Am  o verisoara, prin alianta dar tot  verisoara este,  pe care pe  zi ce trece o  iubesc tot  mai  mult.  Aceasta  domnita  pe  numele  ei  Nina, sau  dupa caz  doamna toane http://www.toane.ro/,   m-a tot  batut  la cap anul trecut   sa-mi fac  blog, ca cica  e mare  filosofie  cu  blogareala  asta.

 Nestiindu-ma  cu  mare  har  in ale  minuirii  condeiului (desi in scoala generala  am  fost olimpica la romana  cu  nota 10  pe Municipiu- cum oi fi reusit  nici acu  nu stiu) am fost total contra, dupa care m-am  mai gindit putin  si am  zis  ca m-as  putea ajuta  in primul  rind  pe mine  generind  un blog  de nisa  care in timp sa ramina  ca un jurnal electronic  al  vietii noastre  de familie in relatia  cu diabetul.

Astazi,   dupa  ce am citit  comentariul  Corinei (Cori) de la http://cuburidezahar.blogspot.com/  :  ”…Liliana … Copila ta poate te va mai intreba pana cand va avea diabet. Dar ii vei arata ca diabetul nu o impiedica sa se joace, sa faca sport, sa mearga singura in excursii sau sa se bucure de o prajitura din cand in cand, sa studieze, sa iubeasca, sa-si intemeieze o familie. Si o vei invata ca poate si trebuie sa aiba singura grija de ea, pentru a se bucura de viata. Si o vei lasa sa fie mai indepententa, chiar daca iti va fi greu. Nu o chinui, ii dai in fiecare zi, din nou, darul vietii. Si cand va creste, isi va da seama ca ai facut tot ce ai putut pentru ea si cat de bine ai putut. Curaj. Ne ai pe toate langa tine”      simt nevoia  sa spun:  Multumesc  dna toane!  daca   nu ma biriiai  tu la cap  sa-mi fac  blog  nu le-as  mai fi  cunoscut/descoperit  pe  zuza  http://zuzubell.wordpress.com/Ruxandra  http://ruxxandrra.wordpress.com/  si Cori  http://cuburidezahar.blogspot.com/ ( insiruirea   e pur cronologica  a ordinii in care le-am descoperit  blogurile).  Citirea  acestor  bloguri  ma face  sa  fiu mai  puternica, sa inteleg  ca  se poate, sa zimbesc. Multumesc mult  fetelor!   Desi  pe 2  dintre voi nu le-am  intilnit face-to-face (pe una DA!  salutari zuza)  pot  spune  ca va indragesc foarte mult.

Si ca sa  nu va mai plictisesc eu, o sa  copiez  aici, la rugamintea dinsei (nu  a deprins  insa  ‘tehnica’ postarii de comentarii  pe  blog)  ,   citeva  cuvinte  lasate  pe mail    de doctorita  noasta, Mihaela Vlaiculescu,  dupa  ce a explorat   prin blogurile voastre : ”catre voi , parinti de ducinei sau tineri cu diabet :  mi s-a parut un castig sa  va cunosc, mi-ati imbogatit sufletul si imi dati forta si ratiunea de a profesa  in continuare, in ciuda tuturor piedicilor …. pastrati in voi bucuria, speranta , veselia, ambitia, ptr ca sunteti cu adevarat  speciali. Faptul ca reusiti sa faceti slalom zilnic printre hidrati, glicemii,  doze de insulina si inca multe altele arata forta si puterea voastra.  Voi toti sunteti fantastici !”   Multumesc mult doamna doctor  ca sunteti  asa cum sunteti  si ne ajutati  atit de mult!

Si cei  ce gasesc  acest post  prea sentimental  si siropos,  aflati ca chiar  nu-mi pasa, dati click pe EXIT.

Cred ca  macar  asa  din  cind  in cind  putem  da friu  trairilor noastre.

Glicemii bune!  Si o viata  frumoasa  tuturor  dulcineilor  mari si mici (apropo  doamna doctor  m-a dojenit:  ” am un fix – nu imi place sa spun diabetic, ci tanar/ copil/ persoana cu diabet – asta e o chestie din strainatate – nu e un adjectiv, nu ne defineste- ca alcoolic, drogat, etc, ci e o conditie/stare  cu care trebuie sa “convietuim”)

Leave a Reply