Posts Tagged ‘diabetul juvenil’

 

Ce-am mai  facut  noi  si diabetul nostru  in ultimul  timp?  Multumesc  lui Dumnezeu, reusim  sa convietuim  foarte  bine, chiar pacalindu-l  (pe  diabet  binenteles)  uneori. 

Acum, mica mea  dulcinica  este  scolarita de clasa  a doua,  tot  atit  de  iubitoare  de scoala (inca :)  ) , mare  amatoare  de distractii ,  cumintica  , isteata  si la fel  de vesela  ca intotdeauna.  Doamne  cit  de frumos  ride  omuletul  asta!  Cind  simte  ea  ca nu si-a facut  norma  de veselie  intr-o  zi  vine  seara  la mine  si-mi  zice:  ”mami  gidila-ma  te rog” , asa  ca ma conformez  si incepem programul  de  jughineala.  

*Dupa  primele 2  luni de scoala, la sfirsitul  lui Octombrie,  ne-am  bucurat  si  de o mini vacanta  cu  aer  proaspat  de munte.  Am  dat  o fuga  pina la Predeal  intr-ul  loc  absolut minunat  ce-ti  ofera  toate deliciile vietii:  sauna, jacuzii,  piscina, loc de joaca pentru  copii si… bucatarie  unde-i  pot  pregati  in  conditii  optime masa  si  gustarile copilei  mele.   Aici rasfat  total, trezit  tirziu (gratie  minunii  ce poarta  numele  de Lantus), innotat in  piscina pina ce copila  avea  degetelele  crete.  Hipoglicemiile  le-am  prevenit  prin  mini  gustari  luate  pe scara  piscinei  :)   Intre bucuriile acestei vacante  se  numara si plimbarile  pe coclauri  dupa  resurse   ce  le  vom folosi cit  de  curind  pentru  a manufactura  obiecte  pentru  bazarul de Craciun, vizitatul  Bisericii  Neagre  din  Brasov  unde  minunata  mea  copila ne-a  fost  un mini  translator din  germana  in romana (noi  nu stim  o boaba  de germana dar ea  este fascinata  de aceasta invatind-o  cu mare  drag), mini excursia facuta  la Trei Brazi.  Ce mai,   a fost  o  super  mini vacanta.  Mai vreeeeaauuuu! 

*Simbata  trecuta (cu citeva zile in avans)  am  sarbatorit  cei  2  Gabrieli din familia noastra:  sotul  dar si  dulcinica  noastra care  poarta  si  numele de Gabriela. S-a lasat  cu  veselie  mare,  baloane, karaoke, si… glicemii  setate  parca  pe valorile 80-90  in conditiile  in care pentru  a  nu  face hipo  i-am  dat copilei  sa  bea cite  o  jumatate  de pahar  de suc in mod repetat, iar rapida  de seara  nici  n-am  mai facut-o.  Tort  ca de obinei.. nu a mincat  deloc. Nu stiu  de ce  dar  se  pare  ca domnisorica mea  nu-i amatoare  de  acest  desert.  Dimineata  urmatoare ne-am  bucurat  de  o  glicemie  buna  asa   ca  inca  odata  am reusit  sa  fentam  diabetul  si  regulile  lui stricte.  Sa  tinem  cont  insa  ca  noi  suntem  pe schema cu Lantus  care  ne protejeaza 24  de ore.  

*Saptamina trecuta, avind informatia  de la Cori care  a scris  atit  de frumos  aici , ne-am apucat de lucru  si  am  confectionat 2 carti  postale  ce  au  luat  drumul  Statelor  Unite  catre  un dulcinel dar  si o  mamica de dulcinel . Poze  insa  pe  14  Noiembrie  cind vom sarbatori  Ziua Mondiala  a Diabetului.

 

 

Nu mai este  nici  un secret  pentru  nimeni  ca  o admir  si o apreciez  foarte tare pe  doctorita  dulcineei  mele. 

