia mi-am  propus  sa  scriu despre asta.
De ce? Pentru  ca  acel  domn  avea  si nu avea  dreptate  dar  si mai  important,  acel  domn  este unul de-al  nostru , deci  din familie  cum s-ar spune :)  si desi  s-a  pripit  cu  formularea  postarii respective  merita  sa inteleaga  pe  deplin ce am simtit  cu totii  cind  am facut  cunostinta  cu tehnologia si  de ce  am ajuns sa credem in ea. Avea dreptate  pentru  ca da, e greu   si  parca de neinteles  la inceput  dar  nu avea   dreptate  cind spunea  ca senzorii nu sunt buni  si  a cheltuit banii degeaba.
Nici  un parinte de copil  cu  diabet  tip 1 de pe acest  grup  nu este  din cite  stiu eu  actionar  sau  reprezentant  la vreo  firma  de  distribuire  senzori  de monitorizare  a glicemiei, insa  dupa  o perioada  de  folosire  a  acestora toti  devenim  cumva ambasadori  ai  senzorilor  de glicemie sau  pompei de insulina.
De ce facem asta? Simplu. Pentru  ca suntem parinti de dulcinei   ca si  voi,  si pentru  ca  credem  ca  toti  dulcineii merita  tot  ce-i  mai  bun pe lumea  asta  iar  in materie  de management  al  diabetului  tip  1  cel  mai  bun deocamdata  este  visul pancreasului artificial  care este  aproape realizabil iar pina atunci  senzorii de monitorizare  a glicemiei  si  pompa de insulina. Cind  leacul pentru  DZ1 se va descoperi  vom arunca toate  gadgeturile  si ne vom imbata de  fericire. Pina atunci  insa…. sa  ne dorim o calitate  a vietii  cit  mai  buna pentru  micutii sau mai marii nostri.
Dar  sa revenim…
Stiu  mamica  care   speriata  de  ”look-ul”  sistemului de  montare  al  senzoului Dexcom l-a  pastrat  luni  bune pina  sa faca  pasul spre  prima montare. Ma stiu pe mine care  am tremurat  din toate  incheieturile  cind am umplut  cu  insulina primul  pod  al pompei  de insulina Omnipod desi  acum  imi  vine sa rid  pentru  ca este  o procedura  atit  de simpla  de o poti  face cu ochii inchisi. Ce vreau sa spun cu asta? Ca  in orice  altceva in viata  inceputul  este greu, asa si cu  senzori  de monitorizare a glicemiei  sau  montarea  pompei de insulina este greu  si  cu  foarte multe  emotii.
Ai  senzatia  ca ti-ai  complicat  viata, ca nu mai intelegi  nimic,  ca  nu  pricepi la  folosesc  aceste  gadgeturi medicale care  parca   au dat  peste cap  tot  ce stiai  pina la acel  moment  despre  diabet. E greu la inceput. E foarte greu.  Si  decizia  de a renunta  si a te intoarce la clasic atirna  doar de un fir  de par… sau  de o  vorba de incurajare  ca  va  fi  bine  si trebuie doar  sa ai  rabdare. Nu  cred ca este  printre  noi macar  un parinte  care  sa  zica  ca   el/ea   a   fost  zmeu  si  nu  a avut  nici  o  emotie. Nu cred.
Ce  as face  EU  acum  daca  in acest  moment  Aida  mea  ar  fi pe penuri  si  glucometru  si  as vrea sa imbratisez tehnologie:
1. Nu  as face  nimic  fara  sustinerea  si  sfaturile  medicului  nostru  diabetolog
2. Daca as  fi  ghinionista  si nu  as  avea  un medic   bun -cum adesea  se intimpla din  nefericire in Romania, atunci  as cauta  sustinerea  si sfaturile unui parinte de dulcinel   deja experimentat  cu aceasta  tehnologie
3. In primele zile , cele de imprietenire  cu  gadgeturile medicale doar  as  observa  si  as  nota  tot  ce se intimpla si  as  gindi  si  actiona  in continuare  ca  atunci  cind  eram doar  pe  pen  si  glucometru.
4. Pe  baza  notitelor as incepe  sa  trag concluzii ,  cind  am  virfuri de  glicemie   cind facem hipo, cum  e glicemia peste  noapte,  cind  e organismul  mai  sensibil  sau  dimpotriva mai  rezitent la insulina.
5. Mi-as  spune :)  ca nu  trebuie sa  ma  supar  pe  senzor  pentru  ca ce imi arata sunt  de fapt  doar  valorile  si  virfurile pe care  fara  el  nu le vedeam
