Oricit ma straduisc sa fiu un bun ’Type 3 diabetic’ http://cuburidezahar.blogspot.com/2011/03/tipuri-si-etichete.html se pare  ca nu intotdeauna  si reusesc.

Vinerea trecuta  copila a fost invitata  la petrecerea unei  colege de clasa. 

In trecut,  pina  m-am  prins eu cum sta treaba  cu glicemiile la astfel de petreceri, mergeam  cu sucul fara  zahar dupa mine,  eram tot timpul cu ochii pe copila si pastram rigurozitatea programului, apelind cei drept la mici trucuri  asa  cum am facut  aici  .   Ulterior,  am vazut  ca datorita  entuziasmului, bucuriei dar si efortului depus ( topaiala)   la astfel de petreceri  riscam valori spre hipo  aici   asa  ca usor,  usor  am inceput  sa las  copila  sa bea  suc   ‘la liber’ ,  precum si sa  guste din mincarea servita  chiar daca  aceasta ne incaleca oarecum programul. Astfel am reusit in ultima vreme sa trecem cu brio (a se citi  glicemii bune)  de absolut  toate petrecerile  la care am participat.  

 Mi-am zis  ca si de data  aceasta  lucrurile se vor desfasura in acelasi mod asa ca la ora 16.30 am mincat  acasa  gustarica cu pricina,  ne-am  imbracat  frumusel, am luat cadoul la subbrat si am pornit  spre  locul unde se desfasuta  petrecerea respectiva.

Ajunsi acolo  copila a intrat imediat  in atmosfera  si a inceput  a tupai in saltelele  gonflabile, drept  pentru care  am gindit  ca sucul  pe care-l  va  servi  va fi  numai bun  pentru  a combate  o posibila hipo. 

Pentru a nu sufoca copila cu prezenta noastra  (toti  ceilalti  parinti aduceau copiii dupa care  plecau la treburile  lor  urmind  sa revina in jurul orei 20.00)  i-am explicat  in 2 cuvinte  mamei sarbatoritei  ca noi mergem sa bem o cafea in apropiere  si ca daca observa ceva (orice)  in neregula sa ne sune  si venim in mai putin de un minut (cafeneaua era  fix linga locul de joaca). Toate  bune si frumoase, mi-am luat  sotul de mina  si am plecat  sa  savuram  pret de 2 ceasuri  o cafea lungaaa.  Bem cafeaua  linistiti si  revenim la ora 19.30 cind actiunea  Actrapidului se va fi terminat  si trebuia sa ne facem o noua ‘piscatura’.   Complet relaxati  cu gindul  ca glicemia  ar trebui sa fie  OK  sucul baut contrabalansind  cu efortul depus, chemam copila luam glicemia  si … stupoare 356 .    Scot  imediat Actrapidul,  administram imediat   2 unitati  IM si trimitem copila din nou la joaca.  In ciuda valorii mari copila se prezenta  absolut  Ok,  nu  tu obosita, nu morocanoasa , nu nimic…

Mai stam la petrecere  inca  o  ora  in care  copila nu mai maninca nimic iar  cele  2 unitati de Actrapid trebuiau  sa-si faca efectul, dupa care  plecam spre casa.  Aici  verificam din nou glicemia   si  din nou surpriza, in loc sa scada, glicemia urcase la 468,   valoare  pe care  n-a mai vazut-o glucometrul de 4 ani de pe vremea debutului.

Nu stiu ce si cum s-a intimplat, probabil  ca minunata-mi copila  bause de data aceasta  mai mult  suc  decit trebuia (desi  mi-a zis  ca doar 2 pahare  ceea  ce tinind  cont de cit  a topait la gonflabila si de cit a dansat nu trebuia sa duca la o glicemie asa mare)  ideea este ca acasa  m-am  mobilizat am mai facut inca o tura  de Actrapid am mai tinut-o treaza  inca o ora  ca sa o pot testa inainte  de culcare  dupa  care am mers la nani.  La ora 01.00 noaptea  glicemia scazuse deja la 90 asa ca i-am incalzit 150 ml lapte pe care i-a baut mai mut  adormita decit treaza. A doua zi   hopul deja trecuse, glicemiile pastrindu-se   normale pe tot parcusul zilei.

Nici  nu vreau sa ma gindesc  ce o fi simtit  creierasul ei in acele  ore cind de la o glicemie  normala  am ajuns la  un maxim de 468  iar apoi a revenit la normal,90.

Cred ca la petrecerea viitoare  o sa apelez din nou la tactica ochii si copila :( 

Cam asta-i  cu diabetul…  cind crezi  ca ai gasit  reteta  perfecta  pentru  o situatie  se intimpla o ‘minune’ ca asta  cind trebuie sa te regrupezi.