Care noi???

 

Noi, adica eu, Ioana –mama;  tata;  maia (adica  mama mea care locuieste  cu noi in casa) si cel mai important:  cel mai frumos  copil, cea mai minunata  fetita din Univers,  Aida -6 anisori.  

Care diabet???

 Diabetul , ‘’Inamicul nostru nr. 1’’,  - este o boala cronica în care nivelul glucozei (“zaharului”) din sânge ( glicemia ) creste peste normal. Excesul de glucoza în sânge este daunator sanatatii. Glucoza provine din digestia alimentelor. Pentru a putea patrunde în celule unde este folosita drept combustibil, glucoza are nevoie de insulina, un hormon secretat de pancreas. Diabetul apare fie din cauza productiei insuficiente de insulina de catre pancreas, fie mai ales datorita insensibilitatii celulare la insulina. În ambele situatii nivelul glucozei din sânge depaseste valorile normale.

  Normal Diabet latent Diabet
Glicemia pe nemâncate 70-110 mg/dl >111 si < 126 mg/dl Peste 126 mg/dl
Glicemia provocata (la 2 ore dupa ingestia a 75 g glucoza) < 140 mg/dl >140 si < 200 mg/dl Peste 200 mg/dl
Simptome de diabet

 

Diabetul de tip I , juvenil sau insulino-dependent, care apare la copii sau tineri -este considerat o boala auto-imuna, în care sistemul imun ataca celulele producatoare de insulina din pancreas si acesta nu mai poate fabrica suficienta insulina. Acesti bolnavi au nevoie de injectii cu insulina pentru tot restul vietii.

Sau, mai pe intelesul tuturor

 Sa ne imaginam o masina care urca o panta. Ea poate incetini la un moment  dat din mai multe  cauze:

  1. Masina e prea incarcata: ceea ce echivaleaza cu diabetul zaharat al adultului obez, in care exista o secretie normala sau chiar exagerata de insulina  (diabet zaharat tip II cu obezitate)

2.   Masina e veche, motorul nu mai trage: ceea ce echivaleaza cu diabetul zaharat  ce apare odata cu imbatrinirea celulelor ce secreta insulina si anume  celulele beta pancreatice (diabet zaharat tip II fara obezitate)

3. Soferul atipeste si nu mai apasa pe accelerator: ceea ce echivaleaza cu diabetul  zaharat al copilului legat de un deficit partial sau total de insulina, prin afectare pancreatica (diabet zaharat tip 1 sau insulinodependent)

 De ce m-am hotarit  sa fac acest blog???

 Inca de cind aceasta intimplare nefericita a avut  loc in viata noastra: si anume aparitia diabetului juvenil la Aiduta  acum 3 ani,   si am fost internati  in spital (nu spun care ca sa nu fiu acuzata de defainare,  dar cred ca stiti déjà intrucit  in ‘’minunatul nostru mic Paris’’   -CAPITALA  a tarii,   nu este decit un anume spital unde sunt tratati copii cu diabet) am observat cum parinti cu copii  vin,  vorba aceea veche  din popor:  ‘’bou si pleaca vaca’’.

Si asta nu se intimpla din cauza lor ci …

Dar mai bine  sa povestesc:  la un moment dat in vara lui 2007  Aiduta mea nu mai era copilul  super vesel pe care-l stiam  cu totii.  Era ceva mai moracanoasa, transpira foarte mult si facea  pipi des. Dar neavind nici cea mai mica  idee despre diabet si de  nenorocirea ce  urmeaza, nimic din toate aceste lucruri nu ne-a alarmat (era vara  si era foarte cald asa ca am pus totul pe seama temperaturilor ridicate).    Ceea ce ne-a facut sa descoperim instalarea diabetului (slava Domnului la timp, evitind astfel vreo coma diabetica) a fost o  iritatie fesiera  care nu trecea indeferent de rigurozitatea igienei si  a unguentelor folosite.

Mergind la medicul pediatru, am facut niste analize  si astfel am descoperit glucoza si corpi cetonici in urina (de aici  si iritatia care nu mai trecea). Dupa citirea analizelor,   dna. doctor ne-a pus sa facem pe loc  testul de glicemie  si am vazut astfel ca Aida avea déjà peste 400.

Ce a urmat va puteti imagina:  internarea imediata la spital.

Si de aici cosmarul nostru…

Nu stiu cum or fi ceilalti doctori ai spitalului unde am fost internati (si nici nu vreau sa mai aflu vreodata) insa noi am avut  ghinionul de a nimeri la o doctorita  blonda, frumusica  dar care ne-a tratat execrabil (precizez ca specialistul in diabetul juvenil din acest spital era in concediu daca asta are vreo importanta).

