Iata ca mai este doar o zi si mergem din nou la scoala. Privind retrospectiv, vara aceasta a fost una plina cu multa, multa distractie si voie buna. A fost copila la Disneyland , la mare, la bunici, la munte, ce mai!… a bifat tot ce si-a propus. Dar… vara asta a fost una mai speciala pentru ca, pentru prima data, a fost intr-o tabara, si nu o tabara oarecare ci una organizata pentru copilasi cu singe dulce ca si ea.
Inainte de a incepe sa scriu acest articol am avut si eu curiozitatea de a da un search rapid pe net sa aflu cite astfel de tabere se organizeaza in Romania -tara europeana a anului de gratie 2012. Privind la rezultatele afisate un ochi plingea si altul ridea. Nu am gasit decit taberele organizate de oamenii minunati de la Buzias , cele organizare la Satu mare sau Bacau de catre Clubul Lions si cele organizare de catre Asociatia Copiilor si Tinerilor Diabetici-Mureş (ASCOTID). Nici macar o singura tabara organizata de ‘oamenii de bine’ ce inalta baloane albastre cu ocazia Zilei Diabetului si se pregatesc sa zimbeasca frumos la camera. Si nici macar una organizata in, sau pe linga capitala acestei tari europene. Pacat! Mare pacat! N-are rost sa mai spun ce cred si simt vis-a-vis de acestia, pentru ca m-as repeta si mai mult ca sigur m-as enerva pentru a nu stiu cita oara.
Dar… sa revenim la ale noastre. Asa cum spune o femeie cu suflet mare trebuie sa facem ceva si cumva , incet cu pasi mici dar siguri sa ne ajutam singuri.
Ia sa va vad, ghiciti la care din taberele mentionate mai sus a fost copila mea? Ati ghicit! La nici una, nu pentru ca nu ne-ar interesa, ba dimpotriva n-am cuvinte sa exprim admiratia mea pentru acei oameni, ci doar din cauza distantei. Stiti voi.. din cauza raului de masina inca ne ferim de drumuri foarte lungi.
Asadar si prin urmare, tabara la care a participat copila mea a fost organizata de catre doctorita noastra- dna doctor Mihaela Vlaiculescu, cu sprijinul Roche Romania, carora le multumim din suflet.
In cele 6 zile de tabara copiii dulcineii au pictat pe pinza, pietre, au modelat in lut, au mers cu caruta, au tras cu arcul, au participat la jocuri de orientare turistica, s-au balacit in piscinele gonflabile, s-au bucurat si minunat de trucurile magicianului, s-au jucat cu animatorii costumati in indieni, s-au luptat cu piniata… si da-i si lupta.. dar cel mai important au legat prietenii dulci.
Lait motivul acestei tabere cred ca fost ”dna doctor am hiper, pot sa merg la saltea? Pentru necunoscatori hiper vine de la glicemie mare care poate avea ca si remediu efortul (ma rog explicatie e mai lunga dar asta altadata). Ideea este ca dulcineii erau innebuniti sa sara la saltea si pentru ca nu intotdeauna obtineau OK-ul pentru asta, invocau cu ochi candizi hiperglicemia.
Sufletul meu de mama de dulcinel a ris si a plins pe toata perioada taberei. Copila mea a fost in al noulea cer alaturi de noii ei prieteni . Faceau toti parte al aceluiasi tablou si s-au inteles cu totii extraordinar de bine. Am tras cu urechea si am auzit-o spunindu-i Larisei ”stii, tu esti singura mea prietena care stie de diabet”. Initial am avut pornirea sa o dojenesc pentru ca, nefiindu-ne rusine cu diabetul nostru nu-l ascundem, motiv pentru care toti prietenii ei stiu de diabet. Insa copila mea mi-a explicat ca am inteles complet gresit si ca Larisa este singura care stie de diabet in sensul in care stie de glicemie, stie de piscatura, cu alte cuvinte se confrunta cu aceleasi lucruri ca si noi, este de-a ei…
Dar remarca care m-a impresionat cel mai tare si pe care copila spus-o la finalul acestei tabere a fost ‘mami, stii ca ma bucur ca am problema cu pancreasul, ca altfel nu as fi mers in aceasta tabara!? Pot ca tabara viitoare sa-i invit si pe ceilalti priteni ca este tare frumos in tabara si sigur le-ar placea si lor?” Ei ziceti-mi voi acum sa rid sau sa pling? Daca diabetul ar fi o entitate fizica cred ca l-as omori in chinuri groaznice, insa cind se intimpla un lucru minunat ca aceasta tabara gasesc cumva puterea sa-i dau ‘ignor’.
Cum orice lucru are un inceput si un sfirsit asa si tabara noastra care s-a incheiat cu focul de tabara si inaltatul de lampioane. Ne-am propus insa sa o repetam si la anul.
Va iubim dna doctor si abia astept sa vad la piniata anul urmator
Si acum va las in compania citorva poze.
Stimata Doamna Ioana,
As dori sa discutam despre reproducerea unui material publicat de dumneavoastra pe blog intr-un ghid adresat persoanelor cu diabet. V-as ruga sa ma contactati pentru mai multe detalii pe emailul cbala@umfcluj.ro
Va multumesc anticipat,
Dr. Cornelia Bala
Presedinte Asociata Romana de Educatie in Diabet
Am asteptat cu mare interes impresii despre tabara. ma bucur tare mult ca v-ati simtit bine. poate la anul, ca va fi si david mai mare, vom ajunge si noi. Multe multumiri D-nei Dr pnetru sufletul pe care il pune in tot ce face pentru dulcinei.
…si Felicitari pentru schimbarea la fata!