Posts Tagged ‘diabet juvenil’

Fie ca vizitam pestera La Uluci (va salutam domnule general :) )

 

fie ca suntem intr-o drumetie pe munte

sau ca ne plimbam cu gondola la mare

diabetul e mereu cu noi  si nu-l lasam nesupravegheat :)

 

Acest post vine oarecum in completarea celui scris in 09 ianuarie 2014 Diabetul -de la inceputuri pina in prezent

De data aceasta nu vreau sa scriu prea mult  intrucit pozele spun totul.

*asa arata unul din primele  glucometre- Glucometru Ames-Reflectance-1969

Glucometru Ames-Reflectance-1969

*asa arata glucometru pe care-l folosim noi in prezent

DSC03631

*si iata si minunatul  Dexcom G4 -senzorul de monitorizare continua a glicemiei recent achizitionat   si montat 

Iar la capitolul administrare insulina putem facet un salt din 1963 cind apare prima pompa de insulina

si ajungem in 2014 la  pompa de insulina wireless pe care  recunosc ca ne-o dorim si noi: OmniPod

si visam la ziua cind pancreasul artificial sau bionic cum vreti voi sa-i ziceti va deveni parte din viata noastra preluind toata munca  si stresul nostru

Glicemii bune sa aveti!

 

 

Se iau 7 dulcinei , se echipeaza cu rucsaci plini cu apa, dextroza,  mere, suc si biscuiti, toate acestea alaturi de glucometre si penurile cu insulina, si se trimit pe munte in cautarea cetatii  Oratia.

si mergem , si mergem, si ne mai si vaicarim din cind in cind ca de! bulevardele Bucurestiului nu seamana deloc cu urcusurile montane, si mai bem si cite un suc  sau mai rontaim un mar dupa care verificam  glicemia

si Alex  isi verifica glicemia…

dar si Spiderman

sau Batman :)

iar sus la cetate apare  fantomita Aida

 

si usor dar sigur dulcineii nostrii cuceresc muntele dovedind ca se poate.

 

 

Nu stiu cum faceti  voi dar se pare ca eu  nu mai reusesc sa gestionez timpul deloc, raminindu-mi cit mai putin spre deloc si pentru mine, asa ca postez din ce in ce mai rar.

Astazi dna doctor ii raspunde mamicii  Tatiana care ne-a intrebat:

Buna. Vroiam sa o intreb pe doamna doctor daca dupa aproape 2 luni de la diagnostic a diabetului de tip 1, hemoglobina glicozilata a fetitei a scazut de la 9,5 la 8,4 daca este o scadere buna, tinand cont ca noi iam facut 4 insuline pe zi timp de 3 saptamani dupa care n-a mai fost nevoie avand dim. Valori de 60 ale glicemiei. Acum avem glicemii de 88-120 dim si foarte rar 160 dupa amiaza. Peptid c are 0,30. Multumesc anticipat.

RASPUNSUL   Dnei Doctor:

Hemoglobina glicata reflecta in cea mai mare parte glicemiile din ultimele 6-8 saptamani, dar este adevarat ca este recomandat ca ea sa fie repetata la fiecare 3 luni, adica exact durata de viata a globulelor rosii care circula in mediul/sangele incarcat cu glucoza si se “zaharisesc” intr-o proportie mai mica sau mai mare, in functie de nivelul glicemiei .
Eu recomand urmarirea ei la 3 luni; exceptie sunt situatiile in care schimbam schema de insulina si vrem sa stim daca schimbarea pe care am facut-o funtioneaza sau cand glicemiile “scapa de sub control” si vrem sa stim mai repede cat de mare este “debandada”, ca sa putem aplica masuri corrective in timp util. In aceste situatii putem recomanda efectuarea HbA1c la 1.5 – 2 luni
 
 Scaderea de la 9.5 la 8.4 este o evolutie buna, dar oricum ar trebui repetata ptr ca nu ati ajuns inca “la tinta”, adica la valoarea ideala a glicatei ptr fetita dumneavoastra ( Oricum, deoarece exista valori tinta ale glicatei diferite pentru fiecare grupa de varsta, discutati cu diabetologul Dvs care este valoarea ideala catre care sa tintiti si pe care sa o mentineti)

As repeta  HbA1c  din 2 motive :
1. valoarea nu e inca grozava
2. am intrerupt insulina si ar fi de urmarit daca doar dieta asigura un echilibru bun al diabetului , sau, mai corect,ar trebui  apreciat momentul in care va fi nevoie sa reluati tratamentul cu insulina
Repetarea as face-o la 1.5-2 luni de la ultima masuratoare
 
