Posts Tagged ‘diabetul la copii’
karate sweet kids
odata inviorarea facuta, cautam indicii care sa ne duca la comoara, care in cazul de fata este veselia, voia buna, lucru in echipa
dupa care carnavalul poate sa inceapa
si incheiem ziua cu o gogoasa delicioasa la focul de tabara dovedind ca … surpriza…….un dulcinel poate minca si gogosi urmate de o noapte cu glicemii bune. Gogosi sunt si afirmatiile gen ‘‘vai dar ii dati dulciuri daca are diabet???!!!”
dulcinei la inaltime , la propriu si la figurat:
sweet master chef , sau cum facem o prajiturica si cum calculam citi hidrati are:
Este al patrulea an in care ne bucuram de tabara dulcineilor organizata de doamna doctor Mihaela Vlaiculescu si Asociatia Sprijin pentru diabet cu sprijinul Roche Romania
Jurnal de tabara – ziua 1: we can do it! sau mai pe romaneste de ce un dulcinel nu ar putea sa faca ce face un copil fara diabet??!!!
Se iau 4 copii , se echipeaza corespunzator si sunt provocati sa se catere pe un perete special amenajat.
Intrebare: care dintre ei are diabet?
Si raspunsul correct este: TREI AU DIABET si doar unul NU are.
Bravo dragalasilor, sunteti exemplu viu ca un dulcinel poate face orice isi propune. Suntem mindri de voi si va iubim.
Astazi ati cucerit muntele peretele de catarare, mine veti cuceri lumea.
We can do it!
Doamna doctor Mihaela Vlaiculescu prin Asociatia Sprijin pentru Diabet si Clinica de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice Tehnomed anunta lansarea proiectului Telemedicina pentru copilul insulinodependent, proiect sustinut de Fundatia Vodafone Romania.
Proiectul se adreseaza copiiilor cu diabet zaharat tip 1, cu varste cuprinse intre 1 si 14 ani, indiferent de domiciliu si de centrul de diabet unde sunt tratati, si isi propune folosirea celor mai performante dispozitive (senzor de glicemie Dexcom si pompa de insulina), integrate printr-un sistem de telemedicina pentru managementul diabetului.
Mai multe detalii puteti gasi pe site-ul asociaitie.
Bafta multa celor interesati.
Acum 4 ani, cind copila a fost depistata cu diabet juvenil am simtit ca a cazut cerul pe mine, credeam ca nimic nu nimic nu va mai fi la fel, ca sa nu zic posibil. Timpul insa a trecut si usor, usor, cu ajutorul doctoritei noastre si mai ales cu marele ajutor al copilei am inteles ca putem avea in continuare o viata normala. Poate cu mai multe temeri decit altii, cu mai multa grija, mai mult timp alocat calculelor, cu oaresce restrictii dar totusi o viata NORMALA.
In acesti 4 ani de diabet am invatat sa ne adaptam oricarei situatii astfel incit copila sa nu simta semnificatia expresiei ”NU ai voie!”.
Vinerea trecuta cind am ajuns acasa copila ma astepta in prag cu fetitoasa de catel plouat zicindu-mi: “mami te rog sa o suni pe mama Ioanei pentru ca in acest week-end m-au invitat pe la ei, te rooooog ”. Ioana este colega de clasa si buna prietena a fiica-mii care ne-a onorat cu prezenta de vreo citeva ori, asa ca acum era rindul Aidei sa-i intoarca vizita.
Toate bune si frumoase, mi-am luat copila in brate ,ne-am pupat, timp in care rotitele creierasului meu s-au pus in miscare: OK , las copila la Ioana dar ce facem cu insulina, cu masa?! la’s ca am timp sa ma gindesc cum facem…
Simbata ne-am bucurat pe deplin de deliciile Lantusului. Dupa o saptamina obositoare si o Vineri seara prelungita , Simbata ne-am trezit la ora 11 cu o super glicemie: 70. Datorita acestei treziri intirziate programul nostru trebuia sa arate asa:
-ora 11 insulina + masa principala
-ora 14 gustare
-ora 17 insulina + masa principala
-ora 20 gustare
-ora 21 Lantus
Drept urmare la ora 11.00 i-am facut insulina copilei, i-am dat sa manince dupa care am pornit catre Ioana. Pe drum i-am facut instructajul copilei: uite aici papucii (Ioana sta la curte), ai si 3 tricouri de schimb (de cind cu diabetul, Aida transpira foarte mult la efort/joaca asa ca oriunde mergem suntem inarmati cu schimburi), ai biscuitii Oreo pentru gustarica de la ora 14.00, daca la prinz mamica Ioanei va da sa mincati gusta din tot ce iti place dar ai grija la fructe, suc si dulciuri din care as vrea sa maninci moderat ca sa pastram glicemia buna, te rog sa ma suni daca ceva e in neregula sau te-ai plictisit si vrei acasa. Ai inteles? Am mare incredere in tine!