Nu are rost  sa va povestesc cosmarul trait acolo (de parca nu ar fi fost suficienta  drama prin care tocmai treceam) , ci ca sa va dati seama de ‘’profesionalismul’’ dnei doctor  va citez doar urmatoarele remarci facute de dinsa :

-‘’nu-i dati  nurofen copilui ca astfel nu mai putem sa facem schema de tratament ‘’(acum stiind cit de cit  cu ce se maninca acest diabet m-as uita la dna. doctor si i-as explica frumos ca nurofenul ptr copii nu contine zahar, sau… as stringe-o de git  si as trimite-o sa mai invete cite ceva)

-‘’nu-i mai dati  copilului sa coloreze  ca efortul  intelectual scade  glicemia’’.  Ok stimata doamna  doctor, intre timp am invatat ca starie emotionale pot intradevar influenta evolutia glicemiei in sus  sau  jos depinde de fiecare  dulcinel in parte,   dar asta nu inseamna ca acesti ingerasi  care au capatat  diabet  trebuie sa ramina niste inculti si analfabeti de frica hipoglicemiei.  Cu educatie si practica aceste minuni dulci pot avea o viata absolut normala. Si ‘’minune mare!!!!!’’ : Doamna doctor,  stiati ca pot face si efort fizic, ba chiar ca acest lucru e recomandat  cei drept insa, sub atenta urmarire a glicemiei???

-‘’imbracati va rog copilul decent  intrucit  aici nu suntem la hotel’’  si asta in conditiile in care copilul meu avea doar 3 ani  si era imbacat intr-un maieut  si un pantalon scurt iar afara  erau 40 de grade,  deci va imaginati cum era in spital

Si nu aici se opreste ‘’priceperea’’ stimatei dne doctor . Sau poate doar reaua vointa? Indiferenta?  Nici astazi nu pot sa inteleg ce anume a fost .

Acum,  privind in urma, ma ingrozesc de chinul prin care a trecut o fetita de numai 3 anisori. Care apropos, desi avea peste 400 glicemia, a intrat in spital  apatica,  dar pe picioare,  tinuta de minuta,  si  a iesit pe propria raspundere a parintilor  mai mult ‘’leguma’’. Si asta ptr ca in spital Aiduta a inceput sa vomite, nu stiu daca de la caldura&mirosuri  sau daca de la ‘’tratamentul’’ total haotic (era lasata sa urle de  durere de burtica, pentru ca asa cum va spuneam n-aveam voie sa-i dam nimic ca nu cumva sa influentam glicemiile,   ajungea   la stare de hipo ca apoi sa-i dam zahar sau sa bagam glucoza pe perfuzie,  avea acele  stari de   aiureala in care biiguia Dumnezeu stie ce, urla de durere si ma musca comportindu-se ca un mic animalut salbatic uneori -acum stiu ca acestea erau date de hipoglicemie, dar atunci…).

Ce deontologie profesionala, care juramint al lui Hipocrate, ce educatie a membrilor familiei unui diabetic???  Notiuni total straine pentru   mai sus amintita doctorita.

Eram chiar acuzati ca negam boala copilului nostru.   Si asta in conditiile in care noi zilnic puneam o gramada de intrebari ca sa intelegem cu ce ne confruntam si ce putem face pentru copilasul nostru. Hellooo stimata  si blonda doamna doctor, un om care  neaga  aparitia si instalarea  diabetului  nu cred ca mai este interesat de ceea  ce-l asteapta, sau poate intrebam si noi asa ca sa ne aflam in treaba …

Poate tocmai pregatirea noastra, asociata cu  faptul ca sotul (eu eram in spital cu Aiduta) a inceput inca din primele zile sa caute informatii pe net, despre diete, insuline … punind apoi  o multime de intrebari,  cred ca a ofensat-o pe blonda doamna doctor. Pentru ca altfel nu-mi explic de unde atitudinea dinsei… OK!  Poate ca nu i-a placut de fetele noastre,  dar ce vina avea  Aiduta???  Sau poate gindesc eu prea departe si a fost doar nepasarea si nepriceperea…  Dumnezeu stie,  ca asa cum am mai spus, eu nici azi nu inteleg atitudinea dumneaei.

Am trecut prin diverse stari, teama ca nu cumva sa zic ceva care sa o deranjeze pe frumusica dna doctor si apoi totul sa se repercuteze asupra Aidutei, furie, indignare… Pina la urma am ajuns chiar la domnul manager al spitalului de pe vremea aceea, care a chemat-o in biroul  dinsului  si el stie ce i-a spus, cert este insa ca ‘’minunea’’ s-a produs si frumusetea blonda si-a schimbat comportamentul. Imediat ce a iesit din biroul directorului a venit zimbind la noi si  ne-a zis:  ‘’Stiti  pina astazi nu l-am intilnit nici macar o data pe domnul director…’’      Dar… din pacate, ca tot cei frumos, si  ‘’minunea’’ noastra a   tinut doar vreo doua zile, schimbarea de atitudine fiind de scurta durata astfel incit in final ne-am externat la cerere.

Undeva sus exista  insa un Dumnezeu al copiilor care spre fericirea noastra, prin intermediul  dnei doctor Visan  -fost sef  la noenatologie a spitalului Caritas  (acum plecata pe meleaguri straine),  ne-a scos-o in cale pe doamna  doctor  in nutritive si diabetologie Mihaela Vlaiculescu.

Doamna doctor  Visan a fost medical neonatolog care a preluat-o la nastere pe Aiduta  si care ne-a placut atit de mult incit am tinut  legatura, ulterior ajungind  sa dezvoltam o frumoasa relatie de prietenie , deci iaca-ta ca nu suntem niste saltimbaci care-si scot ghearele si  ataca cind vad halate albe, ci dimpotriva avem prieteni in rindul acestora.