Faptul ca imediat dupa ce ati inceput tratamentul cu insulina in 4 injectii pe zi glicemiile s-au reglat si nevoia de insulina s-a redus progresiv semnalizeaza intrarea in “luna de miere” , adica o reluare tranzitorie a functiei pancreasului de a produce insulina. Aceasta perioada este insa tranzitorie si, cu siguranta,   nevoia de insulina va reveni. Va rog sa urmariti glicemiile copilului ca atunci cand facea insulina si, in momentul in care valorile urca, sa contactati diabetologul, chiar daca urmatorul consult e programat peste cateva luni.
Reinceperea tratamentului cu insulina va ajuta la pastrarea rezervei pancreatice care, oricat de mica ar fi, tot ne va fi de ajutor. In plus, reinceperea tratamentului cu insulina se va face progresiv, cu doze mici si mai putine injectii pe zi, in functie de necesar dar si de rezerva pe care o mai are ( DECI : pastrati rezerva, nu o consumati !!!)
Mi-ar face placere sa imi comunicati care a fost evolutia  glicemiilor si a glicatei
Cu drag,
 
Dr Mihaela Vlaiculescu

Rugaminte:  va rog  ca atunci  cind adresati o intrebare  sa ne spuneti si numele si virsta dulcinelului pentru a putea personaliza raspunsul.

Si… referitor la cealalta intrebare a ta , Tatiana, daca am folosit DIAVIT raspunsul meu este afirmativ. Am folosit Diavit o perioada de la debut dupa care am renuntat. Ca orice alt produs naturist hipoglicemiant rau nu face, dar nici miracole din pacate.  Oricit ne agatam la inceput de tot felul de diete, medicamente naturiste sau nu, in final, din nefericire, tot la insulina ajungem pentru ca din pacate astea sunt regulile jocului iar noi nu le putem rescrie oricit ne-am dori.

Glicemii bune sa aveti!

si bine v-am regasit in 2013.
Voi ce mai faceti? Sunteti bine, sanatosi, pregatiti sa va luati la trinte si in 2013 cu ‘prietenul’ nostru diabetul?

Noi suntem Ok, copila e sanatoasa si vesela ca intotdeauna si-mi doresc din tot sufletul sa ramina asa multi, multi ani.

Dar sa trecem peste amabilitati si sa va zic cum am intimpinat noi acest an nou, 2013. Dupa zile bune de vacanta in care copila a stat numai pe glicemii de 100 de am zis ca l-am prins pe Dumnezeu de picior iata ca vine si seara de anul nou. Ne aranjam, parfumam, luam platourile pregatite si plecam cu voie buna spre niste oameni dragi noua unde urma sa intimpinam noul an. Aici alti oameni dragi, multa mincare, muzica si dans. Copila intra in atmosfera, ride , danseaza, maninca la liber ca de! odata-n an e anul nou. Mama copilei, adica eu, cu glucometrul dupa ea ca nu cumva sa incepem anul cu 500. Cred ca in acea seara i-am luat glicemia la fiecare ora si de fiecare data valoarea gasita era undeva in jurul cifrei 150.

Ora 23.35 -glicemia 145. Desi insulina rapida se terminase de mult iar Lantusul nu-l facusem inca, pentru ca copila era in continua miscare i-am dat ceva sa manince dupa care am iesit sa vedem artificiile.
Dupa sampania si pupaturile de la multi ani revenim in casa iar la 00.13 testam glicemia inca odata sa stim si noi cum am inceput anul. Glicemia 138 asa ca de bucurie am luat aparatul foto sa imortalizez momentul iar a doua zi sa ma laud pe blog.

I-am mai dat copilei inca 2 biscuti, i-am facut Lantusul iar apoi i-am dat verde la dans. Nu trece cu mult peste o ora ca copila se uita la mine si zice ‘mami glicemia!’. Pentru ca vroiam sa o mai raresc un pic cu intepaturile in deget si sa nu-i mai iau glicemia chiar din ora-n ora, aproape ca o apostrofez spunindu-i ca acum o ora glicemia era buna si ca ar trebui sa fie Ok. Mai mult ca sa-i fac pe plac iau glucometrul si stupoare

Tremurind din toate incheieturile iau glucoza pe care copila mi-a refuzat-o categoric spunind ca nu-i place gustul, iau paharul cu suc si-l duc la gura copilei, fug repede la zahar si dizolv 10 grame, iar apoi o indes cu biscuiti. In 3 min glicemia urcase la 34 iar in mai putin de 10 ajunsese la 82, dupa o ora abia la 130, iar dupa 2 ore la 165.