Dupa ce i-am facut copilei capul calendar, am ‘livrat-o’ la Ioana iar noi am plecat catre un prieten ce statea la 3 strazi distanta de Ioana, cu promisiunea ca revenim la ora 17.00.
Cele 5 ore care au urmat am stat ca pe ghimpi: ce face copila mea? o fi bine? Am reusit marea performanta de a-i da un singur telefon prin care m-a informat ca a mincat la ora 14.00 niste supa, friptura si cei 2 biscuiti Oreo lasati pentru gustare. La ora 17 ne luam la revedere de la Ioana si ne indreptam spre casa dar nu inainte de a ne lua glicemia: 110. Super bine, mai ales ca domnisoara mai ciugulise si o capsuna si citeva cirese. Sub protectia Lantusului am luat-o usurel spre casa decalindu-ne programul cu o jumatate de ora. Dupa amiaza a decurs fara alte evenimente iar la ora 21.00 ne puteam lauda din nou cu o glicemie buna.
DECI: SE POATE!
I-am promis Aidei ca intrucit a fost copil bun si nu m-a dezamagit putem repeta povestea si alta data.
Probabil ca sunt dulcinei care la 7 anisori cit are copila mea isi fac si insulina singuri nu doar testarea glicemiei. Aida stie sa-si ia glicemia singura, stie sa potriveasca unitatile penului, stie sa foloseasca penul (atunci cind exerseaza pe noi) insa deocamdata are o oarecare retinere de a se intepa singura. Doctorita ne-a sfatuit sa nu o fortam, sa lasam aceasta alegere sa vina de la sine, virsta optima a capatarii independentei in diabet fiind conform specialistilor 8-9-10 ani.
Pina atunci apelam la un fel de semi-independenta, asa cum vom face si in Iulie cind ne vom alatura (si noi impreuna cu Aida) taberei in care merg colegii de clasa ai Aidei. In felul acesta nu ii vom spune: mami tu ai diabet asa ca nu poti merge in tabara.
Glicemii bune si o viata frumoasa si NORMALA va doresc.
Experienta varicela, prin care tocmai ce-am trecut, ne-a aratat ca in mod surprinzator dar imbucurator in acelasi timp, varicela nu a avut mare influenta asupra diabetului, in fapt asupra glicemiei (cel putin nu in cazul nostru).
Dind filmul inapoi, realizez ca am avut glicemii mari in perioada de incubatie imediat dupa ce am contactat varicela. La vremea respectiva, acum 5 saptamini mai exact, vorbeam cu doamna doctor zilnic incercind sa descoperim cauza acelor hiperglicemii (am schimbat fiolele de insulina, am schimbat locul de administrare, am verificat functionalitatea penurilor, dna doctor chiar m-a pus ca pe o farfurie sa fac 2 gramajoare a cite 5 unitati fiecare si daca aceste gramajoare de insulina pareau egale-ochiometric- atunci nici asta nu era cauza…). Nimic din ce faceam nu elucida misterul.
2 saptamini mai tirziu au aparut veziculele si odata cu ele si normalizarea glicemiei. Pe toata durata eruptiei am avut o singura glicemie de 214 restul fiind intre 87 si 174, majoritatea insa in jurul valorii de 90-100. Valori chiar super bune as putea spune.
Am fost super cuminti si am ascultat sfatul medicului, si 2 saptamini de inceperea eruptiei am fost consemnati la domiciliu. Acum suntem in cea de-a treia saptamina de la debutul varicelei, inca nu ne-au cazut toate cojitele si am decis sa absentam si saptamina aceasta de la scoala pentru a ne feri de complicatii (dupa varicela sistemul imunitar este slabit si este bine sa-l protejam), cu atit mai mult cu cit am inteles ca in scoli e epidemie de gripa.