Mihaela,  cum ii place Aidutei sa-i spuna doamnei doctor Mihaela Vlaiculescu, este un om cum rar mai intilnesti in zilele noastre si care ne-a ajutat sa reintram in normal si ne-a invatat cu mult drag sa avem grija de Aiduta.

Imi amintesc si acum  ziua in care am intrat in cabinetul dumneaei, plinsa toata binenteles, si cum m-a linistit aratindu-mi un articol dintr-o revista britanica cred, in care era prezentata o batrinica de peste  80 de ani, insulino-dependenta inca din copilarie. Cu o voce calma si blinda, Mihaela  mi-a povestit in doua cuvinte de aceasta batrinica care fusese diagnosticata cind inca nici nu exista  insulina umana iar administrarea insulinica se facea cu seringi normale, dar care,  printr-o viata echilibrata,  ajunsese la o virsta venerabila.  Cred ca acesta a fost cel mai bun lucru pe care putea sa-l faca in acel moment. Era explicatia cea mai simpla si rapida ca si noi puteam privi cu incredere la viitor.

Alt lucru de care imi amintesc este faptul ca, pe linga numarul de mobil,  mi l-a dat si  pe cel  de acasa. Nici nu stiti cit de linistitor este sa stii ca la orice ora din zi si din noapte ai la cine apela.  Asta nu inseamna ca in cei 3 ani, citi au trecut de atunci, am profitat de acest lucru (nici nu cred ca am sunat-o vreodata mai tirziu de ora 22… si asta s-a intimplat de vreo citeva ori chiar la inceput  pina am stabilit  schema de tratament)  Trebuie sa fii nesimtit si un pic nebun sa profiti de bunatatea si buna intentie a unui om.

Alta chestie pe care mi-o amintesc acum, dar care de aceasta data nu are legatura cu  Mihaela noastra draga (sper ca daca  citeste vreodata aceste rinduri  nu se v-a supara ca o numim asa) este ca pina sa ne inregistram la dinsa, am mers de citeva ori doar pentru instruire si sfaturi,  dar ca-mi era absolut frica sa facem acest pas, si anume sa anuntam spitalul ca ne inregistram la cabinet privat. Atit de tare ma marcase ce ni se intimplase in spital ca ajunsesem sa-mi fie frica de ei: ma gindeam OK! Dar daca vreodata am nevoie de spitalizare or sa ne mai primeasca????

Si cica acest sistem sanitar ar trebui sa ne protejeze si este platit  si din banii mei, ai sotului mei, ai mamei mele si a multor altor persoane care o indragesc pe Aida…

Revenim  insa la ideea de inceput: de unde pina unde acest blog??? Inca de cind am plecat din spital si am vazut  educarea/instruirea ‘’facuta’’ acolo parintilor copiilor cu diabet si adolescentilor,  mi-am zis ca trebuie sa fac ceva. Dar timpul a trecut, si lipsa de timp, cotidianul haotic in care am ajuns sa traim sau poate doar indolenta mea si-au pus amprenta si nu am mai facut nimic.

Insa, acum citeva zile Aiduta a facut  otita  si incercind sa caut pe net cum diabetul influenteaza evolutia acesteia (otitei), nu am gasit mare lucru.

Tot acum citeva zile am aflat de la draga noastra  verisoara si prietena Nina ,de la toane,  ca sotul Danei Nalbaru (pe care a avut placerea sa o cunoasca impreuna cu familia cu ceva timp in urma) , actorul Dragos Bucur  diabetic   tip1,  are   blogul  AM DIABET.SI?  in care relateaza ‘’relatia’’ dintre el si diabet.  Binenteles ca imediat am intrat pe net  si am citit blogul acestuia pe nerasuflate. Am ris si m-am intristat in acelasi timp, dar am inteles  si cit de bine mi-a facut  aflu cite ceva din experienta altui diabetic.

N-as mai fi aflat niciodata! Ce bine ar fi daca toate acestea ar disparea dovedindu-se ca n-au fost  decit un vis urit ,  iar eu  as citi pe blogul lui Dragos doar despre experientele lui actoricesti,  iar fetita mea ar avea aceeasi viata ca acum trei ani, adica fara program de armata, fara intepaturi….

Dar asta e … Si trebuie sa traim ca atare  … Si mai ales sa invatam sa traim frumos si sanatos cu speranta in miracolele medicinei.

Deci iata de unde  hotarirea de a crea acest blog:

 

1.    Dorinta  de a insera in acesta cit mai multe invataminte trase din  experientele  proprii: de exemplu cum a fost acum cu otita …‘’ La pacientii diabetici si la cei cu un sistem imunitar slabit, este necesara izolarea unei otite cauzate de  pseudomonas, deoarece extinderea acestui bacil la cutia craniana poate antrena o paralizie a unuia sau mai multor nervi cranieni’’. Deci  mergeti la un  medic  ORL cit mai repede cu putinta  si  nu uitati sa-l informati ca ingerasul vostru este diabetic. Noi am luat-o din pripa, am mers imediat la medicul ORL, care ne-a aspirat in urechiusa in primele 2 zile, si care ne-a dat sa luam Ciprinol  ½ de pastila la 12 ore timp de 5 zile, iar din 3 in 3 ore, zilnic,  sa-i punem in ureche, alternativ, picaturi de Clotrimazol  si Ciplox. Si ne-a trecut  repede si frumos, iar fetita mea a zis ca daca vreodata o mai doare urechea  sa mergem la aceeasi doctorita ca i-a trecut  repede. Doamne ajuta, sa nu mai avem niciodata probleme!

