Noi si Diabetul

Posts Tagged ‘diabetul la copii’

karate  sweet kids

odata inviorarea facuta, cautam  indicii care sa  ne duca la  comoara,   care in cazul de fata este veselia, voia buna, lucru in echipa

dupa care   carnavalul poate sa inceapa

si incheiem ziua  cu o gogoasa delicioasa  la focul de tabara dovedind ca … surpriza…….un dulcinel poate minca si gogosi urmate de o noapte cu glicemii bune. Gogosi  sunt si afirmatiile gen ‘‘vai dar  ii dati dulciuri daca are diabet???!!!”

dulcinei la inaltime , la propriu si la figurat:

sweet  master chef , sau  cum facem  o prajiturica si cum calculam citi  hidrati are:

Este al patrulea  an in care ne bucuram de tabara dulcineilor organizata de doamna doctor Mihaela Vlaiculescu si Asociatia Sprijin pentru diabet cu sprijinul Roche Romania

Jurnal de tabara   – ziua  1: we can do it!  sau   mai pe romaneste  de ce un dulcinel nu ar putea sa faca ce face un copil fara diabet??!!!

Se  iau  4 copii , se echipeaza corespunzator  si sunt provocati  sa se catere pe un perete  special amenajat.

Intrebare: care dintre ei are  diabet?

Si raspunsul correct este:  TREI    AU  DIABET    si  doar  unul NU  are.

Bravo dragalasilor, sunteti  exemplu  viu ca un dulcinel  poate face  orice  isi propune. Suntem mindri de voi  si  va iubim.

Astazi ati  cucerit muntele peretele de catarare,  mine veti cuceri  lumea.

We can do it!

Doamna doctor Mihaela Vlaiculescu   prin Asociatia Sprijin pentru Diabet si Clinica de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice Tehnomed anunta lansarea proiectului Telemedicina pentru copilul insulinodependent, proiect sustinut de Fundatia Vodafone Romania.

Proiectul se adreseaza copiiilor cu diabet zaharat tip 1, cu varste cuprinse intre 1 si 14 ani, indiferent de domiciliu si de centrul de diabet unde sunt tratati, si isi propune folosirea celor mai performante dispozitive (senzor de glicemie Dexcom si pompa de insulina), integrate printr-un sistem de telemedicina pentru managementul diabetului.

Mai  multe  detalii puteti  gasi  pe site-ul asociaitie.

Bafta multa   celor interesati.

Acum 4 ani, cind copila a fost depistata  cu diabet  juvenil  am simtit  ca a cazut  cerul  pe mine, credeam  ca nimic  nu nimic  nu va mai  fi la fel, ca sa nu  zic  posibil.  Timpul insa a trecut  si usor,  usor,  cu ajutorul  doctoritei  noastre  si mai ales cu marele  ajutor  al copilei  am inteles  ca putem avea  in continuare  o viata normala. Poate  cu  mai  multe temeri decit altii, cu mai  multa  grija, mai  mult  timp  alocat calculelor,  cu oaresce restrictii  dar totusi o viata  NORMALA.

In acesti  4 ani  de diabet  am invatat  sa ne adaptam oricarei  situatii astfel incit  copila  sa nu  simta semnificatia  expresiei  ”NU ai voie!”.

Vinerea trecuta cind am ajuns  acasa  copila ma astepta  in prag cu  fetitoasa  de  catel plouat  zicindu-mi: “mami  te rog  sa o suni  pe mama  Ioanei  pentru ca in acest week-end  m-au  invitat  pe la ei, te rooooog ”. Ioana  este colega de clasa si buna prietena  a fiica-mii care ne-a onorat  cu prezenta de vreo citeva ori, asa ca acum  era  rindul Aidei  sa-i  intoarca vizita. 

