Cind  ne plingem cit de greu ne este ar  trebui sa ne gindim la ei. 

Astazi… povestea Sabinei ,  adult cu diabet  dar  si mama de dulcinel, si sotie de dulcinel ceva mai mare :) 

Am fost intrebata de multe ori cum este viata noastra, a unei familii de diabetici. Am fost indemnata sa scriu povestea noastra… si, cu greu, am inceput sa-mi astern gandurile intr-un caiet. 

M-am lasat condusa de emotii si am scris. MULT. Dar acum va voi povesti pe scurt povestea noastra de viata care il are pe “domnul diabet” in prim-plan. Despre prietenia mea si a sotului meu cu acest domn as putea vorbi oricand, cu oricine, degajata si cu zambetul pe buze. Ti-as spune: “Stai linistit, poti trai o viata minunata , chiar daca ai diabet. Daca noi am putut, si tu poti!’’ Mi-e greu insa sa vorbesc despre cum ne-a schimbat diabetul viata de cand a aparut si in viata bebelusei noastre, insa voi incerca sa o fac.

Sa o luam insa cu inceputul si sa facem prezentarile:
Am 23 de ani  si diabet din 95’, de la 1 an si 9 luni. Nu am trait vremuri deloc usoare pentru ca acum 2 decenii nu existau “arme” prea puternice in lupta cu aceasta boala.  L-am avut insa pe Dumnezeu alaturi si o mama puternica care m-a ajutat sa ajung omul de astazi.
Diabetul m-a maturizat destul de devreme, dar nu mi-a pus piedici prea mari. Ba chiar l-am considerat prietenul datorita caruia mi-am cunoscut sotul. PAI…daca eu nu aveam DZ, Dragos nu avea DZ, cum ne mai intalneam noi tocmai la Buzias?
 
Probabil totul in viata se intampla cu un scop…. Nu stim cum este viata fara diabet, nu stim cum ar arata viata noastra fara intepaturile zilnice; dar stim ca daca nu exista diabetul in viata noastra, noi doi nu ne-am fi legat sufletele intr-o dragoste atat de sincera si de frumoasa.
Ca orice tineri casatoriti, ne-am dorit mult un copil si am luptat pentru a cunoaste fericirea absoluta.
Nu a fost prea usor, mai ales ca vechimea mea de diabet nu era una neglijabila, dar dupa o sarcina oprita din evolutie, multe lacrimi si rugaminti, am fost binecuvantati cu o minunatie de fetita perfect sanatoasa. 
Este posibil ca tonul optimist al jurnalului sa se schimbe fara ca eu sa vreau. Pentru ca, dintr-o fata cu diabet si sotie de diabetic, am devenit mama de dulcinee.
Credeam ca stiu multe despre diabet, eram in stare sa dau sfaturi si  sa incurajez… pana sa implineasca fetita mea 10 luni.
Au trecut deja 9 luni de atunci si inca doare al naibii de tare. Luni in care am trecut prin toate starile posibile: refularea bolii, necontenitele “DE CE-uri”, multumirea ca are diabet si nu alte boli mult mai grave, fericirea ca este un copil minunat si puternic, disperarea din ziua diagnosticarii, speranta ca rezultatul testelor genetice sa aduca o minune si sa alunge diabetul, bucuria primilor pasi, vina, deznadajduinta – cum facem rost de bani pentru teste si senzori, din nou vina – cum am putut fi atat de orbi si prosti incat pe  bebelusa noastra sa o depistam tocmai cu 940? Bucuria primelor cuvinte rostite, etc.
Agonie si extaz!
Cel mai bun lucru care ni s-a intamplat in ultimele luni este faptul ca am cunoscut grupul Noisidiabetul si, implicit, oameni absolut minunati care ne-au ajutat ca micuta noastra sa aiba o copilarie mai usoara.
In primele 3 luni de la debutul ei, eu si tatal ei, nu cred ca ne-am facut 10 teste(impreuna). Le pastram pentru ea si tot nu aveam suficiente, ramaneam in permanenta fara.
Acest grup nu numai ca mi-a facut acceptarea mai usoara, ci m-a ajutat enorm (cand chiar nu mai puteam face fata din punct de vedere financiar) sa-i pot oferi ei ce are nevoie.
Creste atat de frumos, ne bucura sufletele cu chipul ei minunat, cu fiecare cuvant nou rostit, cu fiecare boroboata noua pe care o face.
Ne invinuim pentru faptul ca are diabet, dar fara ea, noi am fi doar niste suflete goale. Nu am fi trait niciodata bucuria pe care o traim zilnic de cand face parte din viata noastra. 
Cum este viata unei familii atat de “dulce”? Nu-i usoara. Dar e frumoasa. Iar cand suntem tristi si simtim ca nu mai putem, ne gandim ca “Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti duce”.
Am cunoscut numai parinti extraordinari care fac tot ce este omeneste posibil pentru dulcinelul lor, incat uneori gandesc ca suntem mai puternici decat credem…
Multumesc ca sunteti parinti atat de minunati!

Sweet Blue November

https://www.supermamici.com/acasa/o-familie-mai-speciala

Leave a Reply