In rest nimic diferit fata de ceea ce face un copil fara diabet care a contactat varicela: mixtura pentru mincarimi pe vezicule, antihistaminic -noi am optat pentru Zyrtec ca nu are zahar, am rezistat fara dus 2 zile dupa care incepind cu cea de-a treia zi am dusat in mare viteza copila, zilnic; am informat-o asupra faptului ca daca nu e cumintica si umbla la bubite va ramine cu semne si recunosc ca sunt foarte mindra ca s-a purtat mai mult decit exemplar. In afara plictiselii si de 2 zile cu mincarimi (cred ca cea de-a treia si a patra zi de la inceperea eruptiei) totul s-a desfasurat mult mai bine decit speram. Fara febra, fara nopti nedormite…
Ca adjuvant inainte, in timpul, si acum dupa varicela, copila a luat zilnic o tableta de Vit C si un ursulet cu Echinaceea.
Se pare ca statul a acasa a fost si prilej de reflectie pentru domnisorica mea de 6 ani si 9 luni care a decis ca nu mai este asa de indragostita de de Darius ci ca acum il place mai mult pe colegul de clasa Vlad Si… abia asteapta sa se intorca la scoala ca cica ‘acolo e locul ei’.
Si intre timp ca sa nu ne plictisim ne-am apucat de facut martisoare handmade -am descoperit si noi cu placere pasta Fimo, asa ca prestam cu drag si spor pentru doamnele de la scoala , dar si pentru prietenele noastre.
Sa vina mai repede PRIMAVARA!
Am un copil minunat. Cea mai frumoasa, isteata si vesela fetita. Cind ride expresia ‘raiul pe pamint’ capata sens. Si am noroc ca ride des, si Doamne… cu cita pofta! Ea e motorul vietii mele, este cea care da sens tututor lucrurilor.
Acum aproape 4 ani, cind DIABETUL ne-a invadat vietile, am simtit ca s-a prabusit cerul pe noi. Copilul perfect sanatos care fusese ferit pina si de banalele viroze, era acum dependent de intepaturile zilnice si programul de masa impus. Dar cumva, am gasit putere, copila fiindu-ne de un real ajutor cu veselia, optimismul si intelegerea ei, si ne-am adaptat noului stil de viata. Omuletul cu ochi de caprioara, cu care am comunicat dintotdeauna foarte bine, ne-a ajutat sa mergem mai departe.
Nu stiu ce spun cartile de psihologia copilului diabetic, dar eu, incercind sa pastrez normalitatea in care traisem pina atunci, am evitat cuvintele dure precum ‘boala, diabet, insulina..’. Nu stiu daca am facut bine sau rau, insa am simtit ca trebuie sa-i protejez cumva inocenta si normalitatea copilariei.
Asa ca, fara a o tine sub un clopot de sticla si fara a nega existenta diabetului, am inventat un fel poveste care sa-i explice situatia de fapt. Astfel administrarea de insulina a devenit ‘piscatura de inteligenta’ pe care NOI TOTI, si mami si tati ne-o facem. Am facut rost de un pen gol si o rugam pe copila sa ne ajute sa ne facem si noi ‘piscatura’ si uite asa uneori se crea chiar un fel de competitie care face mai multe unitati de inteligenta. In felul acesta am considerat noi ca copila se va obisnui usor-usor cu manevrarea penului. Cu programul meselor si cu varietatea de produse nu a fost greu deloc, copila a inteles ca mincarica are nevoie de 3 ore ca se transforme in energie dupa care putem bine merci minca din nou, la produsele cu indulcitori am renuntat destul de repede astfel ca, spre incintarea copilei, oul Kinder a redevenit un obisnuit de-al casei (intotdeauna calculat in totalul de HC si fara a face abuz). Am incercat intotdeauna sa gasesc artificii care sa ne pastreze in normalitatea de dinainte: cind vrea musai ceva dulce dar nu e ora de masa apelam la bombonelele mici de M&M, cind o apuca foamea dar nu-i ora de masa (foarte rar insa) apelam la sunculita de praga si ceapa cu sare (iubeste ceapa cu sare pe care o considera delicatesa), cind suntem la petreceri si vrem sa bem suc cot la cot cu ceilalti copii, am descoperit o tentativa de suc ce are ‘o’ hidrati (e un compromis care nu-mi prea place pentru ca de regula bea suc natural si nu imbuteliat, dar odata la nu stiu cit timp zic ca nu-i nici o tragedie)…
Repet, nu stiu daca am facut bine sau rau, insa pina acum, vazind cum evolueaza copila cit de sociabila, deschisa si vesela este, cred ca am procedat corect. Am vorbit si cu doamna doctor care mi-a confirmat ca atita timp cit copila si-a insusit si respecta acest stil de viata, atita timp cit nu triseaza si nu se ascunde cu mincarica, cit nu protesteaza si nu refuza, nu are absolut nici o importanta daca numim aceasta stare de fapt DIABET sau ‘piscatura de inteligenta’ si ‘glicemie’. Vizitele la doctor nu au facut trimitere la notiunea de BOALA -acestea desfasurindu-se intr-un mediu cald si prietenos, copila intotdeauna a mers la prietena Mihaela care ne sfatuieste ce si cum sa mai mincam, glicozilata ne-am luat-o intotdeauna din degetel cu ajutorul teparusului nostru de acasa .
