Frustrare, frustrare si iarasi frustare…

Cred ca asta este cuvintul  cheie in ”dialogul” cu diabetul.

Dupa un week-end cu glicemii  bune, chiar  foarte bune as putea spune, azi dimineata ne-am trezit cu  glicemia 274. Si asta dupa ce la verificarea de noapte am avut 149 deci o glicemie  buna pentru ora 12.30.

Tinind cont  ca este a doua oara  cind ni se intimpla asta (am mai patit-o  si Joia trecuta) cred ca avem de-a face iarasi  cu hormonul de crestere (in cei trei ani  de cind avem diabet am mai trecut  prin perioade  din astea cind mai mult ca sigur  copila era in plin proces de crestere).

Este al naibii de frustrant sa te straduiesti sa faci totul ca la  carte: dozare insulina, ingerare cantitate corecta de hidrati , testare periodica glicemie (stat pina la ora 12.30- 01.00 noaptea ca sa te asiguri ca totul va fi Ok peste noapte) ca  sa te trezesti apoi intr-o buna dimineata  cu astfel de valori.

Dar asta e, trebuie sa crestem si nu ne putem lasa doboriti doar din atit. Vedem noi cum o scoatem  la capat  si cu acest ”fenomen de zori”.

Leave a Reply