2.   Trairea avuta citind blogul lui Dragos Bucur. Sper ca si acest blog al meu  sa fie, cu timpul,  accesat de cit mai multi parinti de dulcinei si astfel, sa aflam unii de la altii (deci si eu de la voi) ,din experiente proprii , cum putem sa evitam anumite situatii sau  sa le manageriem cit mai bine posibil.

IMPORTANT :    ACEST BLOG  NU ESTE UNUL DE SPECIALITATE.  SPER SA AJUTE  SI SA MA AJUTE!

 

Si acum gata pentru astazi. :) 

30 Responses to “Sa ne cunoastem…”

  • miluch says:

    Mult, mult succes iti doresc i sanatate multa Aidei.

  • good girl says:

    Ma straduiesc de cateva minute bune sa emit ceva inteligent, ceva menit sa exprime ce am simtit citind… Nu pot sa spun decat atat, sanatate multa Aidei si voua, putere sa va dea Dumnezeu. Sunteti oameni buni, oameni frumosi si sunt sigura ca totul va fi bine.
    Este extraordinar faptul ca te-ai gandit sa impartasesti celorlalti din experientele voastre. Sunt sigura ca era nevoie de acest blog si este foarte bine ca nu este unul de specialitate. Blogurile de specialitate sunt reci ca un cabinet de doctorita blonda. Blogul tau e cald si scris cu sufletul.
    Mult succes!

  • admin says:

    @miluch -uraaaa esti primul meu cititor-Dau o bere. Multumesc frumos de urari.

  • admin says:

    @good girl-nu trebuie sa te intristezi, daca o vezi pe Aiduta mea si veselia ce o emana in fiecare clipa nici nu-ti dai seama de intepaturile pe care trebuie sa le suporte zilnic. De fapt veselia ei este combustibilul meu. Si apropo, mititica stie ca se inteapa zilnic ca sa devina mai desteapta…

  • Succes!
    Eu am fost depistat cu diabet de vreun an și ceva. Sincer, nu prea îl bag în seamă. Nu țin regim dar nu mai fac excesele din trecut ( cola, dulciuri, etc.) Iau niște pastile și reușesc să mențin nivelul glicemiei undeva la 150-180. Probabil dacă aș ține regim ar fi mai mic. Dar repet, nu prea îl bag în seamă.

  • miluch says:

    @cristian: fara a deveni ipohondri zic sa ii dai atentia corespunzatoare, macar si din faptul ca una din complicatiile acestei boli este si retinopatia diabetica. E cale lunga pana acolo stiu asta, dar nu doresc nimanui sa ajunga acolo. Tratamentul ei nu este intotdeauna un succes. Restul gasesti pe google.

  • Ioana says:

    @cristian: probabil ca ”noul tau prieten” este diabetul de tip 2 mult mai usor de tinut in friu. Insa asa cum spune si miluch cu diabetul (indiferent de forma lui) nu-i de joaca si cred ca ”paza buna trece primejdia rea”. Sa ne auzim sanatosi.

  • Adriana says:

    Ioana,
    pasul 1 pt. comunitatea mamicilor: http://forum.desprecopii.com/forum/policy.asp
    pasul 2: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=150630

    ca sa poti sa lasi mesaj pe forum, inainte trebuie sa te loghezi in partea de sus a paginii site-ului, apoi mergi in josul paginii subiectului si vezi unde scrie – raspunde. Succes!

  • Ioana says:

    @Adriana-multumesc mult pentru info, sper sa ne mai auzim pe forum si te mai astept pe blog cu comentarii venite din experienta voastra. Tu esti Adriana cu dulcinelul Alex???

  • Adriana says:

    Da, eu sunt mamica lui Alex cel mare, pentru ca este si un Alex micut (4-5 ani). Alex al meu are 18 ani :).

  • zuza says:

    bine ati venit! desi era de preferat sa nu ajungeti niciodata printre noi, va primim cu caldura. Aveti grija de fata si invatati-o si pe ea sa aibe grija de boala asta.
    Cei de la Buzias sunt singurii care intr-adevar au interes in a trata,in limita posibilitatilor, diabetul si complicatiile lui. Bafta!

  • Ioana says:

    @zuza-multumesc frumos pentru cuvintele frumoase. Da, din ce am citit cei de la Buzias fac intradevar o treaba foarte buna. Noi nu am ajuns inca (e mult prea departe). Avem insa mare noroc ca am gasit-o in Bucuresti pe dna. doctor Mihaela Vlaiculescu care este absolut minunata si de la care invatam foarte multe.

  • zuza says:

    Sunt destui doctori buni in Bucuresti. In tara am inteles ca diabeticii abia sunt bagati in seama. Insa, nu se compara. Buzias este departe,dar acolo aveti ocazia si dvs si ea, sa vedeti cum se descurca altii cu boala, sa invatati exact ce va intereseaza, practic sa experimentati ce e mai bine pt fata, si ca tratament, si ca stil de viata.
    In vacanta,2 saptamani trec repede, drumul cu trenul tine 12 ore, pt fata puteti face rost de bilete gratis de la Protectia copilului sau Asistenta sociala sector X.
    Conditiile sunt mai mult decat decente, are loc de joaca, parc, piscina, teren de sport. Eu inca sunt impresionata ca exista asa ceva la noi in tara.