Important este ca datorita copilei mele istete am actionat la timp si nu s-a intimplat nimic grav.

Care este explicatia acestui incident? Habar nu am. Este genul acela de situatie care ne spune ca uneori diabetul sfideaza orice reguli. La acea ora insulina rapida se terminase de mult, iar Lantusul abia il facusem. Doamna doctor spune ca s-au mai raportat cazuri rare cind ajuns in vasele de singe Lantusul poate actiona agresiv. Asta sa fie oare explicatia? Cert este ca nu-mi aduc aminte sa fi curs vreo picaturica de singe dar cu siguranta nu am incurcat insulinele (stiu sigur ca inainte de a o intepa m-am uitat de 2 ori la pen ca fiu sigura ca e cel corect). O situatie similara a avut loc si asta vara pe cind eram la mare, cind desi a mers la culcare cu glicemie buna (pentru noi glicemie buna la culcare care sa ne fereasca de hipo nocturn este undeva pe la 170) la nici o ora de la administrarea Lantusului a inceput sa se agite in somn. Glicemia undeva intre pina in 30. A urmat acelasi tremurat cu toata fiinta mea, zahar, suc si apoi o noapte alba cu testat glicemia la fiecare ora sa ma asigur ca puiul meu este OK.

Revenind la noaptea de Anul Nou nu stiu unde am gasit putere sa mai si ridem pe seama gainilor albastre sau de penelor din capul meu ‘vazute’ de copila mea pe cind era in hipo.
Desi m-am speriat foarte tare (nu-i doresc nimanui sa incerce sentimentul) de au tremurat pe mine pina si desuurile rosii menite sa-mi poarte noroc, aleg sa vad partea plina a paharului si sa ma bucur ca isteata mea m-a anuntat la timp si nu s-a intimplat nimic grav, si nu sa ma gindesc ce s-ar fi putut intimpla daca ar fi fost la etajul casei in care ne aflam si nu la 2 pasi de mine.

Un 2013 cu glicemii bune sa aveti!

 Dulcinei mari si mici  viata lunga, sanatoasa si frumoasa va doresc cu glicemii cit mai  bune.

Astazi, de ziua diabetului :) , vroiam sa impartasesc cu voi ultimele noutati aduse de catre  doctorita noastra draga de la ultimul congres  de diabet, dar… pentru ca socoteala de acasa  nu se potriveste intotdeauna cu cea din tirg si  timpul nu-mi permite acest lucru (stiti voi una din acele zile  aglomerate care  nu te lasa  nici  macar sa respiri) , va promit ca in week-end voi incropi o postare despre:

*ultimele tipuri de penuri: un dulcinel de-al nostru aflat la maturitate a inovat si pus bazele penului care-ti confirma, cind nu-ti mai aduci aminte daca ai facut sau nu  insulina, ora la care ai facut  ultima administare

*ultimele tipuri de senzori de glicemie

*pompa de insulina

Pina atunci insa,  va doresc sa aveti o zi frumoasa si asa cum am mai zis  si cu alte ocazii la naiba cu diabetul ca nu ne-a facut el pe noi.

Despre  ziua mondiala a diabetului am mai scris si aici.

Pentru ca obiectivul principal al acestei vacante a fost Disneylandul ne-am achizitionat pasapoarte Fantasy -159 eur /bucata, care ne-au permis  sa intram in Disney  in fiecare zi cu exceptia zilei de 26 Iunie. In afara pasaportului Dream, atit  apasaportul Francilliene cit  si cel Fantasy are anumite zile  de interdictie in parc la care trebuie sa fii foarte atent.  Insa toate  aceste pasapoarte  au  si anumite  benefici, noi de exemplu am beneficiat de parcare gratuita, acces  in parc  4 zile din cele 6 petrecute in Franta, si 10% discount la souvenirurile  cumparate.

Despre  Disney  ce sa zic?!  E greu de descris in cuvinte, este o combinatie de magie cu comercial,  nu stii cind incepe  una si cind se termina cealalta, insa la sfirsit  ramine doar magia. Lume muuulta, cozi incepind de la 15 minute asteptare  pina la 80 de minute, insa atunci cind ajungi in fata  uiti  de tot  si toata sfiriiala din talpi. Toate atractiile sunt create intr-un mare fel, multe te poarta cu adevarat in lumea basmelor, esti patruns de toata acea atmosfera magica, iar parada  si show-ul Dream de la inchidere sunt bomboana pe coliva.