Pentru iubita mea copila doctor=prieten=sfaturi SI NU NEAPARAT BOALA.
Dar vine o zi cind aflam ca nici Mos Craciun nu-i chiar Mos Craciun, asa ca se pare ca a venit momentul sa ma pregatesc si eu pentru niste raspunsuri ceva mai concrete si aproape de adevar.
Am inteles ca teoria spune ca virsta la care copilul diabetic poate fi instruit sa inteleaga si inceapa a-si purta singur de grija este 9-10 ani. Noi nu am ajuns inca la aceasta virsta, mai avem vreo 3-4 ani, dar usor -usor, mai in joaca mai in serios incepem sa facem pasi mici in acest sens: de pilda copila stie sa-si ia glicemia singurica, stie sa potriveasca unitatile de insulina pe pen si sa apese pistonul, dar inca ii este teama sa se intepe singurica sau chiar sa ma intepe pe mine.
Deunazi, am inceput sa-i spun ca unul din cei 3 frati Jonas isi face si el ‘piscatura de inteligenta’ si i-am sugerat sa ne uitam pe net sa vedem care din ei. Ce credeti ca mi-a raspuns isteata mea : ”nu-i nevoie mami ca stiu deja, trebuie sa fie vorba de Nick ca el este cel mai istet, el compune toate melodiile trupei”. Ce puteam sa mai spun ?!
Zilele trecute a venit si m-a intrebat sec ‘ce-i ala DIABET?’. Uitindu-se la serialul Hannah Montana, a auzit-o pe aceasta spunindu-i lui Oliver ca n-are voie sa manince dulciuri ca ARE DIABET (cei ce au copii peste 5 anisori stiu despre cine vorbesc). Recunosc ca n-aveam un raspuns bine pragatit asa ca a trebui sa incropesc unul. I-am explicat ca toata aceasta procedura cu luatul glicemiei si ‘piscatura de inteligenta’ poarta numele de DIABET. Normal ca urmatoarea intrebare a fost : ‘adica si eu am DIABET?’.
Pentru parintii care au spus copiilor lor inca din prima clipa ca au diabet, poate parea un pic pueril/ciudat/altfel ca eu ii spun abia acum. Insa eu consider ca fiecare copil este unic, fiecare are ritmul sau, si ca exista o vreme pentru toate. Nu cred ca copila mea a pierdut mare lucru nestiind ca are diabet, nepercepind asta ca pe o boala. Nici acum nu stiu cit a constientizat tehnic vorbind, aceasta informatie neschimbindu-i cu nimic rutina zilnica. Drept dovada la raspunsul meu afirmativ ‘DA! mami si tu AI BIABET la fel ca Oliver si Nick Jonas, copila nu a fost deloc afectata, singura ei nelamurire tinea de interdictia la dulciuri. Nu intelegea de ce Oliver nu avea voie dulciuri. I-am spus ca oricine are voie sa manince dulciuri insa nu multe si ca ar fi bine sa le manince la ora de masa. I-am amintit de Sportacus (din serialul pentru copii) care intotdeauna milita pentru ‘bomboanele sportive’ (a se citi fructe si legume). Intrucit aceste teorii cu ‘dulciurile in exces nu sunt bune’, ‘fructele si legumele inseamna sanatate’, nu erau noi pentru ea, copila s-a declarat multumita de explicatiile mele.
