Acum 4 ani, cind copila a fost depistata  cu diabet  juvenil  am simtit  ca a cazut  cerul  pe mine, credeam  ca nimic  nu nimic  nu va mai  fi la fel, ca sa nu  zic  posibil.  Timpul insa a trecut  si usor,  usor,  cu ajutorul  doctoritei  noastre  si mai ales cu marele  ajutor  al copilei  am inteles  ca putem avea  in continuare  o viata normala. Poate  cu  mai  multe temeri decit altii, cu mai  multa  grija, mai  mult  timp  alocat calculelor,  cu oaresce restrictii  dar totusi o viata  NORMALA.

In acesti  4 ani  de diabet  am invatat  sa ne adaptam oricarei  situatii astfel incit  copila  sa nu  simta semnificatia  expresiei  ”NU ai voie!”.

Vinerea trecuta cind am ajuns  acasa  copila ma astepta  in prag cu  fetitoasa  de  catel plouat  zicindu-mi: “mami  te rog  sa o suni  pe mama  Ioanei  pentru ca in acest week-end  m-au  invitat  pe la ei, te rooooog ”. Ioana  este colega de clasa si buna prietena  a fiica-mii care ne-a onorat  cu prezenta de vreo citeva ori, asa ca acum  era  rindul Aidei  sa-i  intoarca vizita. 

Toate bune  si frumoase, mi-am luat copila  in brate ,ne-am pupat,  timp in care  rotitele  creierasului meu  s-au  pus  in miscare: OK ,  las  copila  la Ioana dar  ce facem  cu  insulina,  cu  masa?!  la’s ca am timp  sa ma gindesc cum facem…

Simbata  ne-am bucurat  pe deplin de deliciile  Lantusului. Dupa  o saptamina obositoare  si  o  Vineri seara prelungita , Simbata  ne-am trezit  la ora 11 cu o super glicemie: 70.  Datorita acestei treziri intirziate  programul  nostru  trebuia sa arate asa:

-ora 11 insulina + masa principala

-ora 14 gustare

-ora 17 insulina + masa principala

-ora 20 gustare

-ora 21 Lantus

Drept urmare la ora 11.00  i-am facut insulina copilei,   i-am dat sa manince  dupa care  am pornit  catre  Ioana.  Pe drum i-am facut instructajul  copilei: uite aici papucii (Ioana sta la curte), ai  si 3 tricouri de schimb (de cind  cu diabetul,  Aida transpira  foarte  mult la efort/joaca asa  ca oriunde mergem suntem inarmati  cu schimburi), ai biscuitii Oreo pentru  gustarica de la ora 14.00, daca la prinz  mamica Ioanei  va da sa mincati  gusta din tot ce iti  place  dar ai grija  la fructe, suc  si dulciuri  din care  as vrea sa maninci  moderat  ca sa pastram  glicemia buna,  te rog sa ma suni daca  ceva e in neregula  sau  te-ai plictisit  si vrei acasa. Ai inteles?  Am mare  incredere in tine!

Dupa ce i-am facut  copilei capul calendar, am ‘livrat-o’  la Ioana  iar noi am plecat catre   un prieten ce statea  la 3 strazi  distanta de Ioana, cu promisiunea ca revenim la ora 17.00.

Cele 5 ore  care au urmat  am stat  ca pe ghimpi: ce face copila mea? o fi bine? Am reusit  marea performanta  de a-i da un singur  telefon prin care m-a informat  ca a mincat la ora  14.00 niste  supa, friptura  si cei  2 biscuiti  Oreo  lasati  pentru  gustare.  La ora 17 ne luam la revedere  de la Ioana  si ne indreptam spre casa  dar nu inainte  de a ne lua  glicemia: 110. Super bine, mai ales  ca domnisoara  mai  ciugulise  si o capsuna si citeva cirese.  Sub protectia Lantusului am luat-o usurel spre  casa  decalindu-ne   programul  cu o  jumatate  de ora. Dupa amiaza a decurs  fara  alte  evenimente iar la ora  21.00  ne puteam  lauda  din nou  cu  o glicemie  buna. 