Pe tot parcursul zilelor copila a avut glicemii situate  intr-o  plaja   mare de valori: 60-200 si ceva.  La 60 ajungeam dupa  a portie consistenta de mers pe jos (asta desi incercam sa contrabalansam ba cu inghetata , ba cu suc,  ba cu  mici  gustari -degeaba  starea de bine combinata  cu mersul pe jos  ne-a dat cel putin o glicemie de 6o-70 pe zi) iar la 200  ajungeam mai pe seara cind insulina rapida  era pe final  iar eu de frica hipo tot bombardam copilul  cu hidrati.  Insa… desi  poate  suna  stupid glicemiile de seara de 200 -250 au  fost de bun augur pentru ca eram atit  de  obositi  seara incit  nu ma mai puteam  trezi peste noapte sa verific glicemia iar valorile gasite la trezire   nu erau mai mari de 80. Copila a fost o revelatie, a rezistat  eroic programului intens  si efotului fizic  mare,  cel mai devreme am mers la nani intre 24  si 01 noaptea,   si cel mai tirziu la 4 dimineata (in seara in care am fost  in Paris  sa urcam un turnul Eiffel iar la intoarcere am ratacit  drumul spre casa :)  )

In afara de Dysneyland, in vacanta asta am mai bifat:  Sea Life Aquarium  http://www.visitsealife.com/Paris/en/ (am optat pentru oferta de 10 eur  bilet  cu intrare  in zilele de Miercuri, Simbata si Duminica) ,  turnul Eiffel (doar pina la etajul 2  ca atit  mergea  liftul seara la 11.30 cind am ajuns noi  -pret bilet 14 eur pentru adulti  si 9 eur pentru copii pina in 12 ani) -http://www.tour-eiffel.fr/, si plimbarea pe Sena cu  Bateaux Mouche ( 11.5 eur pentru adulti  si 5.5 eur pentru copii pina in 12 ani)  -http://www.bateaux-mouches.fr/

Daca intreb copila  ce a impresionat-o mai mult din aceasta  vacanta raspunsul invariabil este  parada  si intilnirea cu printesele. A fost  o vacanta pentru care  am avut  emotii mari  dar care s-a  dovedit  a fi magica.

Pentru cei care intentioneaza sa mearga la Disneyland si care jung  pe aici voit sau intimplator iata citeva sfaturi:

-luati sandwichuri si  sticle cu apa cu voi -o cola este 4 eur, o gogoasa 3 eur, o inghetata 3-5 eur  iar un hot dog 7 eur

-luati  harta parcului si studiati-o foarte atent:  vedeti  care sunt locurile unde se fac poze  cu personajele Disney (din pacate nu sunt  foarte multe  dar merita)

-stabiliti-va obiectivul: doriti o portie de magie  sau  senzatii tari???  Pentru  o  singura  zi  petrecuta in parcuri  nu este timp de incercat  ci mai mult de punct ochit -punct lovit.  Pentru senzatii tari petreceti  mai mult timp in studiouri (nu ratati Studio Tram Tour  si Crush’s Coaster)  iar pentru fetitele dornice de intilnirile cu printese nu ratati Princess Pavilion/Fantasyland din parcul mare.

-nu ratati  parada mica de la ora 16.15  ‘Stars in cars’ din Studio parc

-nu ratati parada mare  din parcul  mare  de la ora 19.00

-nu ratati spectacolul de lumini, proiectii , lasere si artificii de la ora 23.00

-daca aveti bilet de intrare in ambele parcuri cereti sa vi se puna stampila astfel putind iesi si reintra in  parcuri  cum doriti. Cei cu pasapoarte -sky is the limit!

-daca copiii sunt  mai mici  si-i stiti  ca nu rezista  la mers mult, inchiriati  un Stroller pentru  8 eur pe zi (chiar daca copila mea  are  8 ani noi am inchiriat  un astfel de Stroller in ultimele 2 zile  si a fost  nemaipomenit -n-am mai carat  sacul in spinare  iar copila si-a pastrat energia  pentru atractii)

-in rest  ingnorati durerea de picioare  si incercati sa intrati la cit mai multe  atractii ca merita  tot efotul.