Cel putin pentru moment… ca sunt sigura ca intrebarile abia au inceput.
Doamna doctor mi-a promis ca-mi face rost carti/materiale care sa ma ajute sa raspund copilului pe viitor in mod corect si cinstit, fara a o agresa emotional, si mai mult asta va fi tema la viitoarea mea intilnire cu dinsa. Abia astept!
Mi-as dori ca toata aceasta poveste sa evolueze ca cea a dezvaluirii identitatii lui Mos Craciun, cind la aflarea adevarului exista parerea de rau a pierderii magiei dar ulterior cu totii pastram spiritul sarbatorii.
Adica: ‘DA! AM DIABET! SI CE! ?” Nu-mi place, dar asta nu schimba cu nimic viata mea. Nu-i voi mai spune de aici incolo ‘piscatura de inteligenta’ ci administrare de insulina. In rest totul ramine la fel.
Cine stie, poate pina peste 3-4 ani, la marea discutie mama-fiica voi avea cu totul alte date pentru ea. Poate se fac noi descoperiri, poate se perfectioneaza dispozitivele deja existente, poate insulina orala sau cea inhalatorie va fi din nou pusa pe piata (am inteles ca s-au reluat lucrarile la Afresa), si astfel sarcina mea va fi mai usoara. Nu ma imbat cu apa rece, doar sper.
Pina atunci sper ca copila mea sa-si traiasca copilaria cu aceeasi inocenta si veselie, sper sa construim impreuna amintiri frumoase si sa raminem sanatosi si cu glicemii bune.
Si apropo, copila inca crede in Mos Craciun (si sper sa mai pastreze magia inca un an sau 2 -cit o mai tine!) cu care se intilneste in fiecare an, si care in 2010 i-a adus o pisica (de jucarie dar ‘aproape reala’) pentru care copila ia cerut doctoritei ‘glicemie’ si ‘piscatura’. Zis si facut, ca v-am zis ca e o dulceata de doctorita, dinsa a intrat in joc si ia dat fetei un glucometru si un pen gol asa ca acum mai avem inca un candidat la ‘piscatura de inteligenta’ -pisica Mieunica.
Daca aveti materiale de psihologia copilului cu diabet as fi foarte recunoscatoare daca m-ati indruma de unde si cum sa le procur.
Voi cind si cum i-ati spus copilului vostru ca are DIABET?
Multa sanatate dulcineilor din intrega lume. Sunteti absolut normali , frumosi si minunati. DIABETUL trebuie sa fie perceput ca un mod de viata (uneori mai greu ce-i drept) pe care NOI trebuie sa-l controlam evitind astfel boala.
Ca sa fim si noi in rind cu lumea (efectul de turma… de… ce sa-i faci???) si sa participam la ”Blog Action Day-Water” am incercat sa aflu ce influenta are apa asupra dulcineilor nostrii.
Dincolo de faptul ca ar trebui sa se trezeasca constiinta in noi (sa urle chiar) si sa incepem sa avem o mult mai mare grija de aceasta resursa fara de care nu am putea trai si care din pacate este limitata, discutiile pe aceasta tema pot fi numeroase si variate.
Iata ce am aflat eu legat de apa si ceea ce ne doare pe noi cel mai mult, si anume diabetul:
*Apa minerala scade glicemia:
Consumul a 1,5-2 litri de apa minerala plata sau carbogazoasa pe zi contribuie la scaderea glicemiei in cazul pacientilor cu diabet zaharat. Apa minerala este un adjuvant in tratamentul antidiabetic, hidratarea corespunzatoare avand un efect benefic asupra metabolismului glucidelor, arata prof. dr. Constantin Ionescu-Targoviste, directorul Institutului de diabet, nutritie si boli metabolice “N.C. Paulescu”.