Toate bune  si frumoase, mi-am luat copila  in brate ,ne-am pupat,  timp in care  rotitele  creierasului meu  s-au  pus  in miscare: OK ,  las  copila  la Ioana dar  ce facem  cu  insulina,  cu  masa?!  la’s ca am timp  sa ma gindesc cum facem…

Simbata  ne-am bucurat  pe deplin de deliciile  Lantusului. Dupa  o saptamina obositoare  si  o  Vineri seara prelungita , Simbata  ne-am trezit  la ora 11 cu o super glicemie: 70.  Datorita acestei treziri intirziate  programul  nostru  trebuia sa arate asa:

-ora 11 insulina + masa principala

-ora 14 gustare

-ora 17 insulina + masa principala

-ora 20 gustare

-ora 21 Lantus

Drept urmare la ora 11.00  i-am facut insulina copilei,   i-am dat sa manince  dupa care  am pornit  catre  Ioana.  Pe drum i-am facut instructajul  copilei: uite aici papucii (Ioana sta la curte), ai  si 3 tricouri de schimb (de cind  cu diabetul,  Aida transpira  foarte  mult la efort/joaca asa  ca oriunde mergem suntem inarmati  cu schimburi), ai biscuitii Oreo pentru  gustarica de la ora 14.00, daca la prinz  mamica Ioanei  va da sa mincati  gusta din tot ce iti  place  dar ai grija  la fructe, suc  si dulciuri  din care  as vrea sa maninci  moderat  ca sa pastram  glicemia buna,  te rog sa ma suni daca  ceva e in neregula  sau  te-ai plictisit  si vrei acasa. Ai inteles?  Am mare  incredere in tine!

Dupa ce i-am facut  copilei capul calendar, am ‘livrat-o’  la Ioana  iar noi am plecat catre   un prieten ce statea  la 3 strazi  distanta de Ioana, cu promisiunea ca revenim la ora 17.00.

Cele 5 ore  care au urmat  am stat  ca pe ghimpi: ce face copila mea? o fi bine? Am reusit  marea performanta  de a-i da un singur  telefon prin care m-a informat  ca a mincat la ora  14.00 niste  supa, friptura  si cei  2 biscuiti  Oreo  lasati  pentru  gustare.  La ora 17 ne luam la revedere  de la Ioana  si ne indreptam spre casa  dar nu inainte  de a ne lua  glicemia: 110. Super bine, mai ales  ca domnisoara  mai  ciugulise  si o capsuna si citeva cirese.  Sub protectia Lantusului am luat-o usurel spre  casa  decalindu-ne   programul  cu o  jumatate  de ora. Dupa amiaza a decurs  fara  alte  evenimente iar la ora  21.00  ne puteam  lauda  din nou  cu  o glicemie  buna. 

DECI:  SE  POATE!

I-am promis  Aidei ca intrucit  a fost copil bun si nu m-a dezamagit  putem repeta povestea  si alta data.

Probabil ca sunt dulcinei  care  la  7 anisori  cit  are copila mea isi  fac  si  insulina singuri  nu doar  testarea glicemiei. Aida  stie  sa-si  ia glicemia singura, stie  sa potriveasca unitatile  penului, stie sa foloseasca penul (atunci cind exerseaza pe noi) insa  deocamdata  are  o oarecare  retinere  de a se intepa singura. Doctorita  ne-a sfatuit  sa nu o fortam,  sa lasam aceasta alegere  sa vina de la sine, virsta  optima  a capatarii  independentei in diabet fiind conform specialistilor 8-9-10 ani.

Pina atunci  apelam la  un fel de semi-independenta, asa cum vom face  si in Iulie  cind  ne vom alatura (si  noi impreuna cu Aida)  taberei in care  merg colegii de clasa  ai Aidei. In felul acesta  nu ii vom spune: mami  tu ai diabet asa  ca nu poti  merge in tabara.

Glicemii bune  si o viata  frumoasa  si NORMALA  va doresc.

Experienta varicela, prin care tocmai ce-am trecut,  ne-a aratat  ca in mod surprinzator  dar imbucurator in acelasi timp,  varicela  nu a avut  mare influenta asupra  diabetului, in fapt asupra glicemiei (cel putin nu in cazul nostru).