It’s  magic!

Au revoire Disneyland!

Ne trezim la 6-30! Glicemia undeva pe la 100 , nu-mi mai amintesc exact cit. Facem 3.5 unitati in loc de 5, mincam ceva mai putin si  cu  bagajele  facute, pasapoartele, biletele de avion  si scrisoarea medicala pregatita  ne  indreptam  emotionati  dar   entuziasti catre Otopeni.

 Intrucit  acesta este  primul  zbor la nostru am mers  pe varianta: cursa directa.  Dupa ce am studiat  si para-studiat  cursele, companiile,  preturile… m-am oprit asupra zborului Tarom de la ora 9.25 ora Romaniei (sosire in Paris  la 11.35- ora lor)   cu retur la ora 12.25 din Paris  aterizare  pe Otopeni la 16.15.  Am zis eu ca asa  nu ne trezim chiar cu noaptea in cap la plecare , ca dupa  cazare  ne va ramine  si suficient timp pentru prima incursiune in Disneyland iar la intoarcerea in tara  nu vom alerga ca nebunii sa nu pierdem avionul. Alegerea s-a dovedit a fi una inspirata.

Dar sa revenim, suntem pe Otopeni. Trecem de toate  formalitatile fara prea mari emotii, nu s-a comentat  nimic  referitor la mincarica pregatita pentru  drum, nu ni s-a solicitat scrisoarea medicala, nu s-a zgiit nimeni la glucometru sau la penurile de insulina, ba mai mult  am trecut  chiar  cu sticla  de jumatate de litru plina cu apa. Este ora 8.30 si este timpul pentru gustarica. Dupa inca 20 minute ne urcam in  avion ne ocupam  cuminti locurile si desi am nimerit  in dreptul  aripii deci  prea mare  priveliste nu o sa avem,  dulcinica si-a ales locul de la geam.  Odata asezati  am luat si cea de-a  2-a bulina de cocculine (care  cica are  un gust foarte placut), am scos bomboanele de chupa-chups, ne-am  inchis telefoanele  si iata ca decolaaaam.  A fost nesperat de bine, copila n-a semnalat nici  o senzatie neplacuta.  Ba chiar  a zis  ca i-a  placut  cu avionul, i-a placut mincarea din avion si faptul ca stewardezele veneau  si o serveau cu suc. La un moment dat pentru ca glicemia  a luat-o  direct  proportional cu altitudinea am facut  chiar  si o mica corectie, nu inainte insa de a elimina primele picaturi de insulina (ca sa nu se fi creat vid pe ac/pen din cauza  presiunii).

Odata ajunsi la destinatie  ne-am cazat nu fara oaresce peripetii (a se citi  dupa ce am asteptat  proprietara  3 ore in fata  blocului) in apartamentul Minnie rezervat pe net http://www.homeaway.com/vacation-rental/p74712. Desi realitatea  e  putin altfel decit  pozele prezentate  de site,  faptul  ca apartamentul este  amplasat  intr-o  zona foarte buna aproape de un complex  comercial/mall  cu tot ce-ti trebuie: hrana, haine, acvarium… si , ca este la 2 minute de mers  cu RER-ul (tren) pina la Disneyland,  ca am avut  bucatarie ca sa putem incalzi un lapte si  sa ne incropim o masa, toate astea au facut sa trecem  zimbind peste  faptul  ca  proprietara nu a fost la inaltimea asteptarilor noastre (a intirziat 3 ore  la cazare  si  jumatate de ora la plecare).

Cam atit despre drumul de dus. La retur experienta  cu avionul a fost ceva mai altfel. Inca de la aeroport  spre marea mea mirare, francezii au fost cei  care s-au  zgiit la  glucometru  si la penuri, drept pentru care  le-am aratat scrioarea medicala pe care oricum nu au citit-o  dar macar au terminat cu intrebarile, nu am mai trecut  cu sticla de apa, iar   decolarea  s-a facut parca  mai din scurt  lucru  care a fost resimtit de catre  sot  si  copila, aceasta din urma acuzind si usoare  dureri  de burtica. Dupa decolare insa  am mers la toaleta  unde am rugat copila sa-si dea  cu apa rece pe fata, sa inspire si expire  profund iar la scurt timp a scapat de senzatia neplacuta  care recunosc ca mi-a dat  ceva emotii. Dupa citeva minute si-au facut  aparitia  si stewardezele cu mincarea iar entuziasmul unei noi  mese in avion a sters orice  urma  de  rau de avion. Dupa   savurarea  gustarii, am cerut  o perna si i-am incropit  un mic culcus copilei  care a avut  mila de nervii si inima mea  si a dormit cumintica pina dupa aterizare.