  • Daniela says:

    buna, si noi suntem pacientii doamnei doctor si suntem mandri de asta.Ne-a fost recomandata de alt medic deosebit Iulia Calota careia ii port un respect deosebit.De multe ori m-am gandit ca am avut noroc sa le cunosc.Dragos, baiatul meu era de varsta Aidei cand a fost depistat cu diabet; ne-am lovit de ignoranta si nestiinta medicilor si noi si nu vreau sa mai zic nimic.Pot sa spun ca am reinvatat sa traim mergand la Buzias.Crede-ma ca intalnirea cu Spitalul Buzias si oamenii de acolo a fost pentru familia mea ca o gura de oxigen.Eu ma aflam in pragul nebuniei datorita imenselor cantitati de hidrati din paine , paste si orez pe care trebuia sa le ingurgiteze o mana de copil-Dragos a slabit in doua luni 12 kg pana la diagnosticarea bolii iar medicul de familie imi ignora supozitia spunandu-mi ca diabetul la copii debuteaza cu coma-Imi permit sa adaug la categoria medici deosebiti Pe Hans Schuzler care din pacate nu mai lucreaza la spitalul Buzias si Mihaela Grecu, o asistenta deosebita.Nu vreau sa nedreptatesc pe nimeni, toata echipa este extraordinara dar acestia doi s-au lipit de sufletul meu.Si nu privi internarea la Buzias ca orice spitalizare, in 12 zile cat stai acolo inveti, tu si copilul tau, sa va reinventati viata alaturi de noul “prieten”, diabetul.Si nu cred ca oamenii astia aveau salariilor celor din clinicile universitare din Bucuresti dar faceau totul cu pasiune si devotament.Recunosc ca n-am mai fost la Buzias de vreo 8 ani si imi doresc din tot sufletul sa nu se fi schimbat ceva.

  • Nicusor Cristian Pop says:

    Buna tuturor!
    Sunt tatal lui Cristina care are 9 ani si a fost diagnosticata cu diabet 1 acum 2 ani. Eu cred ca am gasit o cale de a tine sub control evolutia diabetului doar cu ajutorul dietei. Astfel daca la debut noi faceam 4 injectii pe zi cu un total de 17 unitati, acum facem 1-2 injectii cu un total de 5-6 unitati…. Nu este mare scofala, totul este sa nu ascultam draconic de sfaturile medicilor diabetologi…. Daca ascultam niciodata nu va fi posibil sa se iasa de pe insulina… Am plecat de la cateva principii simple: 1) organismul nu isi ataca propriile celule, 2) orice parte a corpului afectata de ceva se regenereaza intr-un timp mai lung sau mai scurt (in functie de faptul existentei unei situatii favorabile sau defavorabile- spre exemplu racelile pot ingreuna refacerea unui organ) 3) nu exista boala fara leac 4) cel mai bun tratament este CE MANCAM!
    Bolile sunt in mare parte favorizate de ceea ce mancam. Evolutia organismului uman a avut loc de-a lungul a zeci de mii de ani, timp in care mancarea nu a fost din abundenta asa cum este in prezent si nici asa de sofisticat prelucrata ca acum. De-a lungul acestor mii de ani organismul uman a evoluat pe baza unor diete net diferite de cele actuale. Mancarurile care folosesc substante rafinate (substante pure) sunt cele mai daunatoare pentru organism (ex. zaharul, faina alba, alcoolul etc) deoarece nu toate organismele sunt adaptate suficient de bine la substantele pure in cantitati relativ mari…. Aceste substante nu se gasesc “de sine statatoare” in natura…. orice fruct sau leguma le contine intr-o forma amestecata cu alte substante…. Care este ideea? Nu suntem inca pe deplin adaptati la substantele pure care rezulta din procesele de rafinare folosite in industria alimentara. Mai mult, substantele chimice utilizate in agricultura sunt un factor care deasemenea modifica compozitia chimica a alimentelor…. In mare parte acestea sunt cauzele diabetului si nu cele pe care le tot auzim… Ar fi multe de povestit despre modul in care eu am procedat cu fetita mea pentru a o scoate treptat de pe insulina. Am sa dau cateva detalii si am sa mai revin si alta data cu informatii…
    – am constatat ca alimentele cele mai periculoase pt organism (cele care ridica cel mai tare glicemia) sunt cele care contin amidon (paine, cartofi, orez etc) si cele care contin zahar;
    – am incercat sa evit aceste alimente din alimentatie, astfel, paine, de exemplu, fetita mananca doar la pranz (3-4 felii) si aceasta este neagra sau graham. Sunt foarte multe alte alimente care pot inlocui pe cele mentionate (oua, salatele, ciorba, fasole, fructe, carne de vita, peste etc).
    -evit lapele si produsele lactate (aici nu dau prea multe detalii, voi spune doar atat: am citit STUDIUL CHINA si trebuie avut in vedere ca proteinele din lapte, cazeina, favorizeaza cancerul, diabetul, bolile de inima etc. Se pare ca laptele nu este chiar asa de bun cum stiam eu inainte…)
    -seara nu trebuie prea multa mancare. Pancreasul se reface noaptea in timpul somnului dupa ce creerul face revizia intregului organism; daca noi suntem noaptea cu burtile pline atunci pancresul are treaba si in loc sa se refaca el trebuie sa lucreze producand insulina. Pentru a favoriza refacerea pe tipul noptii a pancreasului trebuie deci sa nu mancam prea mult seara, de aceea trebuie scoasa imediat masa de la ora 22 si deasemenea si insulina rapida de pe la ora 6-7, iar insulina lenta trebuie facuta mai devreme (intre orele 17-19) si scoasa ultima, abia atunci cand glicemiile de dimineata sunt foarte bune….
    Nu va speriati de glicemiile din timpul zilei daca sunt ceva mai mari, cea care este elocventa este cea de dimineata cand dinamica organismului este cea mai scazuta!
    Glicemiile din timpul zilei ne ajuta doar sa ajustam dozele de insulina! Nu trebuie sa modificam cu mai mult de 1 unitate doza de insulina fata de ziua precedenta pentru ca dezechilibram prea tare organismul (asta in conditiile in care mancam cam tot atat ca si in ziua anterioara).
    Trebuie sa avem curaj sa micsoram doza de insulina daca glicemia este scazuta! Si sa nu o crestem cu o unitate decat daca ea este cu mult mai mare decat glicemia din ziua precedenta luata la aceeasi ora (cu peste 50).
    Daca nu suntem flexibili atunci nu scapam de insulina! O glicemie de 200 seara este mica daca in seara precedenta a fost 300 si vom scadea o unitate de insulina lenta fata de cea din ziua precedenta.
    Eu am facut analizele standard pentru fetita mea la propunerea medicului diabetolog si toate sunt foarte bune, cu exceptia glicozilatei care este 6,8 dar dupa cum am spus fetita nu este scoasa definitiv de pe insulina (mai face 1 injectie)…. dar nici nu este foarte rea aceasta valoare….
    A doua injectie pe care eu am reusit sa o scot a fost cea de dimineata, iar a treia cea de la pranz…. Cand la pranz mai vine peste 200 atunci ii mai fac cate o unitate….
    Trebuie avut RABDARE! Nu pot fi scoase imediat aceste injectii una dupa alta! Trebuie multa grija si curaj!
    Insasi insulina face ca pancreasul sa devina mai lenes! Daca nu incercam sa scoatem insulina atunci functia pancreasului de a produce insulina se pierde (orice organ isi pierde functia daca nu este utilizat de catre organism, de exemplu daca stam 1 luna in pat muschii isi pierd functia etc.)
    Va urez succes si nu disperati! Vor fi si zile negre dar vor fi si albe!