Dind filmul inapoi, realizez  ca am avut glicemii mari in perioada de incubatie imediat dupa ce am contactat  varicela. La vremea respectiva, acum 5 saptamini mai  exact,  vorbeam cu doamna doctor zilnic  incercind  sa descoperim cauza  acelor hiperglicemii (am schimbat  fiolele de insulina, am schimbat locul de administrare, am verificat functionalitatea penurilor, dna doctor chiar m-a pus  ca pe o farfurie sa fac 2 gramajoare a cite 5 unitati fiecare  si daca aceste gramajoare de insulina pareau  egale-ochiometric-  atunci nici asta nu era cauza…).  Nimic din ce faceam  nu elucida misterul.  

2 saptamini  mai tirziu au aparut   veziculele si odata  cu ele  si  normalizarea  glicemiei. Pe toata durata  eruptiei  am avut  o singura glicemie de 214  restul fiind intre 87  si 174, majoritatea insa  in jurul valorii de 90-100.  Valori chiar super  bune as putea spune.

Am fost super cuminti  si am ascultat  sfatul medicului, si 2 saptamini de inceperea eruptiei  am fost consemnati la domiciliu. Acum suntem in cea de-a treia saptamina de la debutul varicelei, inca nu ne-au cazut  toate  cojitele  si am decis sa  absentam si saptamina aceasta de la scoala pentru a ne feri de  complicatii (dupa varicela sistemul  imunitar este  slabit si este  bine  sa-l protejam), cu atit mai mult  cu cit am inteles ca in scoli e epidemie de gripa.

 In rest nimic diferit  fata de ceea  ce face un copil fara diabet  care a contactat varicela: mixtura  pentru mincarimi  pe vezicule, antihistaminic -noi am optat pentru Zyrtec ca nu are zahar, am rezistat  fara dus  2 zile dupa care incepind cu cea de-a treia zi am dusat in mare viteza copila, zilnic; am informat-o  asupra faptului ca daca nu e cumintica  si umbla la  bubite va ramine cu semne si recunosc ca sunt  foarte mindra   ca s-a purtat mai mult decit exemplar. In afara  plictiselii  si de 2  zile  cu  mincarimi (cred ca cea de-a treia si a patra zi de la inceperea eruptiei) totul s-a  desfasurat  mult mai bine decit  speram. Fara  febra,  fara nopti nedormite…

Ca adjuvant  inainte, in timpul,  si  acum dupa varicela, copila a luat zilnic  o tableta de Vit C si un ursulet cu Echinaceea.

Se pare  ca statul a acasa  a fost si  prilej de reflectie pentru  domnisorica mea de 6 ani si 9 luni  care a decis ca nu mai este asa de indragostita de de Darius  ci ca  acum il place mai  mult  pe colegul de clasa Vlad     Si… abia asteapta sa se intorca la scoala  ca cica ‘acolo e locul ei’.

Si intre timp ca sa nu ne plictisim ne-am apucat de facut  martisoare handmade -am descoperit  si noi cu placere  pasta Fimo,  asa  ca prestam cu drag si spor  pentru  doamnele de la scoala , dar si pentru prietenele noastre. 

Sa vina mai repede  PRIMAVARA!

Am  un copil  minunat. Cea mai frumoasa, isteata  si vesela  fetita.  Cind  ride  expresia   ‘raiul pe pamint’  capata sens.  Si am noroc  ca ride des,  si Doamne…  cu cita pofta!   Ea e motorul vietii mele, este cea care da sens  tututor lucrurilor.

Acum aproape  4 ani,  cind DIABETUL  ne-a invadat vietile, am simtit ca s-a prabusit cerul pe noi. Copilul perfect sanatos  care  fusese ferit  pina si de banalele viroze, era acum dependent de intepaturile zilnice  si programul de masa impus. Dar cumva, am gasit  putere, copila fiindu-ne de un real  ajutor  cu  veselia, optimismul si intelegerea ei, si ne-am adaptat  noului stil de viata. Omuletul  cu ochi de caprioara,  cu care  am comunicat dintotdeauna foarte bine, ne-a ajutat  sa mergem mai departe.