6. Mi-as  spune :) ca am optat  pentru  senzor  NU   sa  nu ne mai  intepam des  -desi  si acesta e un beneficiu al lui – CI  PENTRU  CA  vreau  sa  vad  trendul spre hipo  din timp  si sa  luam masuri , sa pot  acorda copilului libertatea de a sta  fara  mine intr-o  vizita  sau  la scoala sau excursie, pentru  a intelege  mai  bine  cum  actioneaza insulina  sau  alimentele  ingerate si a ajusta  schema  conform acestor  date.
7. Mi-as  spune  sa  am rabdare ca  va  fi  bine. Daca altii au reusit  si  zic  ca este  bine  atunci  cu  siguranta  va fi  bine si pentru  noi.
8. As  stringe  din dinti  si  as merge mai departe  ori de cite  ori  as simti  ca  nu  are  rost ca parca e mai  greu. Si as suna  un prieten parinte e ducinel  si el sau  as scrie  pe grup  …dar  nu  blamind  senzorii pentru  ca ei  nu au  nici  o vina  ci  cerind  ajutor  sau  sfaturi.
Recunoastem sau nu,  e un prag  psihologic peste  care  trebuie sa trecem  cind  optam pentru  aceasta  tehnologie, insa  si  dupa  ce  o facem si  vedem  care  este  viata  cu  senzori de monitorizare  a glicemieie  si/sau  cu  pompa  de insulina  ne intrebam  ce  a fost  in capul nostru  de nu am facut  acest  pas  mult  mai  devreme.
Ca  vorbim de Libre  care are  cel mai  usor  sistem  de aplicare  dar  nu  citeste  glicemia continuu deci  lasa  inca  loc  riscului de  hipo, sau ca  vorbim de  Medtronic sau  Dexcom , ca  vorbim de  mici  diferente de  valori glicemice fata  de glucometru  sau  variatii mari  date  deshidratare  sau de ”moartea senzorului”  am  zis- o  si  o repet  ORICE  SENZOR  E  MAI  BUN DECIT  FARA SENZOR, si  dupa  ce te imprietenesti  cu el  vei  sti sa  gestionezi  toate  aceste  ”erori” . La  fel  si in  cazul pompelor  de insulina  cu sau  fara  fir,  cu  sau  fara  bule  pe furtunas, cu eroare de  pod   sau  orice  alte  mici  neplaceri  , pompa  de insulina  ramine  pompa  de  insulina adica liberalizarea  vietiii  copilului, posibilitatea de a opri  pompa  atunci  cind  copilul varsa, posibilitatea  de a face  nenumarate  corectii atunci  cind  copilul este  racit  si glicemiile  sunt mari, posibilitatea  de a minca la liber. Noi  suntem oare perfecti ?! -atunci   de ce am pretinde perfectiunea de la  aceste  device-uri medicale?!
Daca  as  fi  acum  pe  penuri  si  glucometru as trece oare  la senzor  si  pompa  de  insulina? Voi  ce credeti :)? De  mii  si miloane  si  catralioane  de ori  DA. Am datoria  aceasta  fata de Aida. Aida  merita  asta.
E  ca  si cind  as avea  de  ales  intre un concediu  in fata  blocului  sau  unul  de 5 stele  pe  o insula  exotica. Cam  asa  este  si  cu  tehnologia asta. Poti  trai bine merci  fara  ea fiind recunoscatori  in fiecare zi  ca  s-a  inventat insulina,   insa  vai  cit de  bine  este  cu  ea. E  ca o  vacanta  de  5  stele.
Nu este  corect  deloc  sa blamam tehnologia  fara  macar  a  o testa  si  simti  cum este  cu ea, de a  avea  ce compara,  si  foarte imporatant ca de asta  ma aprind  eu  cind vad  genul acesta de comentarii  nu  este  drept  ca  prin opinia  personala  sa  taiem  aripile  unuia  aflat  poate  chiar  la  acel  moment  crucial  de a hotari  daca renunta  sau  continua  cu tehnologia.
Voi cei care  sunteti  antitehnologie  sau  care  ati  ales  sa  renuntati  dati  o  sansa  celorlati  nu  fiti  egoisti sa trageti  si pe altul  in jos, dati-i  sansa,  prin tacerea  voastra, sa  decida.
 Apropo, si daca  ati  renuntat  ca asa  a fost sa fie , nu a  fost  momentul  vostru  sau  nu  ati  gasit  sustinere, dupa  ce  va regrupati  si va linistiti  mai dati-va  o  sansa.
Orice copil  cu  diabet  tip 1 , orice  tinar  cu  diabet tip 1, orice  adult  cu diabet  tip  1,  orice batrin cu  diabet  tip 1 merita  ”o vacanta  de  5  stele”  deci  fiti increzatori, testati, incercati, aveti  rabdare  si  veti  culege  roadele.
Numai  bine si  glicemii  bune  dragilor.