  • Paula says:

    Buna.
    Sunt tare curioasa ce mai fac Dl Pop si fetita dansului…
    Am tot citit despre dieta vegana, dieta raw si altele dar nu cred ca sunt valabile la varsta copiilor nostrii, fiica mea are 9 ani. As vrea sa aflu daca Cristina, fiica D-lui Pop are o dieta cu 200-220 hc zilnic si totusi au renuntat la acele injectii cu insulina. Pentru ca, daca nu se hranim copii cu carbohidrati-energie zilnica, atunci nici nu au nevoie de insulina pentru ca nu au cresteri glicemice mari ( cu anumite exceptii: suparari, hormoni de crestere, viroze…)
    Poate ne da mai multe info si chiar o adresa de email.
    Numai bine!

  • Nicusor Cristian Pop says:

    Buna seara!
    Eu nu am spus ca am renuntat in totalitate la insulina!
    Precizez ca din 4 injectii propuse ca tratament fetita acum face doar 2 (uneori doar 1- bazala), iar ca si cantitate de insulina, din 17-20 unitati face acum in total doar 5-9.
    Evident ca incercam ca prin dieta propusa sa se micsoreze “permeabilitatea” celulara astfel incat zaharurile sa patrunda in interior si fara ajutorul proteinei de insulina. Se cunoaste ca de exemplu creierul nu are nevoie de insulina pt alimentarea celulelor sale etc… Trebuie sa ne mai gandim ca alimentatia omului preistoric era compusa in majoritate compusa din ceea ce oferea direct natura, fructe, radacini, animale…. si mai putin formata din produse rafinate (produse care contin in majoritate o singura substanta). Putem pune si o alta intrebare: de cat timp ca si evolutie exista omul modern (din punctul de vedere al capacitatii de a prelucra produsele alimentare) si de cat timp existam pe planeta ca fiinte? Vedem clar ca unele organisme inca nu au avut timpul necesar sa se adapteze la abundenta de hrana prelucrata!
    Totusi domnul Profesor Dr. Morar arata ca pancreasul are capacitatea de a se regenera. Eu completez ca se regenereaza doar daca acest organ nu este agresat de factori cum ar fi: microbi, zaharuri in concentratie mare (cand pancreasul ar obosi fiind suprasolicitat), unele substante chimice cu care organismul nu este adaptat(eurile alimentare, alcoolul rafinat , antibioticele etc) . Practic orice organ al corpului omenesc are capacitatea de regenerare in conditii prielnice….
    Pentru ca pancreasul sa nu isi piarda functia de a produce insuluina este necesar ca din exterior sa nu introducem prea multa insulina artificiala…. astfel ca trebuie gasit acel echilibru sensibil si de multe ori instabil….
    In ceea ce priveste fetita mea, acum in anotimp de iarna cand sezonul racelilor este in floare eu sunt multumit ca doza de insulina nu am crescuto semnificativ. Mentionez ca nu trebuie sa credeti ca fetita este infometata! E o chestiune de adaptare!
    As putea adauga multe alte observatii dar nu mai am timp. Pentru informatii suplimentare pot raspunde la 0742854480.
    Cu stima, Prof. Dr. Nicusor Cristian Pop ( doctor in Fizica)

