Posts Tagged ‘educatie in diabet’
Iata ca a inceput si mult asteptata Academie a Mamicilor de Dulcinei, sau mai bine zis… deja a trecut o saptamina de la prima intilnire insa, din pacate, nu am avut timp sa scriu despre asta pina acum.
Desi minunata doamna doctor Mihaela Vlaiculescu isi facuse temeic temele si isi propusese ca intilnirea sa aiba caracterul unei prezentari profi, ce sa te faci cind ai de-face cu 7 mamici nevorbite de ceva vreme pe aceasta tema delicata a diabetului, fiecare avind intrebarile ei !?
Dar hai sa intelegem ce se vrea a fi aceasta Academie a mamicilor de dulcinei.
Proiectul se adreseaza mamicilor / parintilor copiilor diagnosticati cu diabet zaharat tip 1. Cursurile vor avea ca subiecte atat notiuni de baza privind diabetul zaharat cat si aspecte practice ale ingrijirii copilului cu diabet. Cursurile vor fi structurate ca prelegeri dar vor cuprinde si sesiuni interactive, ce ne vor permite sa ne cunoastem mai bine si sa invatam din experienta fiecaruia. Intilnirile sunt organizare in principal in zilele de Simbata dimineata, la ora 9.30 si dureaza ….2 -3 ore. Tema abordata Simbata, 24.09.2011, a fost: Ce este diabetul ? , iar doamna doctor ne-a vorbit de tipurile de diabet zaharat, de corpii cetonici, si de multe alte notiuni introductive.
Nu mica a fost incarcatura emotionala, fiecare reamintindu-ne sentimentele traite la debut: DURERE, IMPOSIBIL ! , TEAMA, FURIE, SOC EMOTIONAL, DISPERARE, NU SE POATE !, DURERE, PANICA. Desi cerinta a fost sa cuprindem pe un cartonas, intr-un singur cuvant, toate sentimentele noastre , multe cartonase aveau 2-3 cuvinte, aratand incarcatura emotionala a acelor prime zile, peste care de fapt nu am reusit nici acum sa trecem in totalitate ( inca nu putem privi la rece si analitic obiectiv situatia de atunci)
Sentimentul ce ma caracterizeaza ca si traire la debut este SOCUL. Niciodata nu voi uita sentimentele de atunci, durerea, nedumerirea, miile de intrebari ce-mi vuiau prin cap, de ce-urile, lacrimile… o Doamne cite lacrimi am varsat atunci. Si unde m-ai pui ca la toate astea s-a adaugat si neomenia unor oameni care trebuiau sa-mi confere sentimentul de siguranta pentru copila mea.
Cineva descria odata sentimentul trait de un parinte la aflarea diagnosticului ca fiind asemanator socului/durerii dat/e de lovirea unei cizme in plina figura.
Dar timpul a trecut si durerea s-a mai estompat, poate si datorita faptului ca incerc in fiecare zi sa pricep cit pot eu de bine acest diabet, poate si datorita faptului ca am cunoscut oameni minunati care m-au ajutat sa merg inainte cu optimism, si aici un rol primordial il are minunata noastra Mihaela, si poate si pentru ca citindu-le pe Cori , Zuza, Ruxxandra am inteles ca SE POATE! .
O alta intrebare a doameni doctor la aceasta intilnire a fost: care sunt sentimentele noastre acum in relatia diabetul(?).
Pentru mine, pot spune ca un mare impact l-a avut articolul cu babuta insulinodependenta de 83 de ani, articol ce mi l-a aratat doamna doctor in prima zi in care i-am pasit pragul cabinetului.
Iar super motivanta pentru mine este fraza doamnei doctor: ”Ioana, trebuie sa facem tot ce stim si ne pricem noi mai bine sa o mentinem pe Aida sanatoasa pentru ca in ziua in care medicina va veni cu noutati sa putem lucra pe un material sanatos”.
Ca sa concluzionam, intilnirea a fost nemaipomenita, si-a atins scopul din plin, iar daca mamicile nu ar fi fost grabite de programul dulcineilor probabil ca am fi stat pe capul dnei doctor mult mai mult decit cele 3 ore.
Cum bine zice una dintre mamicile participante, intilnirea a fost mai ceva ca o intilnire cu psihologul, iar impresiile mamicilor sunt: cele 3 ore au trecut mult prea repede; ne face bine sa auzim de la alte mamici de dulcinei ca peste ani si ani dulcineii lor sunt bine; este foarte reconfortant sa intilnesti un medic cu inima mare si calda, ce este alaturi de noi in lupta cu diabetul; putini sunt medicii pentru care dulcineii nostri nu sunt doar un nume, un alt caz intre alte multe! iar medicul vorbeste despre copiii nostrii ca fiind copiii lui…
O zi frumoasa sa aveti dulcinei mari si mici! Si oameni minunati in jurul vostru va doresc.