Recent am gasit printre comentarii urmatorul mesaj:

Nu inteleg ce inseamna pentru voi “glicemii bune”, cand cea mai mica pe care o vad in fotografii este 157 !!!  Asta e glicemie buna ?

Citeva zile l-am lasat  neaprobat pentru  ca am perceput  intrebarea ca pe una foarte personala   si n-as fi vrut  ca aceasta sa se piarda printre alte comentarii.

Recunosc ca intrebarea m-a durut foarte tare.

Sunt oare o mama  chiar atit  de proasta in relatia  copilei  cu diabetul? Oare  as putea face mai  mult  si nu sunt in stare?

Dar  hai sa vedem ce inseamna o glicemie de 157:

-suspiciunea, daca nu chiar confirmarea diagnosticului de diabet pentru o persoana ce se stie sanatoasa.

-o glicemie  proasta cind e inregistrata ”a jeune”

-o glicemie asa  si asa, chiar bunuta,  in primii ani de diabet  cind sunt inca rezerve de peptid C. Offff  imi aduc  aminte  ca in primii ani de la debut  vedeam glicemii de 200 doar la raceli  si le marcam in jurnal cu rosu. Ce vremuri…

-o glicemie extraordinara daca o inregistram ca si virf dupa  o masa copioasa  a unei persoane  care are diabet

-reflecta o glicata  de 7

-o glicemie buna dupa niste zile  proaste  de raceala, sau furtuni hormonale, sau… sau….  in care inregistram numai  glicemii  mari

– o glicemie bunuta  daca o inregistram ca si  constanta  si nu ca o medie e glicemii de 274  si 40

-o glicemie  minunata, senzationala chiar cind este  imediat dupa un episod  de  hipo  urit. Numai  cine nu a trecut prin aa ceva nu poate intelege senzatia de usurare.

-o glicemie  buna daca este sa ne luam dupa modelul suedez: in Suedia glicozilata medie la copiii intre 3 si 10 ani este de 7.5 sau dupa cel din  Danemarca, tara in care  tinta glicozilatei este mai mica sau egala cu 7.5

-o glicemie proasta pentru cei  trecuti de toate perioadele hormonale sau de pubertate  si care  ajunsi la maturitate au  norocul de a avea un diabet foarte echilibrat, previzibil   si usor de stapinit

-o glicemie  foarte  proasta pentru cei ce au descoperit  formula magica  prin care pot tine diabetul sub control cu glicemii comparabile cu cele ale omului cu pancreas sanatos. Pe acestia  ii rog din suflet  sa impartaseasca secretul  cu noi ceilalti care ne pricepem mai putin.

si lista ar putea continua ….