Nu stiu ce spun cartile de psihologia copilului diabetic, dar  eu,  incercind sa pastrez normalitatea in care traisem pina atunci, am evitat  cuvintele  dure  precum ‘boala, diabet, insulina..’.  Nu stiu daca am facut  bine sau rau, insa am simtit  ca trebuie sa-i protejez  cumva inocenta  si normalitatea copilariei.

Asa  ca, fara a o tine sub un clopot de sticla  si fara a nega existenta  diabetului,  am inventat  un fel poveste care sa-i explice situatia de fapt.  Astfel administrarea de insulina  a devenit   ‘piscatura de inteligenta’ pe care  NOI  TOTI, si mami si tati  ne-o facem. Am facut  rost de un pen  gol  si o rugam pe copila sa ne ajute  sa ne facem si noi  ‘piscatura’ si uite asa  uneori se crea  chiar un fel de competitie care face mai multe  unitati de inteligenta. In felul acesta am considerat noi ca copila se va obisnui usor-usor  cu manevrarea penului.   Cu programul meselor  si cu varietatea de produse  nu a fost  greu deloc,  copila a inteles ca mincarica are  nevoie de 3 ore ca se  transforme in energie  dupa care putem  bine merci  minca din nou,   la produsele cu indulcitori am renuntat destul de repede astfel ca, spre incintarea copilei,  oul Kinder a redevenit un obisnuit de-al casei (intotdeauna calculat  in totalul de HC  si fara a face abuz).  Am incercat  intotdeauna  sa gasesc artificii care sa ne pastreze in normalitatea de dinainte:  cind vrea musai ceva dulce dar nu e ora de masa  apelam  la bombonelele  mici de M&M, cind o apuca foamea dar nu-i ora de masa (foarte rar insa) apelam  la sunculita de praga si ceapa  cu sare (iubeste ceapa  cu sare pe care o considera delicatesa), cind suntem la petreceri si vrem sa bem suc cot la cot cu  ceilalti copii,  am descoperit  o tentativa de suc  ce are ‘o’ hidrati (e un compromis care nu-mi prea place pentru ca de regula bea suc  natural  si nu imbuteliat, dar  odata la nu stiu cit timp zic  ca nu-i nici o tragedie)…

Repet,  nu stiu daca am facut  bine sau  rau, insa pina acum,  vazind  cum evolueaza  copila  cit  de sociabila, deschisa  si vesela  este, cred ca  am procedat  corect.  Am vorbit    si cu doamna  doctor  care mi-a confirmat  ca atita timp  cit copila si-a insusit si respecta acest  stil de viata, atita timp cit nu triseaza  si nu se ascunde  cu mincarica,  cit nu protesteaza  si nu refuza,   nu are absolut  nici o importanta daca  numim aceasta stare de fapt  DIABET  sau  ‘piscatura de inteligenta’ si ‘glicemie’.   Vizitele la doctor nu au facut  trimitere la notiunea de BOALA  -acestea desfasurindu-se intr-un  mediu  cald   si prietenos, copila  intotdeauna a mers la prietena  Mihaela care ne sfatuieste  ce si cum sa mai mincam, glicozilata  ne-am  luat-o  intotdeauna  din degetel cu ajutorul teparusului nostru de acasa .

Pentru iubita mea copila doctor=prieten=sfaturi   SI  NU NEAPARAT    BOALA.

Dar vine o zi  cind aflam  ca nici Mos Craciun nu-i chiar Mos  Craciun, asa ca se pare ca a venit momentul  sa ma pregatesc  si eu  pentru  niste raspunsuri  ceva mai  concrete si  aproape de adevar.

