Din ciclul cum e sa fii parinte de dulcinel…
De ceva vreme citesc si postez cu mare placere si pe forumul mamicilor de dulcinei.
E minunat sa poti comunica cu cineva care trece prin aceeasi situatie. Absolut minunat!
Ieri am avut neplacuta surpriza sa gasesc pe acest forum un sfat pe care nu l-am digerat tocmai bine si care a stirnit o adevarata furtuna pe forum. Sfatul suna asa: ”nu este nimeni de vina. Va imbolnaviti chiar voi si va stresati degeaba, gandindu-va Ce ar fi fost daca..? S-a intamplat,a fost, treceti peste si indreptati-va atentia spre copii care au nevoie de ingrijirea voastra. Sunt speciali, pt ca Dzeu a vrut sa fie asa. O sa vedeti ca o sa creasca si o sa fiti mandri de ei, pt ca au crescut mari,sanatosi pe cat posibil si mai responsabili.”
Asa cum am spus si pe forum sunt o femeie puternica (sau cel putin asa imi place sa cred) care poate ‘duce’ multe, nu ma vait, nu ma lamentez, nu-mi pling de mila (am facut asta in primele zile ale debutului de diabet, insa am incetat sa o mai fac de mai bine de 3 ani) . Incercam sa ne adaptam la viata cu diabet cit putem noi de bine oferindu-i copilei normalitatea de care are nevoie si cit mai multe momente vesele pe care sa si le aminteasca cu placere. Suntem genul de parinti care-si organizeaza timpul liber functie de dorintele copilei. Majoritatea ‘distractiilor’ noastre sunt acum cu alti copii si parintii acestora. Nu stiu cum vad asta altii si nici nu ma intereseaza. Tot ce stiu este ca copilaria Aidei se desfasoara o singura data, nu ne da nimeni anii astia inapoi, asa ca vreau sa fac tot ce pot ca sa o petreaca frumos si sanatos si sa-i construim cit mai multe amintiri placute. Cit despre mine (noi) sanatoasa sa fiu ca o sa am timp si pentru distractie. Si apoi ce distratie /placere mai mare exista pe lume decit cea oferita de sufletele astea mici!?
Asa ca, revenind la ‘sfatul’ amicului de pe forum, care imi place sa cred ca nu a fost rau intentionat, ci doar nu stie cum e sa fii parinte de dulcinel, nu stau cu miinile in sin hohotind de plins si asteptind ca fetita sa creasca. Si cu siguranta ca toata atentia mea este indreptata spre ea inca din prima clipa cind a venit pe lume.
Si apropo, de ‘trece-ti peste’ , ne straduim sa trecem peste pina in momentul cind diabetul isi arata coltii iar si iar, asa cum spune si anna.pa pe forum: ‘D-na Invatatoare organizeaza o tabara si va trebui sa-i explici ca EA nu poate merge fara mami ( si nu va merge pt ca mami are serviciu!), ca este ziua unui coleg si la scoala se servesc sucuri si bomboane ( cat de frustrant poate fi oare, pentru un copil “responsabilizat” de boala la varsta de 6-8-10 ani, sa decida daca bea sucul sau mananca bomboana!), parcurile sunt pline de tonete de inghetata, kurtos, cand se joaca mai mult- face hipo se intrecupe pentru masa, daca se sperie-hiper,’ sau asa cum spune ana.miti copilul intreaba :”Eu de ce nu am voie sau de ce am diabet ?” & ”Saptamana trecuta , Alex se juca prin casa si o aude pe bunica mea ( are 80 de ani ) care se ruga pur si simplu :”Doamne , ai grija de Alex, sa il faci bine sa scape de diabetul asta !” La care , Alex ii raspunde:” Babica(caci asa ii spune) de ce spui asa ? Eu voi avea diabet toata viata …nu se vindeca! Precizez pentru cei care nu ne cunosc foarte bine ca Alex are fix 6 ani si are diabet de la 11 luni. Cumplit , nu ?”
Cu ce ne incalzeste oare ca copiii nostri inteleg situatia si se poarta exemplar, ca vor creste mai responsabili??? Eu una cu siguranta as fi preferat ca Aida sa n-aiba diabet si sa fie o fire mai ‘flu-flu’.
Si legat de amicul nostru , cum ar fi acum sa ma apuc eu sa dau sfaturi mamicilor ce au copii in carucioare, ce au copii orbi sau cu probleme cardiace, sau cu probleme multe mai grave??? Cu siguranta simpatizez cu aceste mamici greu incercate, dar ma pot erija eu intr-o persoana ce sa le dea sfaturi??? Cu siguranta NU!
Cit despre aceste forumuri ele isi au rolul lor foarte important in viata noastra. Comunicam, impartasim experiente, invatam unii de la altii. Nu ne stresam degeaba, nu ne intrebam toata ziua ce ar fi fost daca , insa haide-ti sa fim seriosi orice mamica care se confrunta cu o situatie delicata ce se rasfringe asupra copilului ei si este din pacate pentru toata viata, se intreaba, retoric ce-i drept, macar odata : ‘de ce copilul meu? de ce nu eu?’