Pentru  noi, la 7 ani de la debut  si tinind cont de faptul  ca suntem in plin proces de pre-pubertate,  157 este o glicemie  buna , ar fi chiar nemaipomenita daca ar fi constanta  pe toata durata zilei  si care in ecuatie  cu glicemii de 100 pe durata noptii ne-ar da  o    glicata  super. Insa,  din pacate  avem si  zile proaste  cu glicemii chiar mai mari de 157… Comparind cei  7 ani de diabet acestia din urma sunt cei mai prosti ca si valoare a glicatelor  si glicemiilor in general. Insa facem tot ce putem, sau ce ne pricepem si sper sa vina perioade mai linistite cu valori  mai bune.

Apropo de perioada de maturitate  si de  ”calmarea” diabetului  recunosc ca citesc cu admiratie  dar si cu oaresce nedumerire ce valori pot obtine unii dulcinei .  Zic nedumerire pentru ca nu inteleg cum unui adult  ii pot fi  suficiente doar 1.5 unitati de rapida facute la ….2 ore  de la ingerarea a …. 180 grame cartofi prajiti -am inteles  bine Betica????

Insa chiar acest fapt  imi confirma inca odata cit de diferit poate fi diabetul. Schema care functioneaza pentru mine  poate sa nu functioneze la tine, aceeasi schema poate sa functioneze azi insa peste o saptamina sa nu mai mearga, unii pot  avea foarte usor tendinta  spre hipo, altora le poate creste  glicemia foarte repede daca se supara, unii sunt mai obisnuiti cu efortul, altii poate fac hipo daca nu iau supliment……

Are oare  sens sa ne comparam? Nu ar fi oare mai bine daca ne-am sustine reciproc  si am invata unii de la altii? Este atit  de usor  sa arunci  cu piatra…….si unde?????     tocmai intr-un meci cu un adversat atit de titrat, ce are atitea fete una mai diferita ca alta…. Zic si eu.. poate gresesc…

Si in incheiere recunosc ca sunt tare curioasa draga Andra (cred ca asa se numeste persoana cu comentariul-intrebare) citi ani  ai, ce legatura  ai cu diabetul,  iar  daca ai diabet  imi poti spune de la ce virsta ai?  Esti tu oare unul dintre fericitii  ce au  un diabet foarte echilibrat  cu glicemii super bune?? Daca da  felicitarile mele-esti cu adevarat  norocoasa!

 

Am zis nu odata ca nu suntem perfecti deci prin urmare nu avem parte numai e glicemii bune, zilele bune  si zilele proaste facind  parte din viata noastra cu diabet.

In toamna lui 2013 am avut  parte de niste experiente glicemice  mai ciudate  in urma carora  am facut  un fel de hipofobie.

Relevant pentru aceasta postare este faptul ca aceste situatii de hipo accelerat, inexplicabil si foarte scary  au avut loc  pe dupa-amiaza -seara.

Incerc din rasputeri sa ma controlez si sa nu las aceasta hipofobie sa ne controleze,  dar…. citeodata ratiunea nu coreleaza cu simtirea si iese un fiasco.

Asa s-a intimplat si intr-o zi cind ora 18, ora pentru masa de seara, ne-a prins pe o glicemie perfecta.   De frica hipoglicemiei  am decis ca mai intii sa mincam, sa stam 15 min sa dam hidratilor timp sa se absoarba un pic si abia apoi sa facem insulina rapida.

Si iata rezultatul….

dexcom

Asa cum ziceam, nu suntem perfecti :(  sper insa ca si din aceasta intimplare am invatat  ceva…

Ca orice dulcinel trecem si noi   prin glicemii  rele, foarte rele, bune, foarte bune sau chiar excelente.

Ce bine ar fi insa daca de fiecare data ne-ar iesi figura ca in aceasta minunata imagine, nu-i asa?

poza dexcom

Glicemii bune (lineare :) ) va doresc.

 

 

Nu mai este  nici  un secret  pentru  nimeni  ca  o admir  si o apreciez  foarte tare pe  doctorita  dulcineei  mele. 