Am inteles ca teoria spune ca virsta la care copilul diabetic  poate fi instruit sa inteleaga  si inceapa  a-si purta  singur de grija este 9-10 ani.   Noi nu am ajuns  inca la aceasta  virsta, mai avem vreo 3-4 ani,   dar usor -usor,  mai in joaca mai in serios incepem  sa facem pasi  mici in acest sens: de pilda  copila stie sa-si ia glicemia singurica,  stie  sa potriveasca unitatile de insulina pe pen  si sa apese pistonul,  dar inca ii este teama sa se intepe  singurica  sau chiar sa ma intepe pe mine.

Deunazi, am inceput  sa-i  spun   ca unul din cei 3 frati Jonas isi  face  si el ‘piscatura de inteligenta’ si i-am sugerat  sa ne uitam pe net sa vedem care din ei.  Ce  credeti ca mi-a  raspuns isteata mea : ”nu-i  nevoie  mami ca stiu deja,  trebuie sa fie vorba de Nick  ca el este cel mai istet,  el compune toate melodiile  trupei”. Ce puteam  sa mai spun ?!

Zilele trecute  a venit  si m-a intrebat sec ‘ce-i ala DIABET?’.   Uitindu-se la  serialul Hannah Montana, a auzit-o  pe aceasta spunindu-i lui Oliver ca n-are voie sa manince dulciuri  ca ARE   DIABET  (cei ce au copii peste 5 anisori stiu despre cine vorbesc).  Recunosc ca n-aveam un raspuns  bine pragatit  asa ca a trebui sa incropesc unul.  I-am explicat  ca toata aceasta procedura  cu luatul glicemiei  si ‘piscatura de inteligenta’ poarta numele de DIABET.  Normal ca urmatoarea  intrebare  a fost : ‘adica si eu am DIABET?’.

Pentru parintii care  au spus copiilor  lor inca din prima clipa ca au diabet, poate  parea un pic pueril/ciudat/altfel  ca eu  ii spun abia acum.  Insa eu consider ca fiecare  copil este  unic, fiecare are  ritmul sau,  si ca exista  o vreme pentru toate.  Nu cred ca copila mea a pierdut  mare  lucru nestiind ca are  diabet, nepercepind  asta ca pe o boala.  Nici acum  nu stiu cit a constientizat   tehnic vorbind,   aceasta informatie  neschimbindu-i cu nimic rutina zilnica.   Drept  dovada  la raspunsul meu  afirmativ ‘DA! mami  si tu AI  BIABET  la fel ca Oliver  si Nick Jonas, copila nu a fost deloc afectata, singura ei nelamurire  tinea de interdictia  la dulciuri.  Nu intelegea de ce Oliver nu avea  voie dulciuri. I-am spus  ca oricine  are voie sa manince dulciuri  insa nu multe si  ca ar fi bine sa le manince la ora de masa. I-am amintit  de Sportacus (din serialul pentru copii)  care intotdeauna  milita pentru  ‘bomboanele  sportive’ (a se citi fructe si legume).  Intrucit  aceste teorii  cu ‘dulciurile  in exces  nu sunt bune’,  ‘fructele  si legumele inseamna sanatate’, nu erau  noi pentru  ea, copila s-a declarat multumita de explicatiile mele.

Cel putin pentru moment…  ca sunt sigura  ca intrebarile abia au inceput.

Doamna doctor  mi-a  promis  ca-mi face rost carti/materiale care  sa ma ajute sa raspund  copilului pe viitor  in mod  corect  si cinstit, fara a o agresa emotional,  si mai mult  asta  va fi tema la viitoarea mea  intilnire cu dinsa. Abia astept!

Mi-as dori  ca toata  aceasta poveste  sa evolueze ca cea  a dezvaluirii  identitatii lui Mos Craciun,  cind la aflarea adevarului exista  parerea de rau a pierderii magiei  dar ulterior cu totii pastram   spiritul sarbatorii.

Adica:   ‘DA!  AM  DIABET!  SI CE! ?”  Nu-mi place,  dar asta nu schimba cu nimic  viata mea. Nu-i  voi mai spune de aici incolo ‘piscatura de inteligenta’  ci administrare de insulina. In rest totul ramine la fel.