La Institutul “N.C. Paulescu” a fost efectuat un studiu cu privire la influenta consumului de apa minerala plata si carbogazoasa asupra persoanelor cu diabet zaharat. Pe parcursul studiului, pe langa medicatia obisnuita, bolnavii au baut 1,5-2 litri de apa minerala zilnic. S-a demonstrat ca, pe termen mediu, apa contribuie la scaderea glicemiei. “De asemenea, indiferent de tipul de apa minerala consumata – plata sau carbogazoasa – sau de durata consumului am constatat stimularea diurezei si scaderea concentratiei de sodiu si potasiu urinar, cu rol antilitiazic”, afirma dr. Rodica Strachinariu, medic primar specialist in diabet, nutritie si boli de metabolism.
Apele potabile contin saruri minerale (sodiu, magneziu, potasiu, litiu, fluor) benefice pentru sanatate. Plate sau carbogazoase, apele minerale au un continut de saruri minerale ridicat, putand ajunge de la 500 de miligrame la 1.500 de miligrame la litru.
*Apa antioxidanta alcalina, inamicul diabetului zaharat
Unul dintre cele mai importante lucruri (dar si cel mai simplu si ieftin) pe care il puteti face in prevenirea si tratarea diabetului este acela de a alcaliniza organismul pentru echilibrarea PH-ului, de a stabiliza nivelul zaharului din sange, de a reduce excesul de greutate si de a energiza astfel intregul corp.
Multi cercetatori au confirmat, pe baza unor experiente si cercetari, ca adoptarea unui stil de viata alcalin constituie formula sanatatii perfecte. Cercetarile din Japonia, Rusia şi alte ţări arată că apa alcalina este un războinic eficient in lupta impotriva diabetului zaharat. Apă alcalină este bogata in hidrogen activ şi, prin urmare, poate duce la vindecare. Pacientul cu diabet zaharat va suferi deseori de o piele uscată, lipsa de energie şi de ulcer. Apa restructurata pentru a creşte prezenţa alcalina serveşte ca un antioxidant. Atunci când e introdusa intr-un plan nutriţional, pacienţii răspund remarcabil la acest tratament.
Apa oxidata are proprietati unice. Aceste proprietati sunt: oxidare pozitiva ridicata, cu o concentratie ridicata de clorură dizolvata si oxigen este cunoscuta sub numele de apă alcalina. Apă alcalină s-a dovedit benefica în tratamentul diabetului zaharat in multe tari din est. În Japonia, doctorii cer pacienţilor sa bea aproximativ 9 – 10 pahare de apa alcalina ionizata pe zi. Ionii grei de oxigen din apă combat eficient radicalii liberi din organism. Odată ce radicalii liberi sunt eliminati , organismul uman începe să răspundă la apa vie alcalina.
Apă alcalină, în esenţă, scade dimensiunea moleculelor în organism, crescând în acelaşi timp hidratarea. Apa (o apă aparent pentru viaţă), de asemenea, ajuta circulaţia sanguină. Diabetul zaharat este cauzat de incapacitatea pancreasului de a produce insulină în mod adecvat. Revistele japoneze medicale spun ca disfunctia pancreasului la pacienţii cu diabet zaharat se datoreaza prezenţei radicalilor liberi. Apă alcalină, scriu revistele, este un agent natural în inversarea efectelor acestor radicalilor liberi.
Consumul regulat de apa alcalina sau apa alcalina ionizata, conform cercetatorilor, poate reduce nevoia de insulina cu aprox. 50 %. Pentru mulţi pacienţi americani, conceptul de apă alcalina în tratamentul pentru problemele de sanatate este încă nou şi, prin urmare, nu este promovat pe scară largă. Cu toate acestea, apa alcalină, ca tratament suplimentar sau ca tratament alternativ, poate fi un subiect de discutat în detaliu cu medicul dumneavoastră.
Cum e sa fii parintele unui copil cu diabet?
In primul rind e absolut minunat sa fii parinte. Nici o senzatie de pe lume nu poate inlocui sentimentul dat de zimbetul copilului tau cind doarme, de sunetul risului lui, si multe multe altele… Eu sunt absolut fascinata de risul copilei mele care atunci cind ride o face cu o pofta nebuna, i s-e lumineaza toata fata, emana veselie prin toti porii. Si, multumesc lui Dumnezeu e un copil vesel care ride foarte des.
Si cred ca orice parinte care presteaza aceasta ”meserie” cu norma intreaga si se straduieste sa o faca si bine afirma macar odata in viata ca a obosit, ca simte ca nu mai poate.