  • Adrianaa says:

    Buna seara,

    Am urmarit postarile dv. si in mare masura aveti dreptate. Totusi raman cateva intrebari. Cati HC/zi mananca fetita? Stim ca zilnic este necesar un minim de 120 HC numai pentru functionarea creierului. In plus, fetita este in crestere si stiu ca este mare nevoie de proteine, iar insulina are un rol foarte important in cresterea si dezvoltarea copiilor. Daca noi scadem cantitatea de insulina necesara organismului nu exista riscul incetinirii dezvoltarii acestuia? Insulina are destul de multe functii in organism.

    In ce priveste regenerarea celulelor pancreatice, este posibil sa se regenereze, ma refer strict la celulele beta, dar o fac intr-un ritm foarte, foarte lent, apoi mai este si sistemul imunitar care este programat sa le distruga. Aceasta pana la urma este problema cea mai mare.

  • ioana says:

    @ dl. Pop -va multumesc ca treceti pe aici si ne impartasiti din experienta dumneavoastra

    @Adrianna -cred ca intrebarea ta este pentru dl. Pop, nu-i asa?

  • Nicusor Cristian Pop says:

    Asa s-ar crede!!! Dar nimeni nu a “vazut” direct cum anticorpii sistemului imunitar ar distruge celulele beta! Rezultatele stiintifice in acest sens sunt indirecte…. Eu am experienta lucrarilor stiintifice publicate in revistele de specialitate…. asa ca nu mai comentez. In ceea ce priveste necesarul de hrana ( proteine, zaharuri…), este adevarat ca unele rezultate stiintifice arata anumite valori pe care noi le alegem ca fiind bune. Dar eu am vazut foarte multi copii care mananca foarte mult si nu cresc suficient… sunt slabi si mici de statura… etc. Deasemenea sunt copii care mananca putin si se ingrasa repede…. Totul depinde de metabolism(viteza cu care se petrec arderile celulare in corp), nu de cantitatea de hrana pe care o mancam; cu cat viteza este mai mare cu atat organismul cere mai multa hrana, se creeaza mai multa energie care fie este depozitata sub forma de energie potentiala(grasimi) fie se efectuiaza lucru mecanic din partea muschilor si se pierde… (hrana mancata a avut rolul doar de a pune in miscare diverse parti ale corpului). Trebuie sa va atentionez ca majoritatea sudiilor medicale sunt interpretate statistic, se fac studii pe un anumit numar de pacienti, iar valorile medii sunt considerate corecte sau cele dintr-un interval din jurul acestor valori… Trebuie sa admitem ca exista si cazuri particulare care se abat mai mult de la medie dar care fac parte din normal si nu trebuie considerate situatii anormale (disfunctii). Daca aceiasi parametri ne-ar caracteriza pe toti, nu ar mai fi genii sau prosti… toti am fi la fel…. se pare ca asa difera si metabolismul indivizilor. Daca nu cautam sa ne abatem de la medicina alopata nu v-om iesi niciodata de pe insulina….
    Copilul meu mananca in medie 150 carbohidrati pe zi. Trebuie sa spun ca nu este printre cei mai slabi din clasa ei si nici printre cei mai scunzi. In plus este printre primii la carte asa ca nu observ o afectare a creierului ( cum ca nu ar fi alimentat suficient). Am observat ca desi a fost racita nu au crescut glicemiile asa cum ma asteptam…. ceia ce pune la indoiala ca sistemul imunitar ar fi programat sa distruga celulele beta… Eu nu cred in asa ceva. Mai mult ca sigur nu este posibil ca organismul uman, si nu numai, sa se autodistruga necontrolat. Cred ca microbi obisnuiti de raceala, sau substantele din antibiotice, s-au instalat in pancreas si a distrus celulele beta… Inca nu imi este cunoscuta cauza, doar imi dau cu parerea…
    Deocamdata atat. La revedre!

  • Adriana says:

    Buna ziua dl. Pop,

    Am inteles principiile dv., par logice in ceea ce priveste tratamentul. 150 HC/zi nu ridica probleme. Sunt adulti cu diabet care au dieta de 150-160 HC/zi.

    Cum va spuneam, imi raman inca multe intrebari legate de diabet si tratament. Cu ani in urma am citit putin, prea putin, despre dr. Bernstein (http://en.wikipedia.org/wiki/Richard_K._Bernstein), care propunea o dieta saraca in carbohidrati. Am sa reiau informatiile acestui medic, care a avut diabet tip 1.