Am creat acest  blog  in dorinta de cunoaste  virtual  (de ce nu  si personal  :) -salutari zuza  http://zuzubell.wordpress.com/, si Ana Miti) si de interactiona/comunica cu cit  mai multi dulcinei si dulcinee (si ce revelatie  am avut  gasind-o  pe Cori http://cuburidezahar.blogspot.com/ )  sau  parinti de dulcinei, sperind  astfel  sa invatam unii de la altii, din experiente proprii, cit  mai  multe  lucruri utile  in lupta  cu inamicul NUMBER 1 :  DIABETUL.  Am precizat inca de la inceput  ca acest  blog nu va fi nicidecum unul de specialitate  eu neavind  competenta  necesara .

Care este legatura  intre cele  doua paragrafe  mentionate  mai  sus? 

Pai  sa va zic  acus:  citind  unele  intrebari din comentariile    unei mamici ce a  poposit  pe acest blog (iti  multumesc)  am fost  in situatia delicata de a nu stii ce sa raspund, drept  pentru care  am pus  mina pe telefon  si am sunat-o pe  minunata noastra doctorita, doamna doctor  Mihaela Vlaiculescu http://www.diabnutrimed.ro/, asaltind-o  cu intrebarile noastre.

Asadar si prin urmare, draga Geanina, sa o luam sistematic:

1. ”vremea caniculara influenteaza glicemiile?” -Personal n-am observat  nimic deosebit la Aida. Dar, doamna  doctor zice ceva de genul: totul depinde de  modul  in care  reactioneaza  organismul respectiv. Numai  observind  reactiile si evolutia  glicemiilor   iti  vei da seama daca  puiul tau reactioneaza  glicemic  la caldura excesiva. Teoretic canicula duce la vasodilatatie  deci  insulina  se absoarbe mai repede  si  glicemia scade: deci aici  avem scenariul  1  in care  vremea  caniculara  duce la scaderea  glicemiei.  Dar…  daca canicula are  un efect  de   disconfort  asupra  dulcinelului, aceasta  stare  emotiva  negativa poate  produce cresterea glicemiei, scenariul 2.  Pentru  un bun echilibru  glicemic,  pe timp  de canicula trebuie  sa facem  ce fac  toti semenii nostrii, fie ei  dulci  sau mai  putin dulci,  si anume  hidratare, hidratare  si iar  hidratare.

2. ” La Aida cum a fost cu schimbatul dintilor?” -ti-am raspuns deja ca noi am fost norocosi si n-am avut  nici  cea mai mica  problema -se cunoaste ca tati e prieten  cu zina maseluta  :)  .  Dar iata  ce mi-a  spus doamna doctor: statistic  nu s-a raportat  nici  o corelare  intre  Diabet  si  schimbatul dintilor. Ideal este ca orice extractie de dinti   sa se faca  pe o glicemie  buna pentru a evita riscul de infectie. Se stie ca orice  plaga/rana  a unui diabetic  se vindeca mai greu  dar,  in cazul nostru  la schimbatul dintilor  nu  vorbim  de  plaga  propriu zisa  intrucit  dintele definitiv  vine  din spate  acoperind  mare parte din  locul extractiei. Deci don’t worry, be happy!

3. ”  tu cum procedezi cu acele de la pen-uri si de la glucometru, cu cartusele de insulina ramase nefolosita si celelalte reziduuri medicale?” -noi, in nici un fel,  le arunc  pur  si simplu la cosul de gunoi. Dna doctor  zice ca in cazul cartuselor  goale  de insulina nu este nici  un pericol, in cazul acelor  penurilor  iarasi  nu este nici un pericol acestea  nepotrivindu-se  decit  la penuri  iar penurile  nu pot  fi procurate decit  de la cabinetele  de diabetologie (nu se comercializaeaza). Mare grija insa la seringi, dar nu cred ca este cazul nostru (SPER! desi  doamna  doctor  tocmai ce mi-a spus  ca fratii nostri de peste  Prut  nu beneficiaza  de  penuri INCA  drept  pentru care administrarea de insulina se faca INCA  traditional dar cica mai ieftin -adica ca pe vremuri  -TRIST, FOARTE  TRIST. Vorba dinsei  este  vorba  de o tarisoara  aflata geografic la o aruncatura de bat  si nu vorbim  de o tara de lumea a 3a.