E mai greu pentru noi, cei care avem copilasii diabetici? Fara a ma victimiza si a ma vaita, eu cred ca da. Si asta din simplu motiv ca MEREU, ca la fiecare 3 ore este cite ceva de facut: testare glicemie, insulina, masa, apoi gustare, apoi iar masa principala si insulina, apoi iar gustare si tot asa… ca sa nu mai spun de stresul si frustrarea provocate de valorile glicemice. E copilul abatut? Nu poti afirma ”las ca-i trece” ci te intrebi ”o fi din cauza vreunei hipoglicemii?” Are copilul usoare (insegnifiante) secretii nazale (alias mucisori) nu-i poti da Nurofen si apoi sa spui ”las ca-i trece” (cum ai face-o probabil daca n-ar avea diabet) ci incepe batalia in incercarea de a tine glicemia sub control. Esti la petrecere si copilul tau e in toiul jocului (?) tu trebuie sa-l chemi ca are de luat gustarea sau de facut insulina (in momentele astea mie imi vine sa urlu. Desi am inteles si imi asum aceasta situatie data de diabet, in mod paradoxal tocmai in aceste momente vesele cind vad copila toata un zimbet si o veselie ma intreb ”de ce ea, de ce nu eu?” si ma apuca plinsul). Si situatiile de acest gen pot continua…
Dar toate aceste stari negative si oboseala impusa de programul draconic (din cauza necesitatii testarii glicemiei la miezul noptii sunt nevoita sa dorm doar 6 ore pe noapte) sunt anihilate asa cum am mai zis de veselia si jovialitatea copilei (e un copil tare bun) si de scurtele momente de relaxare.
Un astfel de moment este pentru mine inghetata de la miezul noptii (dupa culcarea copilei, in asteptarea orei 12.30-01.00 cind trebuie testata glicemia). Este momentul ”maxim” al zilei cind pentru citeva minute ma asez in fotoliu cu o inghetata in mina si deschid TV-ul pe Travel&Living/Discovery.
Alte doua momente recente de relaxare&reincarcare a bateriilor au fost vizionarea filmelor It’s complicated cu Meryl Streep si Alec Baldwin -o comedie absolut minunata si inteligenta despre dragoste, divort, relatii, in care fosta sotie devine actuala amanta (va recomand ca o vedeti ca merita- si mai ales sa o vedeti impreuna cu partenerul de viata) si Letters to Juliet -alta comedie romantica (imi plac foarte mult genul acesta de filme, am creierul mult prea obosit pentru filmele ”cu greutate”) care dincolo de actiunea delicioasa a filmului ce ne trimite cu gindul la eterna intrebare ‘exista sau nu destin”, mi-a incintat ochii cu peisajele si casele superbe din Verona si imprejurimi.
Nu pot incheia acest post fara a-mi exprima recunostinta si bucuria de a fi ”posesoarea” unei minunate ”bucati copil” fara de care viata mea nu ar mai avea nici un sens. Asa ca la naiba cu diabetul ca nu ne-a facut el pe noi…
Frustrare, frustrare si iarasi frustare…
Cred ca asta este cuvintul cheie in ”dialogul” cu diabetul.
Dupa un week-end cu glicemii bune, chiar foarte bune as putea spune, azi dimineata ne-am trezit cu glicemia 274. Si asta dupa ce la verificarea de noapte am avut 149 deci o glicemie buna pentru ora 12.30.
Tinind cont ca este a doua oara cind ni se intimpla asta (am mai patit-o si Joia trecuta) cred ca avem de-a face iarasi cu hormonul de crestere (in cei trei ani de cind avem diabet am mai trecut prin perioade din astea cind mai mult ca sigur copila era in plin proces de crestere).
Este al naibii de frustrant sa te straduiesti sa faci totul ca la carte: dozare insulina, ingerare cantitate corecta de hidrati , testare periodica glicemie (stat pina la ora 12.30- 01.00 noaptea ca sa te asiguri ca totul va fi Ok peste noapte) ca sa te trezesti apoi intr-o buna dimineata cu astfel de valori.
Dar asta e, trebuie sa crestem si nu ne putem lasa doboriti doar din atit. Vedem noi cum o scoatem la capat si cu acest ”fenomen de zori”.