Luni 13 Septembrie 2010 a fost prima zi de scoala a Aidei. Emotii mari monser…
Dupa indelungi deliberari am hotarit sa o inscriem la Waldorf. O fi bine… o fi rau… nu pot decit sa sper ca am facut alegerea corecta. Oricum, vorbind fie si numai din prisma primei zile de scoala, alegerea a fost una corecta. De unde in ziua premegatoare inceperii scolii copila era sceptica si nu prea mai vroia sa mearga la scoala zicindu-ne ca nu o sa-i mai ramina suficient timp pentru familie si joaca, cind a iesit din clasa a inceput sa danseze pe culoar si sa sara in sus de bucurie zicindu-ne ca e cea mai minunata zi din viata ei. Era haioasa tare. Mi-a multumit chiar ca am adus-o la scoala : ” mami multumesc, e cea mai minunata scoala, multumesc mami ca m-ai adus la scoala asta”‘
Cei drept au fost foarte pregatiti: copii de clasa I au intrat in scoala printr-o poarta de carton frumos decupata si colorata ce reprezenta poarta castelului cunoasterii, apoi pe sub podul de flori facut de elevii clasei a XII-a, iar in clasa au fost asteptati cu 2 caiete, penar, culori, un saculet ce continea o chifla, citeva stafide si alune de padure si cel mai important, cu o cheie din acea ca de mobila veche legata cu un snur galben, care, le-a spus doamna, daca o vor purta tot timpul cu ei vor deveni mai inteligenti. Toate acestea au avut legatura cu basmul pe care l-a spus dna invatatoare la sfirsitul orelor: Dragu un copil ce la 7 ani isi pierde parintii (sunt chemati de Dumnezeu in Cer) pleaca in lume si gaseste o cheie ce-l ajuta sa descopere tainele cunoasterii. In tot acest timp Dragu are cu el un saculet fermecat in care ori de cite ori baga mina gaseste mincare (alune de padure.. ).
Din acea zi au trecut iaca-ta 2 saptamini timp in care Aida si-a pastrat incintarea si entuziasmul si abia asteapta sa se faca dimineata sa mearga la scoala.