Am creat acest  blog  in dorinta de cunoaste  virtual  (de ce nu  si personal  :) -salutari zuza  http://zuzubell.wordpress.com/, si Ana Miti) si de interactiona/comunica cu cit  mai multi dulcinei si dulcinee (si ce revelatie  am avut  gasind-o  pe Cori http://cuburidezahar.blogspot.com/ )  sau  parinti de dulcinei, sperind  astfel  sa invatam unii de la altii, din experiente proprii, cit  mai  multe  lucruri utile  in lupta  cu inamicul NUMBER 1 :  DIABETUL.  Am precizat inca de la inceput  ca acest  blog nu va fi nicidecum unul de specialitate  eu neavind  competenta  necesara .

Care este legatura  intre cele  doua paragrafe  mentionate  mai  sus? 

Pai  sa va zic  acus:  citind  unele  intrebari din comentariile    unei mamici ce a  poposit  pe acest blog (iti  multumesc)  am fost  in situatia delicata de a nu stii ce sa raspund, drept  pentru care  am pus  mina pe telefon  si am sunat-o pe  minunata noastra doctorita, doamna doctor  Mihaela Vlaiculescu http://www.diabnutrimed.ro/, asaltind-o  cu intrebarile noastre.

Asadar si prin urmare, draga Geanina, sa o luam sistematic:

1. ”vremea caniculara influenteaza glicemiile?” -Personal n-am observat  nimic deosebit la Aida. Dar, doamna  doctor zice ceva de genul: totul depinde de  modul  in care  reactioneaza  organismul respectiv. Numai  observind  reactiile si evolutia  glicemiilor   iti  vei da seama daca  puiul tau reactioneaza  glicemic  la caldura excesiva. Teoretic canicula duce la vasodilatatie  deci  insulina  se absoarbe mai repede  si  glicemia scade: deci aici  avem scenariul  1  in care  vremea  caniculara  duce la scaderea  glicemiei.  Dar…  daca canicula are  un efect  de   disconfort  asupra  dulcinelului, aceasta  stare  emotiva  negativa poate  produce cresterea glicemiei, scenariul 2.  Pentru  un bun echilibru  glicemic,  pe timp  de canicula trebuie  sa facem  ce fac  toti semenii nostrii, fie ei  dulci  sau mai  putin dulci,  si anume  hidratare, hidratare  si iar  hidratare.

2. ” La Aida cum a fost cu schimbatul dintilor?” -ti-am raspuns deja ca noi am fost norocosi si n-am avut  nici  cea mai mica  problema -se cunoaste ca tati e prieten  cu zina maseluta  :)  .  Dar iata  ce mi-a  spus doamna doctor: statistic  nu s-a raportat  nici  o corelare  intre  Diabet  si  schimbatul dintilor. Ideal este ca orice extractie de dinti   sa se faca  pe o glicemie  buna pentru a evita riscul de infectie. Se stie ca orice  plaga/rana  a unui diabetic  se vindeca mai greu  dar,  in cazul nostru  la schimbatul dintilor  nu  vorbim  de  plaga  propriu zisa  intrucit  dintele definitiv  vine  din spate  acoperind  mare parte din  locul extractiei. Deci don’t worry, be happy!

3. ”  tu cum procedezi cu acele de la pen-uri si de la glucometru, cu cartusele de insulina ramase nefolosita si celelalte reziduuri medicale?” -noi, in nici un fel,  le arunc  pur  si simplu la cosul de gunoi. Dna doctor  zice ca in cazul cartuselor  goale  de insulina nu este nici  un pericol, in cazul acelor  penurilor  iarasi  nu este nici un pericol acestea  nepotrivindu-se  decit  la penuri  iar penurile  nu pot  fi procurate decit  de la cabinetele  de diabetologie (nu se comercializaeaza). Mare grija insa la seringi, dar nu cred ca este cazul nostru (SPER! desi  doamna  doctor  tocmai ce mi-a spus  ca fratii nostri de peste  Prut  nu beneficiaza  de  penuri INCA  drept  pentru care administrarea de insulina se faca INCA  traditional dar cica mai ieftin -adica ca pe vremuri  -TRIST, FOARTE  TRIST. Vorba dinsei  este  vorba  de o tarisoara  aflata geografic la o aruncatura de bat  si nu vorbim  de o tara de lumea a 3a.

