Aseara in timp ce asteptam sa se faca ora 24.30 sa verific glicemia copilei si apoi sa ma pot culca, picoteam in fata televizorului cind deodata ce sa vezi???
La TV se difuza reclama traditionalei ciocolate cu rom (haideti ca macar odata in viata/copilarie ati testat gustul acesteia).
Mai oameni buni, din cite am inteles eu ideea era urmatoarea: ambalajul vechi in culorile steagului nostru traditional este ”up-datat” cu unul nou ce reprezinta steagul american, in ideea ca acest lucru ii va face pe degustatorii ciocolatei cu rom sa fie mindrii oriunde s-ar afla in lume. Adica cum, ca n-am inteles??? Daca sunt la Paris si maninc o ciocolata cu rom in ambalaj nou (cu steagul american) ma simt foooarte mindra iar daca am o ciocolata cu ambalajul vechi (cel cu rosu, galben si albastru) trebuie sa ma pitesc ca sa o maninc???
Dupa ce ca nu mai avem nimic: bani, productie, turism, marci inregistrete, speranta, bucurie, si lista poate continua, acum renuntam si la culorile steagului national???
Dar cum am spus era o ora tirzie, eram mai mult adormita decit treaza, si zic ca poate n-am inteles eu bine. Astazi voi incerca sa mai prind reclama odata, nu de alta dar sa ma dumiresc, sa stiu cum sa ma port in lume cind maninc mai sus amintita ciocolata.
In alta ordine de idei, in dimineata asta mergem la Mihaela (iubita noastra doctorita diabetolog) sa ne facem glicozilata. Pe dupa-amiaza vom avea rezultatul.
Edit later: vesti nu tocmai bune, glicozilata 8.9
Conform celor spuse de dna doctor pina la ”school age” glicozilata poate merge pina la un 8.5 , odata cu virsta scolara trebuie sa tindem insa catre 7.
Cum noi suntem chiar la granita dintre virste nu este nici foarte grav dar nici bine. Mai mult ca sigur ca acest 8.9 reflecta glicemiile mari avute in perioada in care ne-am captusit cu otita precum si cele din timpul unei mici viroze.
Sincer, pe moment nu ma incearca cele mai bune sentimente dar sper ca de acum incolo sa nu mai intervina nimic si sa putem avea un control glicemic mai bun.
Sa stii ca nu-i gluma asta cu ciocolata rom imbracata in steagul tarii aleia, imi scapa numele…

E facuta insa la misto, tocmai ca oamenii sa vorbeasca despre ea. Si au vorbit atat de mult incat s-a ajuns la comentarii de genul: “Frate, daca-i schimbau si numele din rom in tigan, era o treaba excelenta.
aha acum m-am prins… E si asta o metoda de a atrage atentia ce-i drept. Ce totusi inca nu inteleg e degradarea noastra ca si popor: de ce nu putem miza pe lucrurile frumoase pe chestii care sa ne faca cinste, de ce trebuie sa facem bascalie de noi insine…