Noi si Diabetul

Din ciclul  cum e sa fii parinte de dulcinel…

De ceva  vreme  citesc  si postez  cu mare  placere  si pe  forumul mamicilor  de dulcinei.

E minunat sa poti  comunica  cu  cineva  care  trece prin aceeasi  situatie. Absolut minunat!

Ieri am avut neplacuta  surpriza sa gasesc pe acest forum un sfat  pe care nu l-am digerat tocmai bine si care a stirnit o adevarata furtuna pe forum. Sfatul suna  asa: ”nu este nimeni de vina. Va imbolnaviti chiar voi si va stresati degeaba, gandindu-va Ce ar fi fost daca..? S-a intamplat,a fost, treceti peste si indreptati-va atentia spre copii care au nevoie de ingrijirea voastra. Sunt speciali, pt ca Dzeu a vrut sa fie asa. O sa vedeti ca o sa creasca si o sa fiti mandri de ei, pt ca au crescut mari,sanatosi pe cat posibil si mai responsabili.”

Asa cum am spus  si pe forum sunt o femeie puternica (sau cel putin asa imi place sa cred) care poate ‘duce’ multe, nu ma vait, nu ma lamentez, nu-mi pling de mila (am facut  asta in primele  zile ale debutului de diabet, insa am incetat sa o mai fac de mai bine de 3 ani) .  Incercam  sa ne adaptam  la viata  cu diabet  cit putem noi de bine oferindu-i copilei  normalitatea de care  are nevoie  si cit mai multe  momente  vesele pe care  sa si le aminteasca  cu placere. Suntem  genul de parinti  care-si organizeaza timpul liber functie de dorintele copilei. Majoritatea ‘distractiilor’ noastre sunt acum  cu alti copii si parintii acestora. Nu stiu cum vad asta altii si nici nu ma intereseaza. Tot ce stiu este  ca copilaria  Aidei  se desfasoara o singura data, nu ne da nimeni anii astia inapoi, asa ca vreau sa fac tot ce pot ca sa o petreaca  frumos  si sanatos si  sa-i construim cit mai multe amintiri placute. Cit despre mine (noi) sanatoasa sa fiu ca o sa am timp si pentru distractie. Si apoi ce distratie /placere mai mare exista pe lume  decit cea oferita de sufletele astea mici!?

Asa ca, revenind la ‘sfatul’ amicului de pe forum, care imi place sa cred ca nu a fost rau intentionat, ci doar nu stie  cum e sa fii parinte de dulcinel, nu stau  cu miinile in sin hohotind de plins si asteptind ca fetita sa creasca. Si cu siguranta ca toata  atentia  mea  este  indreptata  spre ea inca din prima clipa cind a venit  pe lume.

Si apropo, de  ‘trece-ti peste’ , ne straduim sa trecem peste pina in momentul  cind  diabetul  isi arata coltii iar si iar,  asa cum  spune si  anna.pa pe forum: ‘D-na Invatatoare organizeaza o tabara si va trebui sa-i explici ca EA nu poate merge fara mami ( si nu va merge pt ca mami are serviciu!), ca este ziua unui coleg si la scoala se servesc sucuri si bomboane ( cat de frustrant poate fi oare, pentru un copil “responsabilizat” de boala la varsta de 6-8-10 ani, sa decida daca bea sucul sau mananca bomboana!), parcurile sunt pline de tonete de inghetata, kurtos, cand se joaca mai mult- face hipo se intrecupe pentru masa, daca se sperie-hiper,’  sau asa cum spune  ana.miti  copilul intreaba :”Eu de ce nu am voie sau de ce am diabet ?”   & ”Saptamana trecuta , Alex se juca prin casa si o aude pe bunica mea ( are 80 de ani ) care se ruga pur si simplu :”Doamne , ai grija de Alex, sa il faci bine sa scape de diabetul asta !” La care , Alex ii raspunde:” Babica(caci asa ii spune) de ce spui asa ? Eu voi avea diabet toata viata …nu se vindeca!  Precizez pentru cei care nu ne cunosc foarte bine ca Alex are fix 6 ani si are diabet de la 11 luni. Cumplit , nu ?”

Cu ce ne incalzeste oare ca copiii nostri inteleg situatia si se poarta exemplar, ca vor creste mai responsabili??? Eu una cu siguranta as fi preferat  ca Aida sa n-aiba diabet  si sa fie o fire mai ‘flu-flu’.

Si legat de amicul nostru , cum ar fi  acum sa ma apuc eu sa dau sfaturi mamicilor ce au copii in carucioare, ce au copii orbi sau cu probleme cardiace, sau cu probleme multe mai grave???  Cu siguranta  simpatizez cu aceste mamici  greu incercate, dar ma pot erija eu intr-o persoana ce sa le dea sfaturi??? Cu siguranta NU!

Cit despre aceste forumuri ele  isi au rolul lor foarte important in viata noastra. Comunicam, impartasim experiente, invatam unii de la altii. Nu ne stresam degeaba, nu ne intrebam toata ziua ce ar fi fost  daca , insa haide-ti sa fim seriosi orice mamica care se confrunta  cu  o situatie delicata ce se rasfringe asupra copilului ei si este din pacate  pentru toata viata, se intreaba, retoric ce-i drept, macar odata : ‘de ce copilul meu? de ce nu eu?’

Asa ca, draga amice, daca nu strecurai  in comentariul tau  ca ne ‘stresam degeaba’ , ‘treceti peste’ (daca tu esti in aceeasi  situatie  ca si noi si poti trece peste  zi-ne  si noua rogu-te care-i secretul ca noi nu l-am descoperit inca) si ‘indreptati-va atentia spre copii care au nevoie de ingrijirea voastra‘ (ce crezi tu ca facem  zi de zi, secunda de secunda??? ne limitam  la a ne jeli si a ne smulge parul din cap???), stii tu vorba aceea ‘filozof ramineai’

anna.pa si ana.miti, daca cititi acest post sper sa nu va suparati pe mine  ca nu v-am cerut  acordul pentru a posta comentariile voastra.

Cit despre  forum, dragi mamici de dulcinei (apropo tatii unde’s???ar fi interesant sa aflam si impresii de la ei), sper sa ne intilnim cit mai des cu vesti bune si foarte bune. Glicemii  cit mai bune dragelor.

O zi buna tuturor!

8 Responses to “‘Sfaturi’ necugetate…”