Si daca tot  fusei  (sotu-i  oltean asa ca ma molipsii)   ‘a  Very Important Person ‘  http://www.noisidiabetul.ro/2011/03/20/workshop-pentru-cadrele-medicale-specializate-in-diabet/ iata  ca m-am  gindit  ca n-ar  fi rau  sa fiu  si moderator  on-line (exista asa ceva ???  :)  ) deci in fiecare  zi de 1 a lunii voi posta un articol cu  raspunsurile  doamnei doctor  la intrebarile noastre (nu v-am  spus  eu ca-i  minunata?!). 

Astept   intrebarile  voastre (dar  nu prea  multe odata  va rog  :)   )  ale caror raspunsuri  le veti  gasi postate  pe data de 01 Iulie ? August

Glicemii bune  si o vara frumoasa! 

Duminica plec la mare! Uraaaaa   Sa-mi iau costumul de baie  sau  Umbrela? Ce ziceti?

 

Acesta  ( 6.3)  este rezultatul ultimei  glicozilate  facute saptamina trecuta.  Asta inseamna  ca in ultimele  3  luni am stat  pe  glicemii foarte  bune.   Dupa o toamna nabadaioasa  glicemic,  am revenit  pe drumul  cel  bun  si ne  putem  lauda  cu  un control glicemic, ceea ce ma bucura  foarte tare.  Si asta datorita   in mare parte  Lantusului.

Vizita  la  cabinetul  doamnei  doctor  a fost  una cu  gust  dulce-amarui:  dulce  pentru ca ne-am  revazut, suntem cu totii sanatosi  si  voiosi,  iar amarui  pentru  ca, pentru a nu stiu  cita oara  am  vazut-o  pe  doamna  doctor  foarte  afectata  si  amarita  din pricina  subredului sistem sanitar  care  in loc  sa caute  solutii   pentru  pacientii sai  mai  mult  pune  bete  in roate. Dna  doctor  e genul  de medic  care  se implica foarte  mult sufleteste  motiv   pentru  care si  sufera  foarte  mult  in astfel de situatii. Nu are rost  sa reproduc intreaga  discutie, a fost vorba despre  ping pongul care se  incearca  cu specializarea  Diabetologie (ca de!  e o vaca  numai  buna de muls!), despre   faptul  ca nici  pina azi nu s-a  gasit  o solutie  pentru importul de glucagon tara  avind  ‘treburi  mult  mai importante’ ,  baza de date  pacienti care  prezinta lacune si cade efectiv pierzindu-se astfel contribuabili pe drum  iar  medicul  trebuind  in permanenta  sa  o verifice  si  update-ze pentru  ca pacientul  sa  nu  fie   in postura  de a plati  reteta  neregasindu-se  in baza  de date a farmaciilor…      A  fost   trist  sa o  aud  zicind:  ‘Ioana  ca  si  medic  ma simt  umilita de sistem, suntem tratati  ca niste prosti  si simt ca nu mai am forta  si  unelte  sa ma lup  cu el, si… desi  nu regret  nici  o secunda  drumul ales -cel de a fi  medic, daca ar  fi  sa aleg  acum  cred  ca  as opta bucuroasa  pentru  meseria  de secretara.”  

Anyway,  toate  aceastea  nu  sunt noutati  din pacate, si nici  nu  se vor  schimba  prea  curind, asa  ca tot  ce ne  ramine  de facut  este  sa zimbim si sa  incercam  sa luam noi haturile pe cit  putem.  In acest  sens  sunt  super  incintata  ca saptamina aceasta  va lua  fiinta  o noua  asociatie pentru diabet infiintata  de doamna doctor, asociatie  pe  care  o voi  sprijini  si  eu  cu  tot  sufletul, si nu numai,  si care  sper  sa aduca  multe  zimbete  pe  chipurile  pacientilor,  dar mai ales ale copiilor  cu diabet.