    Despre celulele beta pancreatice, studiile mai vechi spun ca pana la declansarea diabetului (tip 1) se pierde 90% din masa celulelor beta, iar in urmatorul an de la depistarea diabetului, se distrug restul de 10% a celulelor ramase. Studii mai noi spun ca acel procent de 10% nu s-ar distruge in urmatorul an, ci pe parcursul a 5-10 ani.

    Despre autoimunitate se stie ca exista foarte multe boli grave declansate de aceasta (unele datorate limfocitelor T, altele limfocitelor B). Exista o mare legatura intre factorii declansatori ai diabetului, ai bolilor tiroidiene si ai celiachiei. (la diabetici)

    Tot despre autoimunitate, Dr. Faustman spune ca pe tot timpul vietii cream foarte multe celule T. O parte din ele sunt asa-zisii baieti rai, pe care nu am reusit sa-i ucidem pe toti din cauza unui defect negativ de selectie si atunci, acei baieti rai care au scapat, ies afara din maduva osoasa si din timus si intra in circulatia periferica. Spune ca si persoanele care nu au diabet produc toata ziua celule T rele. „Este ca o linie de asamblare in cazul in care ati facut milioane de masini, si doar o masina buna iese. Cum am produce 1 milion de celule T si doar 1 sau 2% ar trebui sa iasa la periferie. Daca sistemul tau imunitar nu este foarte bun la lucrurile de finete, sistemul poate lasa din greseala acele celule T defecte in circulatia periferica.”

    „Echipa de cercetare merge pe ideea identificarii celulelor T rele”. Au fost identificate si in plus a aflat ca celulele rele arata diferit de celulele bune la nivel de proteine. Ce inseamna asta? Dr. Faustman ne spune ca o buna ilustrare a acestui concept sunt antibioticele. „Motivul pentru care acestea nu ne ucid este pentru ca recunosc proteine diferite si interfereaza cu proteinele din bacterii, dar nu cu proteinele noastre”.

    http://ebooks.unibuc.ro/biologie/mihaiescu/3.htm

    http://wassail-allthatilove.blogspot.com/2008/03/disorders-of-immune-system-immune.html

    P.S. Eu l-am incurajat intotdeauna pe fiul meu pentru o dieta sanatoasa si cat mai saraca in carbohidrati, dar el este adolescent si tentatiile sunt mari. (are diabet de 10 ani)

    Acum cativa ani, pe timp de iarna, i-am dat un supliment de vitamina A+D3, iar pe parcursul unei luni, organismul a cerut reducerea cu 10 unitati din insulina bazala. Pe urma am revenit la unitatile initiale pentru ca la analize a aparut microalbuminurie. Daca se iau suplimente cu vit. D poate aparea aceasta microalbuminurie, dar mi-a fost teama si de o afectare a rinichilor si nu am mai continuat suplimentarea.

  • Adriana says:

    Despre tratament am inteles ca:

    – daca ati scazut din totalul de HC/zi, ati scazut si insulina;
    – acum fetita face o singura injectie pe zi – insulina bazala (practic, cam 30-40% din necesarul insulinic/zi);
    – glucidele consumate ar fi acoperite de insulina bazala si de insulina produsa de pancreas (nemaifiind blocat de insulina exogena)
    – daca face efort suplimentar, se suplimenteaza glucidele si se face insulina necesara (flexibilitate)

    Cum sunt glicemiile fetitei dupa 1 si 2 ore de la masa principala si dupa gustari?

  • Adriana says:

    Dr. Bernstein

    Viata mea cu diabet zaharat

    http://www.diabetes-book.com/book/mylife.shtml

  • Nicusor Cristian Pop says:

    Va recomand un diabetolog de marca (daca nu chiar cel mai mare)- Neal Barnard, si cartea “Dieta care vindeca diabetul” care am procurato si eu de curand si care este axata mai mult pe diabetul de tip 2 dar are lucruri extrem de importante si pentru cel de tip 1. Eu am gasit aici, si se potriveste in cazul fetitei mele, cauza diabetului de tip 1….. Culmea, este laptele de vaca pe care il mananca copiii cat sunt bebelusi…. Aici ve-ti vedea ca ce se scrie este in majoritate publicat in reviste stiintifice super tari iar eu am incredere in aceste informatii…
    Multa sanatate la toti!
    N C POP

  • Adriana says:

    Buna seara si la multi ani, tuturor. Dl. Pop, iata un caz interesant – diabet zaharat de tip 1 la doi frati. Parintii se ocupa de ingrijirea si cercetarea evolutiei diabetului in cazul copiilor lor, sub indrumarea a trei medici.

    http://healthesolutions.com/2011/12/19/5288/

    http://healthesolutions.com/2012/01/02/gabriels-four-year-anniversary/

    P.S. Am parcurs cateva capitole ale uneia din cartile dr. Bernstein si are multe teorii – pe baza cercetarilor studiate – foarte interesante.

  • Adriana says:

    “We have two type 1 diabetic children, ages 10 and 14, with whom we have had great success managing their disease through diet and lifestyle changes. ”

    Interview with Dan and Sally Roman

    http://healthesolutions.com/2012/01/04/interview-with-dan-and-sally-roman/

Leave a Reply