Asa ca, draga amice, daca nu strecurai in comentariul tau ca ne ‘stresam degeaba’ , ‘treceti peste’ (daca tu esti in aceeasi situatie ca si noi si poti trece peste zi-ne si noua rogu-te care-i secretul ca noi nu l-am descoperit inca) si ‘indreptati-va atentia spre copii care au nevoie de ingrijirea voastra‘ (ce crezi tu ca facem zi de zi, secunda de secunda??? ne limitam la a ne jeli si a ne smulge parul din cap???), stii tu vorba aceea ‘filozof ramineai’
anna.pa si ana.miti, daca cititi acest post sper sa nu va suparati pe mine ca nu v-am cerut acordul pentru a posta comentariile voastra.
Cit despre forum, dragi mamici de dulcinei (apropo tatii unde’s???ar fi interesant sa aflam si impresii de la ei), sper sa ne intilnim cit mai des cu vesti bune si foarte bune. Glicemii cit mai bune dragelor.
O zi buna tuturor!
Multumesc Ioana A. prin postul tau vorbesti si pentru mine. Asa cum am mai spus este cumplit! Mi-as fi dorit sa fie obraznic, neascultator, si in continuare pot insira o multime de adjective…..numai diabet sa nu aiba . Sa nu fiu nevoita sa caut si sa ii dau raspunsuri lui Alex la intrebari pe care uneori mi le pun eu mie si tot nu imi pot raspunde. Ore, zile, ani de teama, frustrare, teama de ceea ce va fi ……
Asa e Ana, cu totii ne-am dori asta. Noroc cu copilasii nostrii care ne mai usureaza treaba. Cel putin copila mea ma ajuta mult pentru ca nu se plinge, intelege, nu triseaza la mincare, nu maninca pe ascuns, ma intreaba de fiecare data daca are voie si asa mai departe.
Apropo voi la ce medic mergeti??? Daca crezi ca te ajuta cu ceva (am vazut ca nu stai foarte departe de Bucuresti. In Giurgiu nu???) o pot intreba pe doctorita noastra daca te poate primi. Nu cred ca ar refuza si sincer o doctorita ca ea e pansament sufletesc. E absolut minunata.
Hai sa vb pe mess…..daca vrei. Id-ul meu este ana_miti
Medicul nostru este in Bucuresti , suntem la dansa de la inceputuri .
ma numesc lili sunt din baia mare
fetita mea se numeste stefania si are 5 ani jumate
pe data de 7 aprilie 2010 am descoperit ca are diabet
a cazut cerul pe noi
nu aveamce face neam dus si mergem inainte a trecut aproape un an ii fff greu dar bunul DUMNEZEU ne da putere
ea e cuminte ma asculta sta la insulina si nu plinge mananca deja parca sa invatat ce sa faca
dar e cumplit
c
citeam mai sus ce scria ana doamne cat de puternica e*
oare eu cand o sa fiu asa si acuma dupa un an am caderiiiiiiiiiiii
ID-ul meu e popdanliliana pt mamicile care vor sa mai facem schimb de pareri va pup DOAMNE AJUTA si glicemii asa cum vreti
@bun venit lili si te mai asteptam si alta data cu comentarii, sper ceva mai vesele. Facind schimb de idei invatam una de la alta.
Nu stiu cit de puternice suntem, cred ca toate avem momentele noastre proaste legate de acest diabet, insa spre binele copiilor nostri, care simt si vad totul si pot fi afectati de starile noastre triste, incercam sa gasim forta necesara gestionarii cit mai bine a acestui musafir nepoftit.
Copiii sunt cu adevarat surprinzatori, suporta si inteleg totul mult mai bine decit am crede noi, asa ca cel mai important este ca fetita ta s-a adaptat la noua stare de fapt.
Numai bine tie si fetitei tale si sper sa pastram legatura.
Lili , aici nu este vorba de cat de puternice suntem ….ci este vorba de o lupta continua ….in care NOI TREBUIE sa castigam1 Spun trebuie pentru ca este vorba de viata copiilor nostri . TREBUIE sa le transmitem si lor acest sentiment de luptatori si de invingatori , numai asa vom reusi peste cativa ani sa avem niste copii – adulti raspunzatori , pregatiti in lupta cu diabetul.
Cerul a cazut peste noi toti si poate multe din planurile noastre de pana atunci s-au naruit . Dar ….ne-am facut alte planuri si avem obligatia de a le termina cu bine .
ana ce ambitioasa si sigura pe tine esti
bravo ai dreptate dar e ff greu sa trecem
chiar asa si la noi tutul sa distrus in momentul in care am aflat
ieri ma intrebat stefania mami da cand nu o sa mai am diabet doamne am crezut ca mor
oare chiar medicina asta sa nu evolueze de loc
chiar nu au nici o sansa copii astia
DOAMNE NUI PARASI
astept sa ne intalnim la BUZIAS sa vada stefi ca nu e singura
va pup si DOAMNE AJUTA