Si daca tot  fusei  (sotu-i  oltean asa ca ma molipsii)   ‘a  Very Important Person ‘  http://www.noisidiabetul.ro/2011/03/20/workshop-pentru-cadrele-medicale-specializate-in-diabet/ iata  ca m-am  gindit  ca n-ar  fi rau  sa fiu  si moderator  on-line (exista asa ceva ???  :)  ) deci in fiecare  zi de 1 a lunii voi posta un articol cu  raspunsurile  doamnei doctor  la intrebarile noastre (nu v-am  spus  eu ca-i  minunata?!). 

Astept   intrebarile  voastre (dar  nu prea  multe odata  va rog  :)   )  ale caror raspunsuri  le veti  gasi postate  pe data de 01 Iulie ? August

Glicemii bune  si o vara frumoasa! 

Duminica plec la mare! Uraaaaa   Sa-mi iau costumul de baie  sau  Umbrela? Ce ziceti?

Cind  eram  eu  juna  prima  si ma intrebau  babele  citi  copii  imi doresc raspundeam  fara  nici  o  ezitare:  3   maica.  Si sincer, ani la rind,  asa  mi-am imaginat  eu familia  mea:  3  copchii  si una bucata  sot. Intre  timp  planurile  s-au  mai  schimbat  , juna s-a  mai  copt si s-a limitat doar  la o mindrete  de copila, dar  in week-endul  ce tocmai  a trecut  mi-am  vazut  visul  cu  ochii.  Adica  am  avut  pe inventar 3 fete  cucuiete  si una bucata  sot. Doua  din  cele  3  fete  sunt  frumoasele verisoare ale Aidei care  au venit  intr-o ‘excursie de week-end’ la noi  (ele  locuind  la  10  minute  distanta :)   ).  A  fost  absolut  minunat.  Nici  n-am stiu  ca sunt copii in casa. 

  Nu stiu  daca facem  bine  sau  nu,   dar  noi  incercam sa  marcam acesti ani ai copilariei  Aidei  motiv  pentru  care  99.99 %  din timp   programul  ni-l  face  domnisoara  in cauza. Distractiile mondene  sau cele  tip  ‘ca doi porumbei’  le-am  aminat  pentru  vremea  cind  copila  ne va saluta  din mers  zicind  ca pleaca  la intilnire.  Pina atunci  vrem sa-i oferim copilaria  care  o merita acordindu-i  tot  timpul  si  energia noastra.  Dar  ca sa  pot  face asta  un ‘singur  dor’  am si  eu:  ca Simbata  dimineata  dupa incheierea  programului  glicemie/insulina  sa ma lasi  SA  DOOOOORM/lenevesc  pina pe la 11-12. 

Si asa  cum spuneam, avind cele  2 fete  cucuiete  la noi in week-end, domnisoara  Aida  a avut  ocupatie,  asa  ca jumatate  de zi  am avut  liber la leneveala. Ce bine a fost…  Dupa  prinz am fost  la  plimbare  in IOR  sa admiram  paunii, lebedele  si broastele testoase, sa mincam inghetata  si  sa ne distram,  si gata ziua de Simbata,  iar  Duminica  am fost  la un atelier  de creatie unde fetele  au mesterit  la niste desene  si   rame  pe care le-au  decorat  cu  pasta  fimo.

Am avut  parte de un week-end  super  relaxant cu multa inghetata, si imi doresc  sa repetam experienta.