In concluzie prima experienta cu avionul a fost Ok, iar daca si la retur  ar fi  fost ca la plecare  as fi  putut spune  ca a fost chiar minunata.

 Asa cum spuneam  si la inceputul articolului precedent  aceasta  calatorie a fost pentru  noi una de darimare a unor bariere, iar copila ne-a  dovedit  ca este mult  mai tare  decit  credeam noi. In ziua in care am plecat din Bucuresti s-a trezit la ora 6.30 dimineata  si  a mers la culcare undeva dupa 12 noaptea, interval in care a zburat pentru prima data, a mers cu autobusul (ea care  are rau de masina !),  a mincat si facut insulina pe unde am apucat, apoi  a mers jumatate de zi pe jos  prin Disney de i-au  sfiriit talpile.

Saptamina trecuta a reprezentat  un mare prag  psihologic pentru noi:  a fost  prima deplasare  cu avionul a dulcineei mele.

Am planuit  aceasta calatorie  cu luni   in urma  lasindu-ne atrasi in aventura de verii  nostrii. Deci da!  acum citeva  luni ne hotaram ca vara aceasta sa  mergem in Franta  la Disneyland. Odata cu stabilirea planului: unde ne cazam, cu ce cursa sa zburam, ce anume  vizitam…  au inceput  si emotiile de  parinte de dulcinel ‘dar ce ne facem daca…’  motiv pentru care au aparut  si   listele.

Am dublat  sau poate chiar  triplat  bagajul de dulcinel  astfel incit  am avut la noi muuulte  penuri  de Lantus  dar  si  capsule de Humalog de rezerva, doua flacoane de glucagon in loc de unul, 2 glucometre, pen gol de rezerva pentru  Humalog  in caz ca se intimpla ceva  cu cel  pe care-l foloseam, muuulte  ace de pen  dar  si de teparus, muulte  baterii de cintar  si  glucometru  si muuulte teste. Ce mai!  am plecat la drum  super  blindati  ca sa  evitam orice  surprize neplacute. Nu stiu  daca  sunt dusa  cu  sorcova  dar  aceasta  multitudine de ‘de toate’  mi-a dat un oarecare  confort psihic.

 La toate  acestea s-a adaugat  si punguta  sacosa de medicamente. Cei  ce au mai poposit  pe acest blog stiu probabil deja  ca dulcinica mea are  oaresce  rau de masina, deci nu stiam  cum se va simti in timpul zborului,  asa ca la sfatul  doctoritei noastre am cumparat  cocculine: medicament homeopat utilizat in mod traditional pentru raul de transport;  iar pentru  pacanitul de urechi am avut  cu noi  bomboane  si  sray de nas (am auzit  noi ca ar  fi bun pentru  evitarea senzatiei de urechi infundate).

Citez  aici  si sfaturile privind medicatia de urgenta, primite  de  la  draga noastra Mihaela, pentru  ca  am convingerea  ca acestea  va pot  fi  de folos  si voua:  

________________________________

Metoclopramid,
1 fiola are 10 mg in 2 ml
ptr varsta Aidei (8 ani)  doza e de 5 mg la 8 -12 ore
asta inseamna 1 ml la 8-12 ore (pentru  doza   TREBUIE   sa va sfatuti  cu medicul  vostru )
1 ml e cam mult ca volum ca sa il faci cu seringa de insulina si cu ac mic ( ar merge injectat in fundulet, cu ac mai mare, nu de insulina ) ; cred ca cel mai bine ar fi, mai ales ca nu i-ai mai facut niciodata deci nu stim cum reactioneaza , sa ii facem jumatate din doza recomandata ptr varsta ei ( adica 2,5 mg / 0.5 ml ) si sa repetam daca nu a fost suficient de eficient. Oricum, daca e nevoie sa ii facem, ne auzim la telefon (Doamne  cit  de linistitoare e aceasta propozitie: daca e nevoie ne auzim la telefon….)
 
reactiile adverse cele mai frecvente , dar care nu apar decat rar : somnolenta ( destul de des la copii) si crampe/contractura musculara (rar).
 
in carnetelul cu glicemii pe care il aveti la voi, la sfarsitul lui, sa treci dozele din medicatia de urgenta ( precum metoclopramidul, adrenalina, glucagenul), ca sa le ai repede la dispozitie.
 