DECI:  SE  POATE!

I-am promis  Aidei ca intrucit  a fost copil bun si nu m-a dezamagit  putem repeta povestea  si alta data.

Probabil ca sunt dulcinei  care  la  7 anisori  cit  are copila mea isi  fac  si  insulina singuri  nu doar  testarea glicemiei. Aida  stie  sa-si  ia glicemia singura, stie  sa potriveasca unitatile  penului, stie sa foloseasca penul (atunci cind exerseaza pe noi) insa  deocamdata  are  o oarecare  retinere  de a se intepa singura. Doctorita  ne-a sfatuit  sa nu o fortam,  sa lasam aceasta alegere  sa vina de la sine, virsta  optima  a capatarii  independentei in diabet fiind conform specialistilor 8-9-10 ani.

Pina atunci  apelam la  un fel de semi-independenta, asa cum vom face  si in Iulie  cind  ne vom alatura (si  noi impreuna cu Aida)  taberei in care  merg colegii de clasa  ai Aidei. In felul acesta  nu ii vom spune: mami  tu ai diabet asa  ca nu poti  merge in tabara.

Glicemii bune  si o viata  frumoasa  si NORMALA  va doresc.

13 Responses to “Partea plina a paharului…”

  • Geanina says:

    Buna Ioana,

    ma bucur ca Aida s-a bucurat de o zi splendida. Si eu incerc sa-l ajut pe Mihnea sa simta cat mai putin restrictiile impuse de diabet. Sa ne povestesti cum a fost in tabara cu Aida, pentru ca Mihnea va merge din toamna la scoala si ma gandeam ca o sa apara aceasta problema a taberelor si a altor activitati. Am mai postat intrebarea asta pe blog, dar probabil inca nu ai citit sectiunea respectiva: tu cum procedezi cu acele de la pen-uri si de la glucometru, cu cartusele de insulina ramase nefolosita si celelalte reziduuri medicale? Eu le-am strans pana acum intr-un recipient de plastic, dar nu mai stiu ce sa fac cu ele mai departe. Ma gandeam sa fac rost de un container special pentru aceste reziduuri si sa intreb pe la farmacii daca le primesc.

  • Ioana says:

    @ Geanina- regret sa te dezamagesc dar sa stii ca problema asta a reziduurilor medicale chiar n-am luat-o in serios pina acum. Erau reziduri ca oricare altele. Sotul meu este medic stomatolog si el are la cabinet contract pentru astfel de reziduri si acum ca te aud pe tine poate chiar n-ar fi rau sa le colectez si eu pe cele de acasa si sa le alatur celor de la cabinet. Alte idee n-am din pacate.

    Cit despre tabara cu siguranta o sa scriu . Asta e pina la urma scopul blogului, sa impartasesc din experientele noastre…
    Glicemii bune puiului tau

  • Geanina says:

    Ma mai interesez si te anunt despre ce am aflat. Mai am o intrebare, pentru ca am aflat ca sotul tau e medic stomatolog.Mihnea este in perioada in care schimba dintii (cu siguranta si Aida). Primii doi i-am schimbat la un cabinet stomatologic inainte de a afla despre diabet, dar pe al treilea i l-am scos eu acasa. Nu a sangerat prea mult, dar ii creste foarte incet. I l-am scos de o luna si abia se vede un picut din el (cca 1 mm).Parca ceilalti doi au crescut mai repede, desi i-am scos in perioada in care s-a declansat diabetul, deci el avea constant hiperglicemie. La Aida cum a fost cu schimbatul dintilor? La noi fiind si problema cu intoleranta la gluten, am inteles ca pot aparea probleme la dinti si din aceasta cauza, desi din fericire intestinul lui nu este afectat, dar ma gandesc sa nu fie vreo problema cu dintisorul lui.
    Dupa cum observi sunt ca un copil care a descoperit o jucarie noua. Am fost foarte bucuroasa sa descopar blogul tau si sa ma inspir din experienta unei mamici al carei pui are diabet de o periada mai mare decat al meu.