Dar,  pentru  ca intotdeauna exista  un dar…, tot  Simbata  am avut  si prima  abatere  de la rutina  mea  de tip 3 http://cuburidezahar.blogspot.com/2011/03/tipuri-si-etichete.html.      

De cind  cu povestea  asta  cu  diabetul, adica de 4 ani,    merg  la culcare in fiecare seara   numai dupa  ce-i testez  glicemia  copilei la ora  01.00 noaptea (acum intelegeti  de ce sunt asa disperata  dupa  acele  citeva  ore de rasfat  Simbata dimineata?!).  Cred  ca am acumulat  foarta  multa  oboseala, altfel nu-mi explic  cum de Simbata  seara  am adormit  fara  a-mi mai face  datoria,  si  toata  noaptea  am fost  intr-o  stare  foarte  ciudata  in care  dormeam  dar  in acelasi timp constientizam  ca trebuie  sa  ma trezesc pentru glicemie  si nu puteam. Nu stiu  cum sa explic  dar  dormeam si eram treaza  in acelasi  timp  insa  fara  a ma putea  ridica  din pat.  Foarte  ciudata  si nasoala starea  si sper  sa nu se  mai  repete. Cineva  acolo  sus  ne iubeste  insa  si am avut  noroc de glicemii bune  peste noapte , fara risc  de hipo, pentru  ca valoarea de dimineata  a fost 68.  

O zi  frumoasa  tuturor  si  glicemii bune dulcineilor  mari  si mici!

 

Experienta varicela, prin care tocmai ce-am trecut,  ne-a aratat  ca in mod surprinzator  dar imbucurator in acelasi timp,  varicela  nu a avut  mare influenta asupra  diabetului, in fapt asupra glicemiei (cel putin nu in cazul nostru).

Dind filmul inapoi, realizez  ca am avut glicemii mari in perioada de incubatie imediat dupa ce am contactat  varicela. La vremea respectiva, acum 5 saptamini mai  exact,  vorbeam cu doamna doctor zilnic  incercind  sa descoperim cauza  acelor hiperglicemii (am schimbat  fiolele de insulina, am schimbat locul de administrare, am verificat functionalitatea penurilor, dna doctor chiar m-a pus  ca pe o farfurie sa fac 2 gramajoare a cite 5 unitati fiecare  si daca aceste gramajoare de insulina pareau  egale-ochiometric-  atunci nici asta nu era cauza…).  Nimic din ce faceam  nu elucida misterul.  

2 saptamini  mai tirziu au aparut   veziculele si odata  cu ele  si  normalizarea  glicemiei. Pe toata durata  eruptiei  am avut  o singura glicemie de 214  restul fiind intre 87  si 174, majoritatea insa  in jurul valorii de 90-100.  Valori chiar super  bune as putea spune.

Am fost super cuminti  si am ascultat  sfatul medicului, si 2 saptamini de inceperea eruptiei  am fost consemnati la domiciliu. Acum suntem in cea de-a treia saptamina de la debutul varicelei, inca nu ne-au cazut  toate  cojitele  si am decis sa  absentam si saptamina aceasta de la scoala pentru a ne feri de  complicatii (dupa varicela sistemul  imunitar este  slabit si este  bine  sa-l protejam), cu atit mai mult  cu cit am inteles ca in scoli e epidemie de gripa.

 In rest nimic diferit  fata de ceea  ce face un copil fara diabet  care a contactat varicela: mixtura  pentru mincarimi  pe vezicule, antihistaminic -noi am optat pentru Zyrtec ca nu are zahar, am rezistat  fara dus  2 zile dupa care incepind cu cea de-a treia zi am dusat in mare viteza copila, zilnic; am informat-o  asupra faptului ca daca nu e cumintica  si umbla la  bubite va ramine cu semne si recunosc ca sunt  foarte mindra   ca s-a purtat mai mult decit exemplar. In afara  plictiselii  si de 2  zile  cu  mincarimi (cred ca cea de-a treia si a patra zi de la inceperea eruptiei) totul s-a  desfasurat  mult mai bine decit  speram. Fara  febra,  fara nopti nedormite…

Ca adjuvant  inainte, in timpul,  si  acum dupa varicela, copila a luat zilnic  o tableta de Vit C si un ursulet cu Echinaceea.