Asa ca dragilor, cei care  inca  nu ati redirectionat inca cei  2%  http://www.contabun.ro/2010/04/19/declaratia-230-cum-putem-directiona-pana-la-2-din-impozitul-anual-pentru-sustinerea-entitatilor-nonprofit/   si credeti ca aceasta  asociatie  pentru  diabet  nou infiintata merita increderea voastra va rog sa-mi dati de stire  si promit  sa ma ocup  eu de hirtii .  Este pacat  sa lasam banii Statului care  se para  ca este oricum  prea ametit  si habar  nu are  cum sa-i  fructifice. 

In alta ordine de idei,  Copila mea  e sanatoasa, multumesc lui Dumnezeu, sta  numai  pe valori  bune  cu o mica exceptie -glicemia de la ora 01 noaptea  care este  undeva  pe la 200 dar  n-avem ce  sa-i facem  pentru  ca se  trezeste  cu 70, 68, 85…

 Am avut  si vacanta  de Paste  si ne-am  facut de cap  jonglind  foarte  bine    cu  programul: au fost zile, cum a fost cea  a Invierii, in care mergeam la nani  la ora 12 noaptea si ne trezeam la 10.30 a doua zi…  schimbind astfel si nr de administrari insulina si mese de la 3 la 2  Actrapid +masa principala la ora 10.30  si 16.30 cu ultima  gustare la 19.30 apoi Lantus  si la nani .

Intre timp  copila  si-a schimbat  si iubitu’,  nu mai este  Darius  pe  care l-a lasat   prietenei ei,  ci acum este Iulian  un baietel  minunat  care  imi reda speranta  ca  inca exista cavalerism. Minunatul  baietel  ii tine  jacheta  copilei ajutind-o  sa se imbrace, ii trage  scaunul  de la banca ajutind-o sa se aseze,  ii ofera  nu stiu ce piatra stralucitoare, o complimenteaza, ce sa mai  vorbim…  as vrea  sa  fiu o musca  si sa-i vad ‘in action’  . Trebuie sa fie  tare  haios…

Si inca ceva, stiti  ca eu aveam  o dilema  cind si cum sa vorbesc cu  copila despre  notiunea  de diabet. Povesteam acum ceva  timp  http://www.noisidiabetul.ro/2011/02/05/o-mindrete-de-copila/   ca  noi  am cosmetizat un pic toata  povestea  asta  iar acum  tinind  cont  ca  copila a crescut   este momentul  ca  usor  usor  sa  fim  ceva mai tehnici in explicatii. Nu ma intelegeti gresit, copila stie ca are diabet (ca si Nick Jonas din Jonas  brothers), stie  ca trebuie sa ne facem piscatura (insulina), ca trebuie sa ne luam glicemia, ca avem program de masa  si nu trebuie sa mincam haotic, dar niciodata pina acum nu am abordat subiectul  foarte  tehnic.

 Copiii  sunt  creaturi  minunate  care    ne surprind  cu  istetimea  si puterea lor de intelegere. Asa si fetita  mea  care  pina in acest moment  mi-a pus o singura  intrebare  referitor  la conditia  ei, si anume : ‘ mami ce este ala Diabet?’ .  Si  s-a multumit  cu  un raspuns  simplu  si la obiect,  ca toata  rutina  noastra cu ‘piscatura de inteligenta’ si glicemia  poarta  numele  de DIABET.   Nu a parut afectata, nu a avut INCA alte  intrebari   desi  stia  ca isi  face  piscatura  ca sa fie sanatoasa  si   inteligenta  motiv  pentru  care    administrarea de insulina  e fost ‘botezata’  ”piscatura de inteligenta”.   Diabetul este  parte din viata  noastra  si  pentru ea  ceva firesc pentru care INCA  nu cauta explicatii prea multe. In acest  sens, nadajduind  sa fiu  un cit mai bun tip 3  http://cuburidezahar.blogspot.com/2011/03/tipuri-si-etichete.html     lucrez  la un proiect care  sper  sa se materializeze  curind  si care sa o ajute  pe ea  si pe alti  copii diagnosticati  cu  diabet  sa inteleaga  mai  bine  hatisurile  acestei afectiuni. Dar toate la momentul potrivit… 

Pina atunci va las sa va delectati  cu imaginile unui ceainic transformat   de catre  copila  mea cu ajutorul imaginatiei  si a pastei Fimo.