Cine stie,  poate pina peste 3-4 ani, la marea discutie mama-fiica voi avea  cu totul alte date  pentru ea. Poate  se fac noi descoperiri, poate se perfectioneaza dispozitivele deja existente, poate insulina orala  sau  cea  inhalatorie  va fi din nou pusa pe piata (am inteles ca s-au reluat  lucrarile la Afresa), si astfel sarcina mea  va fi mai usoara. Nu ma imbat cu apa rece, doar sper.

Pina atunci sper ca copila mea sa-si traiasca  copilaria  cu aceeasi inocenta  si veselie, sper sa construim impreuna amintiri  frumoase si sa  raminem  sanatosi  si cu glicemii bune.

Si apropo, copila  inca crede in Mos  Craciun (si sper sa mai pastreze magia inca un an sau 2 -cit o mai tine!) cu care se intilneste in fiecare an, si care in 2010    i-a adus o pisica (de jucarie dar ‘aproape reala’)  pentru care copila ia cerut  doctoritei  ‘glicemie’  si ‘piscatura’.  Zis si facut, ca v-am zis  ca e  o dulceata de doctorita, dinsa a intrat in joc  si  ia dat fetei  un glucometru  si un pen  gol  asa ca acum  mai avem inca un candidat la ‘piscatura de inteligenta’  -pisica Mieunica.

Daca  aveti  materiale de psihologia  copilului cu diabet  as fi foarte recunoscatoare  daca m-ati indruma de unde  si cum sa le procur.

Voi cind si cum i-ati spus copilului vostru ca are DIABET?

Multa  sanatate  dulcineilor din intrega lume. Sunteti absolut normali , frumosi  si minunati.  DIABETUL trebuie sa fie perceput ca un mod de viata (uneori mai greu ce-i drept)   pe care NOI trebuie sa-l controlam  evitind astfel boala.

Ca sa fim  si noi in rind cu lumea (efectul de turma…  de…  ce sa-i faci???)  si sa participam la ”Blog Action Day-Water”  am incercat sa aflu ce influenta are apa  asupra dulcineilor nostrii.

Dincolo de faptul ca ar trebui sa se trezeasca  constiinta in noi (sa urle chiar) si sa incepem sa avem  o mult mai mare  grija de aceasta  resursa fara de care nu am putea trai si care din pacate este limitata,  discutiile pe aceasta  tema  pot fi numeroase si variate.  

Iata ce am aflat eu legat de apa si  ceea ce ne doare pe noi cel mai mult, si anume diabetul:

*Apa minerala scade glicemia:

Consumul a 1,5-2 litri de apa minerala plata sau carbogazoasa pe zi contribuie la scaderea glicemiei in cazul pacientilor cu diabet zaharat. Apa minerala este un adjuvant in tratamentul antidiabetic, hidratarea corespunzatoare avand un efect benefic asupra metabolismului glucidelor, arata prof. dr. Constantin Ionescu-Targoviste, directorul Institutului de diabet, nutritie si boli metabolice “N.C. Paulescu”.

La Institutul “N.C. Paulescu” a fost efectuat un studiu cu privire la influenta consumului de apa minerala plata si carbogazoasa asupra persoanelor cu diabet zaharat. Pe parcursul studiului, pe langa medicatia obisnuita, bolnavii au baut 1,5-2 litri de apa minerala zilnic. S-a demonstrat ca, pe termen mediu, apa contribuie la scaderea glicemiei.   “De asemenea, indiferent de tipul de apa minerala consumata – plata sau carbogazoasa – sau de durata consumului am constatat stimularea diurezei si scaderea concentratiei de sodiu si potasiu urinar, cu rol antilitiazic”, afirma dr. Rodica Strachinariu, medic primar specialist in diabet, nutritie si boli de metabolism.
Apele potabile contin saruri minerale (sodiu, magneziu, potasiu, litiu, fluor) benefice pentru sanatate. Plate sau carbogazoase, apele minerale au un continut de saruri minerale ridicat, putand ajunge de la 500 de miligrame la 1.500 de miligrame la litru.