Se pare  ca statul a acasa  a fost si  prilej de reflectie pentru  domnisorica mea de 6 ani si 9 luni  care a decis ca nu mai este asa de indragostita de de Darius  ci ca  acum il place mai  mult  pe colegul de clasa Vlad :)    Si… abia asteapta sa se intorca la scoala  ca cica ‘acolo e locul ei’.

Si intre timp ca sa nu ne plictisim ne-am apucat de facut  martisoare handmade -am descoperit  si noi cu placere  pasta Fimo,  asa  ca prestam cu drag si spor  pentru  doamnele de la scoala , dar si pentru prietenele noastre. 

Sa vina mai repede  PRIMAVARA!

Am  un copil  minunat. Cea mai frumoasa, isteata  si vesela  fetita.  Cind  ride  expresia   ‘raiul pe pamint’  capata sens.  Si am noroc  ca ride des,  si Doamne…  cu cita pofta!   Ea e motorul vietii mele, este cea care da sens  tututor lucrurilor.

Acum aproape  4 ani,  cind DIABETUL  ne-a invadat vietile, am simtit ca s-a prabusit cerul pe noi. Copilul perfect sanatos  care  fusese ferit  pina si de banalele viroze, era acum dependent de intepaturile zilnice  si programul de masa impus. Dar cumva, am gasit  putere, copila fiindu-ne de un real  ajutor  cu  veselia, optimismul si intelegerea ei, si ne-am adaptat  noului stil de viata. Omuletul  cu ochi de caprioara,  cu care  am comunicat dintotdeauna foarte bine, ne-a ajutat  sa mergem mai departe.

Nu stiu ce spun cartile de psihologia copilului diabetic, dar  eu,  incercind sa pastrez normalitatea in care traisem pina atunci, am evitat  cuvintele  dure  precum ‘boala, diabet, insulina..’.  Nu stiu daca am facut  bine sau rau, insa am simtit  ca trebuie sa-i protejez  cumva inocenta  si normalitatea copilariei.

Asa  ca, fara a o tine sub un clopot de sticla  si fara a nega existenta  diabetului,  am inventat  un fel poveste care sa-i explice situatia de fapt.  Astfel administrarea de insulina  a devenit   ‘piscatura de inteligenta’ pe care  NOI  TOTI, si mami si tati  ne-o facem. Am facut  rost de un pen  gol  si o rugam pe copila sa ne ajute  sa ne facem si noi  ‘piscatura’ si uite asa  uneori se crea  chiar un fel de competitie care face mai multe  unitati de inteligenta. In felul acesta am considerat noi ca copila se va obisnui usor-usor  cu manevrarea penului.   Cu programul meselor  si cu varietatea de produse  nu a fost  greu deloc,  copila a inteles ca mincarica are  nevoie de 3 ore ca se  transforme in energie  dupa care putem  bine merci  minca din nou,   la produsele cu indulcitori am renuntat destul de repede astfel ca, spre incintarea copilei,  oul Kinder a redevenit un obisnuit de-al casei (intotdeauna calculat  in totalul de HC  si fara a face abuz).  Am incercat  intotdeauna  sa gasesc artificii care sa ne pastreze in normalitatea de dinainte:  cind vrea musai ceva dulce dar nu e ora de masa  apelam  la bombonelele  mici de M&M, cind o apuca foamea dar nu-i ora de masa (foarte rar insa) apelam  la sunculita de praga si ceapa  cu sare (iubeste ceapa  cu sare pe care o considera delicatesa), cind suntem la petreceri si vrem sa bem suc cot la cot cu  ceilalti copii,  am descoperit  o tentativa de suc  ce are ‘o’ hidrati (e un compromis care nu-mi prea place pentru ca de regula bea suc  natural  si nu imbuteliat, dar  odata la nu stiu cit timp zic  ca nu-i nici o tragedie)…