  • Geanina says:

    Va doresc glicemii bune si voua si distractie cat mai placuta de 1 Iunie.

  • Cori says:

    Ma bucur ca a iesit bine mica voastra “escapada” din rutina. La cat mai multe!
    “La multi ani!” Aidei pentru 1 iunie si cu ceva intarziere, si pentru ziua ei (am aflat de pe forum ;))

  • Ioana says:

    Multumim mult de tot draga Cori

  • Ioana says:

    @Geanina- noi n-am avut nici cea mai mica problema cu schimbatul dintilor. Se cunoaste ca tati e stomatolog :) Intradevar incisivii laterali au crescut parca mai incet dar cred ca asta-i ritmul normal. Sincer nu cred ca ai de ce sa-ti faci griji. Iarta-ma dar am imbatrinit :) si nu-mi mai amintesc daca mi-ai spus in ce oras locuiti. Daca stati in Bucuresti, si daca vreti, noi avem cabinet in zona Titan si ‘fac cinste’ cu o consultatie.

  • Geanina says:

    Buna Ioana,

    Multumim pentru “cinste”. Noi suntem din Campina si ce este drept in ultima perioada am venit des in Bucuresti, mai ales de cand am aflat si de intoleranta la glutan pentru tot felul de analize si investigatii. Voi da un semn cand mai ajungem, poate ne vedem la o limonada si povestim despre copii in timp ce ei vor povesti de ale lor.
    La multi ani Aidei, am citit in comentariul lul Cori ca a fost si ziua ei si toate cele bune.

  • Cosmin says:

    Ma bucur ca totul a iesit bine :)
    Cu ceva mai multa intarziere, La multi ani! si multe glicemii bune.

  • Ana says:

    Buna Ioana sunt Ana Teo de pe forum, am o rugaminte poti sa imi dai mai multe informatii despre doctorita la care mergeti voi. Ne gandim sa cautam un medic bun, noi suntem din Brasov dar din pacate nu avem un medic bun aici si avem nevoie de un medic sa ne urmareasca mai ales ca suntem la debut si nu todeauna ne descurcam cum ar trebui. Teo are 4 ani si 9 luni, ultima glicozilata 7.5 ,un pic cam mare am vrea sa ajungem si noi la performanta voastra.Avand in vedere ca la debut a fost 9,3 dupa 3 luni am scazut la 7.5 este ok dar nu foarte bine.
    Glicemii bune, va pup.

  • Ioana says:

    Buna Ana,
    Avind in vedere glicozilata obtinuta cred ca va descurtati foarte bine. Si dupa cum poti observa din postul de astzi nici noi cei ‘cu ezperienta’ nu suntem perfecti :(
    Doctorita noastra se numeste Mihaela Vlaiculescu si este o minune de om, un medic cum rar mai intilnesti. O poti suna la nr 0723279420 sau pe fix la nr 0216191281. Uite aici linkul cabinetului http://www.diabnutrimed.ro/ Din ce stiu eu mai are pacienti la distanta (Giurgiu si Moldova). Este super linistitor sa stii ca cineva iti raspunde la telefon la orice zi sau noapte cind ai o urgenta. Aida o indrageste foarte tare iar cind mergem la dinsa zice ca mergem la prietena Mihaela si nu la doctor.
    Multa bafta si glicemii bune micutului.

  • ana says:

    Mersi mult Ioana pentru detali , o sa fac cumva sa vin la Bucuresti la doamna doctor.Va pup si glicemii bune.
    Si la incheiere o expresie de-a ta care mia placut mult .
    La naiba cu diabetul ca nu ne-a facut el pe noi ……….

  • Ana says:

    Buna Ioana vreau sa impartasesc cu toate mamicile de dulcinei o raza de speranta pentru usurarea suferintei puiutilor nostri.Sa dea Dumnezeu sa fie bine pentru toti copii din lumea asta. http://www.pancreum.com/
    Glicemii bune si pupici pentru mamici.

Leave a Reply