*Apa antioxidanta alcalina, inamicul diabetului zaharat  

Unul dintre cele mai importante lucruri (dar si cel mai simplu si ieftin) pe care il puteti face in prevenirea si tratarea diabetului este acela de a alcaliniza organismul pentru echilibrarea PH-ului, de a stabiliza nivelul zaharului din sange, de a reduce excesul de greutate si de a energiza astfel intregul corp.

 Multi cercetatori au confirmat, pe baza unor experiente si cercetari, ca adoptarea unui stil de viata alcalin constituie formula sanatatii perfecte. Cercetarile din Japonia, Rusia şi alte ţări arată că apa alcalina este un războinic eficient in lupta impotriva diabetului zaharat. Apă alcalină este bogata in hidrogen activ şi, prin urmare, poate duce la vindecare. Pacientul cu diabet zaharat va suferi deseori de o piele uscată, lipsa de energie şi de ulcer. Apa restructurata pentru a creşte prezenţa alcalina serveşte ca un antioxidant. Atunci când e introdusa intr-un plan nutriţional, pacienţii răspund remarcabil la acest tratament.

Apa oxidata are proprietati unice. Aceste proprietati sunt: oxidare pozitiva ridicata, cu o concentratie ridicata de clorură dizolvata si oxigen este cunoscuta sub numele de apă alcalina. Apă alcalină s-a dovedit benefica în tratamentul diabetului zaharat in multe tari din est. În Japonia, doctorii cer pacienţilor sa bea aproximativ 9 – 10 pahare de apa alcalina ionizata pe zi. Ionii grei de oxigen din apă combat eficient radicalii liberi din organism.  Odată ce radicalii liberi sunt eliminati , organismul uman începe să răspundă la apa vie alcalina.

Apă alcalină, în esenţă, scade dimensiunea moleculelor în organism, crescând în acelaşi timp  hidratarea. Apa (o apă aparent pentru viaţă), de asemenea, ajuta circulaţia sanguină. Diabetul zaharat este cauzat de incapacitatea pancreasului de a produce insulină în mod adecvat. Revistele japoneze medicale spun ca disfunctia pancreasului la pacienţii cu diabet zaharat se datoreaza prezenţei radicalilor liberi. Apă alcalină, scriu revistele, este un agent natural în inversarea efectelor acestor radicalilor liberi.

Consumul regulat de apa alcalina sau apa alcalina ionizata, conform cercetatorilor, poate reduce nevoia de insulina cu aprox. 50 %. Pentru mulţi pacienţi americani, conceptul de apă alcalina în tratamentul pentru problemele de sanatate este încă nou şi, prin urmare, nu este promovat pe scară largă. Cu toate acestea, apa alcalină, ca tratament suplimentar sau ca tratament alternativ, poate fi un subiect de discutat în detaliu cu medicul dumneavoastră.

Cum e sa fii parintele unui copil cu diabet?

In primul rind e absolut minunat  sa fii parinte.  Nici o senzatie de pe lume nu poate inlocui sentimentul dat de zimbetul copilului tau cind doarme, de sunetul risului lui, si multe multe altele…  Eu sunt absolut fascinata de risul copilei mele care atunci cind ride o face cu o pofta nebuna, i s-e lumineaza toata fata, emana veselie prin toti porii. Si, multumesc  lui Dumnezeu  e un copil vesel  care ride foarte des.

Si cred ca orice parinte care  presteaza aceasta ”meserie” cu norma intreaga  si se straduieste sa o faca si bine  afirma macar odata in viata ca a obosit, ca simte ca nu mai poate. 