Repet,  nu stiu daca am facut  bine sau  rau, insa pina acum,  vazind  cum evolueaza  copila  cit  de sociabila, deschisa  si vesela  este, cred ca  am procedat  corect.  Am vorbit    si cu doamna  doctor  care mi-a confirmat  ca atita timp  cit copila si-a insusit si respecta acest  stil de viata, atita timp cit nu triseaza  si nu se ascunde  cu mincarica,  cit nu protesteaza  si nu refuza,   nu are absolut  nici o importanta daca  numim aceasta stare de fapt  DIABET  sau  ‘piscatura de inteligenta’ si ‘glicemie’.   Vizitele la doctor nu au facut  trimitere la notiunea de BOALA  -acestea desfasurindu-se intr-un  mediu  cald   si prietenos, copila  intotdeauna a mers la prietena  Mihaela care ne sfatuieste  ce si cum sa mai mincam, glicozilata  ne-am  luat-o  intotdeauna  din degetel cu ajutorul teparusului nostru de acasa .

Pentru iubita mea copila doctor=prieten=sfaturi   SI  NU NEAPARAT    BOALA.

Dar vine o zi  cind aflam  ca nici Mos Craciun nu-i chiar Mos  Craciun, asa ca se pare ca a venit momentul  sa ma pregatesc  si eu  pentru  niste raspunsuri  ceva mai  concrete si  aproape de adevar.

Am inteles ca teoria spune ca virsta la care copilul diabetic  poate fi instruit sa inteleaga  si inceapa  a-si purta  singur de grija este 9-10 ani.   Noi nu am ajuns  inca la aceasta  virsta, mai avem vreo 3-4 ani,   dar usor -usor,  mai in joaca mai in serios incepem  sa facem pasi  mici in acest sens: de pilda  copila stie sa-si ia glicemia singurica,  stie  sa potriveasca unitatile de insulina pe pen  si sa apese pistonul,  dar inca ii este teama sa se intepe  singurica  sau chiar sa ma intepe pe mine.

Deunazi, am inceput  sa-i  spun   ca unul din cei 3 frati Jonas isi  face  si el ‘piscatura de inteligenta’ si i-am sugerat  sa ne uitam pe net sa vedem care din ei.  Ce  credeti ca mi-a  raspuns isteata mea : ”nu-i  nevoie  mami ca stiu deja,  trebuie sa fie vorba de Nick  ca el este cel mai istet,  el compune toate melodiile  trupei”. Ce puteam  sa mai spun ?!

Zilele trecute  a venit  si m-a intrebat sec ‘ce-i ala DIABET?’.   Uitindu-se la  serialul Hannah Montana, a auzit-o  pe aceasta spunindu-i lui Oliver ca n-are voie sa manince dulciuri  ca ARE   DIABET  (cei ce au copii peste 5 anisori stiu despre cine vorbesc).  Recunosc ca n-aveam un raspuns  bine pragatit  asa ca a trebui sa incropesc unul.  I-am explicat  ca toata aceasta procedura  cu luatul glicemiei  si ‘piscatura de inteligenta’ poarta numele de DIABET.  Normal ca urmatoarea  intrebare  a fost : ‘adica si eu am DIABET?’.

