Acum ceva timp scriam despre Valentina, o tinara din Timisoara greu incercata de soarta. Pentru ca nu au casa, Valentina si fetita ei de 4 ani sunt nevoite sa stea in chirie. Din neferice parintii Valentinei sunt decedati iar tatal fetitei nu recunoaste copilul. Valentina este o fata isteata ce a terminat Dreptul dar care are nesansa de a trai in Romania. Motivul pentru care a renuntat la jobul de grefier de la tribunalul din Timisoara a fost programul si faptul ca nu avea cu cine sa o lase pe micuta. De atunci incearca tot felul de joburi care sa-i permita si un pic de timp cu cea mica.
De la acest post si pina astazi s-au intimplat multe. Urmare preluarii acestui caz de citiva oameni buni dintre care ii amintesc aici pe Nina -prietena cu toane , Cristi Manafu , Andrei Crivat, Alexandru Bleau, am reusit sa stringem banii de chirie pentru citeva luni , bani ce ziceam noi la acea vreme ca o vor scoate din iarna. Toate bune si frumoase, pina astazi Valentina a reusit cumva sa supravietuiasca la limita unei vieti decente. Desi cantina unde lucra si-a inchis portile ea a reusit sa se angajeze ca ospatarita la o pensiune din Timisoara a unor italieni, iar in Octombrie parea chiar ca viata ei va intra pe un fagas mai bun. Patronii italieni au recomandat-o unei alte pensiuni de data aceasta din Italia, pensiune la care urma sa mearga sa munceasca pentru 2 luni pentru un salariu de 1200 eur/luna. Va dati seama ce bucurie pe Valentina , ca in preajma sarbatorilor sa aiba peste 2000 eur in mina?! Dar cind n-ai noroc, n-ai noroc si basta. Nici n-a ajuns Valentina noastra bine in Italia ca necazul a si venit. Intr-una din zile patronii italieni au gasit-o lesinata pe podea, au dus-o de urgenta la spital unde a fost supusa unei interventii chirurgicale. Ce a urmat este lesne de inteles, Valentina a fost nevoita sa se intorca acasa proaspat operata si fara un chior un buzunar. Noroc ca are chiria pe Decembrie platita ca altfel nu stiu ce ar fi facut. O problema reala in aceasta perioada o constitue pentru ea hrana. Este foarte trist sa auzi ca cineva se bucura de o simpla bucata de piine, iar ca deliciul unui copil il constitue grisul cu lapte (eu una cred ca as innebuni daca tot ce i-as putea da bun copilei mele ar fi doar grisul cu lapte, iar pastele simple doar fierte cu sare ar constitui masa principala). Iata isa, ca intr-o perioada in care deja ne gindim la sarbatorile de iarna, raza de speranta vine din partea acelorasi oameni cu suflet: dna. toane si dl. Manafu. Multumesc tare mult oameni buni. Marti vor lua drumul spre Timisoara, niste hainute si cizmulite atit pentru cea mica dar si pentru Valentina, insa si multe de-ale gurii care sa le mai inveseleasca zilele unpicut.