E mai greu pentru noi, cei care avem copilasii diabetici?  Fara a ma victimiza si a ma vaita,   eu cred ca da. Si asta din simplu motiv ca MEREU, ca la fiecare  3 ore  este cite ceva de facut: testare glicemie, insulina, masa, apoi gustare, apoi iar masa principala si insulina, apoi iar gustare  si tot asa… ca sa nu mai spun de  stresul si  frustrarea provocate de valorile glicemice.  E copilul abatut? Nu poti afirma ”las ca-i trece”  ci te intrebi  ”o fi din cauza vreunei hipoglicemii?”  Are copilul usoare (insegnifiante) secretii nazale (alias mucisori)  nu-i poti da Nurofen  si apoi sa spui   ”las ca-i trece” (cum ai face-o probabil daca n-ar avea diabet)  ci incepe batalia in incercarea de a tine glicemia sub control. Esti la petrecere  si copilul tau e in toiul jocului (?)  tu trebuie sa-l chemi ca are  de luat gustarea sau de facut  insulina (in momentele astea mie imi vine sa urlu. Desi am inteles si  imi asum aceasta situatie  data de diabet, in mod paradoxal tocmai in aceste momente vesele  cind vad copila toata un zimbet si o veselie  ma intreb ”de ce ea, de ce nu eu?”  si ma apuca plinsul). Si situatiile de acest gen pot continua…

Dar toate aceste stari negative si oboseala impusa de programul draconic (din cauza necesitatii  testarii glicemiei la miezul noptii sunt nevoita sa dorm doar 6 ore pe noapte)    sunt anihilate asa cum am mai zis  de veselia si jovialitatea copilei (e un copil tare bun)  si de scurtele momente de relaxare.

Un astfel de moment  este pentru mine inghetata de la miezul noptii (dupa culcarea copilei, in asteptarea orei 12.30-01.00 cind trebuie testata glicemia). Este momentul ”maxim” al zilei cind pentru citeva minute ma asez in fotoliu cu o inghetata in mina si deschid TV-ul pe Travel&Living/Discovery.

Alte doua momente recente de relaxare&reincarcare a bateriilor au fost vizionarea filmelor It’s complicated cu Meryl Streep si Alec Baldwin  -o comedie absolut minunata si  inteligenta  despre dragoste, divort, relatii,   in care fosta sotie devine actuala amanta (va recomand ca o vedeti ca merita- si mai ales sa o vedeti impreuna cu partenerul de viata)  si Letters to Juliet -alta comedie romantica (imi plac foarte mult  genul acesta de filme, am creierul mult prea obosit pentru  filmele  ”cu greutate”)  care dincolo de actiunea delicioasa a filmului ce ne trimite cu gindul la eterna intrebare ‘exista sau nu destin”,  mi-a incintat  ochii cu peisajele si casele superbe din Verona si imprejurimi.

Nu pot incheia acest post fara  a-mi exprima  recunostinta  si bucuria de a fi ”posesoarea”  unei minunate ”bucati copil”  fara  de care  viata  mea nu ar mai avea  nici un sens.    Asa ca la naiba cu diabetul  ca nu ne-a facut  el pe noi…

Frustrare, frustrare si iarasi frustare…

Cred ca asta este cuvintul  cheie in ”dialogul” cu diabetul.

Dupa un week-end cu glicemii  bune, chiar  foarte bune as putea spune, azi dimineata ne-am trezit cu  glicemia 274. Si asta dupa ce la verificarea de noapte am avut 149 deci o glicemie  buna pentru ora 12.30.

Tinind cont  ca este a doua oara  cind ni se intimpla asta (am mai patit-o  si Joia trecuta) cred ca avem de-a face iarasi  cu hormonul de crestere (in cei trei ani  de cind avem diabet am mai trecut  prin perioade  din astea cind mai mult ca sigur  copila era in plin proces de crestere).

Este al naibii de frustrant sa te straduiesti sa faci totul ca la  carte: dozare insulina, ingerare cantitate corecta de hidrati , testare periodica glicemie (stat pina la ora 12.30- 01.00 noaptea ca sa te asiguri ca totul va fi Ok peste noapte) ca  sa te trezesti apoi intr-o buna dimineata  cu astfel de valori.

Dar asta e, trebuie sa crestem si nu ne putem lasa doboriti doar din atit. Vedem noi cum o scoatem  la capat  si cu acest ”fenomen de zori”.