Pentru parintii care  au spus copiilor  lor inca din prima clipa ca au diabet, poate  parea un pic pueril/ciudat/altfel  ca eu  ii spun abia acum.  Insa eu consider ca fiecare  copil este  unic, fiecare are  ritmul sau,  si ca exista  o vreme pentru toate.  Nu cred ca copila mea a pierdut  mare  lucru nestiind ca are  diabet, nepercepind  asta ca pe o boala.  Nici acum  nu stiu cit a constientizat   tehnic vorbind,   aceasta informatie  neschimbindu-i cu nimic rutina zilnica.   Drept  dovada  la raspunsul meu  afirmativ ‘DA! mami  si tu AI  BIABET  la fel ca Oliver  si Nick Jonas, copila nu a fost deloc afectata, singura ei nelamurire  tinea de interdictia  la dulciuri.  Nu intelegea de ce Oliver nu avea  voie dulciuri. I-am spus  ca oricine  are voie sa manince dulciuri  insa nu multe si  ca ar fi bine sa le manince la ora de masa. I-am amintit  de Sportacus (din serialul pentru copii)  care intotdeauna  milita pentru  ‘bomboanele  sportive’ (a se citi fructe si legume).  Intrucit  aceste teorii  cu ‘dulciurile  in exces  nu sunt bune’,  ‘fructele  si legumele inseamna sanatate’, nu erau  noi pentru  ea, copila s-a declarat multumita de explicatiile mele.

Cel putin pentru moment…  ca sunt sigura  ca intrebarile abia au inceput.

Doamna doctor  mi-a  promis  ca-mi face rost carti/materiale care  sa ma ajute sa raspund  copilului pe viitor  in mod  corect  si cinstit, fara a o agresa emotional,  si mai mult  asta  va fi tema la viitoarea mea  intilnire cu dinsa. Abia astept!

Mi-as dori  ca toata  aceasta poveste  sa evolueze ca cea  a dezvaluirii  identitatii lui Mos Craciun,  cind la aflarea adevarului exista  parerea de rau a pierderii magiei  dar ulterior cu totii pastram   spiritul sarbatorii.

Adica:   ‘DA!  AM  DIABET!  SI CE! ?”  Nu-mi place,  dar asta nu schimba cu nimic  viata mea. Nu-i  voi mai spune de aici incolo ‘piscatura de inteligenta’  ci administrare de insulina. In rest totul ramine la fel.

Cine stie,  poate pina peste 3-4 ani, la marea discutie mama-fiica voi avea  cu totul alte date  pentru ea. Poate  se fac noi descoperiri, poate se perfectioneaza dispozitivele deja existente, poate insulina orala  sau  cea  inhalatorie  va fi din nou pusa pe piata (am inteles ca s-au reluat  lucrarile la Afresa), si astfel sarcina mea  va fi mai usoara. Nu ma imbat cu apa rece, doar sper.

Pina atunci sper ca copila mea sa-si traiasca  copilaria  cu aceeasi inocenta  si veselie, sper sa construim impreuna amintiri  frumoase si sa  raminem  sanatosi  si cu glicemii bune.

Si apropo, copila  inca crede in Mos  Craciun (si sper sa mai pastreze magia inca un an sau 2 -cit o mai tine!) cu care se intilneste in fiecare an, si care in 2010    i-a adus o pisica (de jucarie dar ‘aproape reala’)  pentru care copila ia cerut  doctoritei  ‘glicemie’  si ‘piscatura’.  Zis si facut, ca v-am zis  ca e  o dulceata de doctorita, dinsa a intrat in joc  si  ia dat fetei  un glucometru  si un pen  gol  asa ca acum  mai avem inca un candidat la ‘piscatura de inteligenta’  -pisica Mieunica.

Daca  aveti  materiale de psihologia  copilului cu diabet  as fi foarte recunoscatoare  daca m-ati indruma de unde  si cum sa le procur.

Voi cind si cum i-ati spus copilului vostru ca are DIABET?

Multa  sanatate  dulcineilor din intrega lume. Sunteti absolut normali , frumosi  si minunati.  DIABETUL trebuie sa fie perceput ca un mod de viata (uneori mai greu ce-i drept)   pe care NOI trebuie sa-l controlam  evitind astfel boala.