Frustrare, frustrare si iarasi frustare…
Cred ca asta este cuvintul cheie in ”dialogul” cu diabetul.
Dupa un week-end cu glicemii bune, chiar foarte bune as putea spune, azi dimineata ne-am trezit cu glicemia 274. Si asta dupa ce la verificarea de noapte am avut 149 deci o glicemie buna pentru ora 12.30.
Tinind cont ca este a doua oara cind ni se intimpla asta (am mai patit-o si Joia trecuta) cred ca avem de-a face iarasi cu hormonul de crestere (in cei trei ani de cind avem diabet am mai trecut prin perioade din astea cind mai mult ca sigur copila era in plin proces de crestere).
Este al naibii de frustrant sa te straduiesti sa faci totul ca la carte: dozare insulina, ingerare cantitate corecta de hidrati , testare periodica glicemie (stat pina la ora 12.30- 01.00 noaptea ca sa te asiguri ca totul va fi Ok peste noapte) ca sa te trezesti apoi intr-o buna dimineata cu astfel de valori.
Dar asta e, trebuie sa crestem si nu ne putem lasa doboriti doar din atit. Vedem noi cum o scoatem la capat si cu acest ”fenomen de zori”.