nu uita de algocalmin ( supozitoare si comprimate), paracetamol ( inclusiv supozitoare), nurofen, termometru, stiksuri cu sare si mac, biscuiti, 1 antibiotic, niste calciu (daca are diaree – o mai leaga la stomac; daca e f cald si a transpirat mult poti sa ii dai 500 mg pe zi cat sunteti acolo ); 1 folie de aspacardin – care sunt saruri de magneziu, potasiu, etc( un fel de saruri de rehidratare)- daca e f cald si transpira si daca aveti glicemii peste 200 cateva ore sau daca are diaree , cate 1 comprimat pe zi, oricand in timpul zilei
 
poti sa iei la tine si o fiola de algocalmin – are 1 g la 2 ml  si poate fi administrat i.m., cate 250 mg / 0.5 ml la 8 ore ( in worse case scenario – adica daca varsa si are si diaree si nu avem cum sa ii dam nici oral , nici intrarectal )
 
smecta, imodium, hidrasec, niste probiotice (erceflora/enterol, etc) – ptr diaree,un antibiotic, cateva pliculete de ceai – de menta, musetel,
putina betadina ( daca cade si se juleste) si 2-3 plasturi

——————————————————————-

Bifind toate cele mentionate mai  sus  am impartit medicamentele in 2 categorii: cele  care au mers  in bagajul de cala  si cele  pe care  le-am pastrat  aproape de noi in bagajul de mina alaturi de glucagon, glucometru  si penuri (aici  intra cocculinele, metroclopramidul, zyrtecul  si  seringa de adrenalina pentru alergii  severe).  Li s-a mai adaugat acestora in bajajul de mina  sticlutele  cu apa cu zahar, suc de portocale, sandwich -uri, sticksuri, biscuti de 2 feluri, banana, masline :) , haine de schimb  in caz  ca varsa, bluza cu mineca lunga in caz  ca la destinatie este  mai racoare ( si bine am facut  ca fix asa a fost)  si binenteles…  scrisorica medicala.

Aaaa, dar am uitat  sa va spun ca am plecat  pregatita  si cu mincare pentru primele 24 de ore. Am inghesuit in bagajul de cala  5 cutii cu pateu, sticksuri, pachete de biscuiti, piine :) o cutie de almete, o  bucatica de brinza, 2 pachete  vidate  cu  sunca, cascaval, ceai de menta, masline, un borcanel de nesquick , pliculete de zahar si…  3 snitele.  Toate  astea pentru  ca nu-mi  doream ca imediat  dupa cazare  sa alerg ca disperata dupa mincare pentru  copil (si bine am facut!)

Acestea fiind facute  m-am declarat  multumita  si gata de drum.  

Disneyland here we come!

Intrebarile si raspunsurile  de astazi  sunt:

1. ” am fost depistata in cu diabet de tip 1 in urma cu 3 luni. problema glicemiilor mele sunt de regula seara, dupa ce imi iau gustarea, respectiv pe la orele 24-glicemia este 180-240, ceea ce nu este ok. inainte mancam aceeasi cantitate de HC, adica 20 HC la orele 22 si glicemia nu depasea 130. de la un timp a luat-o razna. imi pueti spune motivul , va rog? ce as putea face in cazul acesta?  tin sa mentionez ca dimineata ma trezesc cu ea cam 110-120. multumesc anticipat!”

RASPUNS: Bun venit in ” clubul” dulcineilor, Dana!  Pentru a-ti raspunde corect la intrebare as fi avut nevoie de mai multe amanunte , ca de exemplu tipul de insulina / schema de insulina pe care o ai, ce varsta ai , in ce consta gustarea de la ora 22.00 ( hidrati lenti/ rapizi, in ce proportie), daca gustarea de noapte consta in aproximativ aceleasi alimente zilnic; toate acestea pot influenta glicemia la ora 24.00 !
Cel mai corect, ptr a le readuce catre valorile noaste tinta, ar fi sa modificam componenta gustarii de la ora 22.00 sau sa majoram doza de insulina de la ora 19.00 ( daca ai un regim de insulinoterapie bazal – bolus ).
Am sa astept informatiile suplimentare pe care le-am mentionat mai sus si am sa revin cu un raspuns mai precis.
Cauza modificarii glicemiilor ? Who knows ? Poate inceputul sfarsitului perioadei de remisie, poate ceva ce s-a schimbat in programul sau masa ta de seara / noapte . Indiferent care ar fi cauza, trebuie “lucrat” la insulina sau hidrati ptr a reduce glicemiile.
Odata cu trecerea timpului vei vedea ca glicemiile si dozele de insulina nu raman multa vreme fixe, de aceea, adevarata “intelepciune” in diabet este sa stii sa te adaptezi permanent si prompt atunci cand organismul tau  “ti-o cere”. Primul lucru pe care trebuie sa il faci cand detectezi o modificare ce apare destul de constant ( cateva zile la rand) este sa te intrebi care ar putea fi cauza acestei modificari, apoi, daca ai decelat cauza – incearca sa o indepartezi sau adapteaza-te ei; daca nu exista o cauza aparenta –  modifica insulina , hidratii pana remediezi situatia. Pentru a putea face acest lucru f corect, este nevoie insa sa cunosti f bine profilul de actiune al insulinelor pe care le faci,precum si continutul in hidrati al alimentelor , dinamica hidratilor, raspunsul tau la grade diferite de efort si inca multe altele. Dat fiind ca ai diabet doar de 3 luni, esti inca in perioada de ” achizitii ” ( ca si notiuni teoretice), asa ca deocamdata este mai corect sa te sfatuiesti cu medicul specialist inainte de a lua hotarari

2 ”.De dimineata am avut o dilema pe care nu am stiut cum sa o rezolv. Intr-un final am luat decizia, care s-a dovedit a fi buna, dar poate a fost doar o intamplare. As dori sa stiu daca am procedat corect pana la urma. Aseara, dulcinelul meu,  s-a culcat cu glicemia de 145 si-a mancat toti hidratii (22), facut 2U Levemir si la ora 06:30 dimineata avea glicemie 85. I-am facut laptele cu cereale, ca de obicei, dar el nu a vrut sa bea decat 70ml (aprox 9H) si s-a intors pe partea cealalta sa doarma. Intrebarea mea este: Ce ar trebui facut in asemenea cazuri:
 
a. lasat asa copilul sa doarma in continuare pana se trezeste sau macar sa doarma pana pe la 8-9 si vazut atunci cum sta
b. lasat 10-15 minute si incercat iar cu laptele si daca nu vrea, trezit copilul si la ora la 7 dimineata, ora normala de masa, facut insulina si pus la masa
c. facut 1U de insulina pentru cat a mancat si lasat copilul sa doarma in continuare cat ii pofteste inima.
 
Eu am ales prima varianta (a) si la ora 9 copilul s-a trezit din proprie intiativa si avea glicemia 77. I-am facut 2U de insulina si a mancat 100gr mar cu 2 biscuiti si 60gr de branza. In concluzie am decalat programul de mese si insulina, ramanad sa vedem pe parcurusl zilei cum sa procedam in continuare in functie de glicemiile care vor veni la fiecare 3 ore.”

RASPUNS: Ai luat o hotarare corecta, atat teoretic  cat si practic ( dovada – glicemia buna de mai tarziu, la ora 9.00). Probabil ca in cazul in care ai fi pornit la ora 6.30 cu o glicemie de 130-140 mg /dl nu mai mergea aplicata aceasta schema ( dar daca ar fi fost 130-140 l-ai fi putut lasa sa doarma in continuare, fara sa ii dai sa manance ! )
 Deci :
situatia a:  lasat asa copilul sa doarma in continuare pana se trezeste sau macar sa doarma pana pe la 8-9 si vazut atunci cum sta – mai erau aproape 3 ore in care glicemia ar fi putut sa scada , mai ales avand in vedere pattern-ul glicemiilor matinale din ultimele luni; deci, i-as fi dat sa pape ceva, asa cum ai facut si tu
 
situatia b: lasat 10-15 minute si incercat iar cu laptele si daca nu vrea, trezit copilul si la ora la 7 dimineata, ora normala de masa, facut insulina si pus la masa – insemna sa stricam somnul copilului si sa il “silim” sa manance, in conditiile in care alimentatia nu trebuie asociata cu constrangeri; deci, de evitat
 
situatia c:  facut 1U de insulina pentru cat a mancat si lasat copilul sa doarma in continuare cat ii pofteste inima – posibil de aplicat daca glicemia de pornire e peste 140 mg/dl, e dimineata devreme si ii este fomica tare, adica vrea neaparat atunci lapticul

O zi frumoasa  va doresc  si La multi ani!  de ziua noastra, a Romanilor