May 20th, 2014 | 
Author: Recent am gasit printre comentarii urmatorul mesaj:
Nu inteleg ce inseamna pentru voi “glicemii bune”, cand cea mai mica pe care o vad in fotografii este 157 !!! Asta e glicemie buna ?
Citeva zile l-am lasat neaprobat pentru ca am perceput intrebarea ca pe una foarte personala si n-as fi vrut ca aceasta sa se piarda printre alte comentarii.
Recunosc ca intrebarea m-a durut foarte tare.
Sunt oare o mama chiar atit de proasta in relatia copilei cu diabetul? Oare as putea face mai mult si nu sunt in stare?
Dar hai sa vedem ce inseamna o glicemie de 157:
-suspiciunea, daca nu chiar confirmarea diagnosticului de diabet pentru o persoana ce se stie sanatoasa.
-o glicemie proasta cind e inregistrata ”a jeune”
-o glicemie asa si asa, chiar bunuta, in primii ani de diabet cind sunt inca rezerve de peptid C. Offff imi aduc aminte ca in primii ani de la debut vedeam glicemii de 200 doar la raceli si le marcam in jurnal cu rosu. Ce vremuri…
-o glicemie extraordinara daca o inregistram ca si virf dupa o masa copioasa a unei persoane care are diabet
-reflecta o glicata de 7
-o glicemie buna dupa niste zile proaste de raceala, sau furtuni hormonale, sau… sau…. in care inregistram numai glicemii mari
– o glicemie bunuta daca o inregistram ca si constanta si nu ca o medie e glicemii de 274 si 40
-o glicemie minunata, senzationala chiar cind este imediat dupa un episod de hipo urit. Numai cine nu a trecut prin aa ceva nu poate intelege senzatia de usurare.
-o glicemie buna daca este sa ne luam dupa modelul suedez: in Suedia glicozilata medie la copiii intre 3 si 10 ani este de 7.5 sau dupa cel din Danemarca, tara in care tinta glicozilatei este mai mica sau egala cu 7.5
-o glicemie proasta pentru cei trecuti de toate perioadele hormonale sau de pubertate si care ajunsi la maturitate au norocul de a avea un diabet foarte echilibrat, previzibil si usor de stapinit
-o glicemie foarte proasta pentru cei ce au descoperit formula magica prin care pot tine diabetul sub control cu glicemii comparabile cu cele ale omului cu pancreas sanatos. Pe acestia ii rog din suflet sa impartaseasca secretul cu noi ceilalti care ne pricepem mai putin.
si lista ar putea continua ….
Pentru noi, la 7 ani de la debut si tinind cont de faptul ca suntem in plin proces de pre-pubertate, 157 este o glicemie buna , ar fi chiar nemaipomenita daca ar fi constanta pe toata durata zilei si care in ecuatie cu glicemii de 100 pe durata noptii ne-ar da o glicata super. Insa, din pacate avem si zile proaste cu glicemii chiar mai mari de 157… Comparind cei 7 ani de diabet acestia din urma sunt cei mai prosti ca si valoare a glicatelor si glicemiilor in general. Insa facem tot ce putem, sau ce ne pricepem si sper sa vina perioade mai linistite cu valori mai bune.
Apropo de perioada de maturitate si de ”calmarea” diabetului recunosc ca citesc cu admiratie dar si cu oaresce nedumerire ce valori pot obtine unii dulcinei . Zic nedumerire pentru ca nu inteleg cum unui adult ii pot fi suficiente doar 1.5 unitati de rapida facute la ….2 ore de la ingerarea a …. 180 grame cartofi prajiti -am inteles bine Betica????
Insa chiar acest fapt imi confirma inca odata cit de diferit poate fi diabetul. Schema care functioneaza pentru mine poate sa nu functioneze la tine, aceeasi schema poate sa functioneze azi insa peste o saptamina sa nu mai mearga, unii pot avea foarte usor tendinta spre hipo, altora le poate creste glicemia foarte repede daca se supara, unii sunt mai obisnuiti cu efortul, altii poate fac hipo daca nu iau supliment……
Are oare sens sa ne comparam? Nu ar fi oare mai bine daca ne-am sustine reciproc si am invata unii de la altii? Este atit de usor sa arunci cu piatra…….si unde????? tocmai intr-un meci cu un adversat atit de titrat, ce are atitea fete una mai diferita ca alta…. Zic si eu.. poate gresesc…
Si in incheiere recunosc ca sunt tare curioasa draga Andra (cred ca asa se numeste persoana cu comentariul-intrebare) citi ani ai, ce legatura ai cu diabetul, iar daca ai diabet imi poti spune de la ce virsta ai? Esti tu oare unul dintre fericitii ce au un diabet foarte echilibrat cu glicemii super bune?? Daca da felicitarile mele-esti cu adevarat norocoasa!
Posted in 
Tags:
Buna, Ioana! Sa stii ca m-am mirat si eu foarte si inca nu inteleg ce se intampla cu mine in aceasta perioada. Pana in ianuarie am avut glicemii foarte proaste. Nu vreau insa sa ma mir prea mult sper doar sa tina in continuare. In remisie nu sunt, clar.. paptidul C este 0,2.
Cred ca si pentru voi diabetul va fi foarte lin dupa perioada de adolescenta si in plus voi veti avea si o experienta de viata mult mai bogata care va va ajuta sa fiti bine. Plus , cine stie ce tehnologii performante vor mai aparea.
Poate ca peste 5 ani vom sta de vorba cu o prajitura mare in fata fara sa ne facem probleme, nici macar cati Ch are ,nici cata insulina, s.a.m.d.
Doamne ajuta Betica! Sa fie cum zici tu. Este tot ce si-ar putea dori un parinte de dulcinel. Dar mai bine ar merge o inghetata mare, ce zici :)?
Inghetata e preferata mea! Apropos de 157, eu am fost suspectata de diabet cu 158 a jeun
“157? Asta e glicemie buna ?”
dar a incercat aceasta persoana sa aiba grija de un bebelush de 10 luni, depistat cu diabet, si sa-l mentina cu valori sub 157 cu doar 6-8 masuratori de glicemie pe zi si cu 4 injectii de insulina?? Stie ce inseamna pentru un copil, cu diabet, de la 10 luni la 10 ani glicemie perfecta??? Nu cred are nici cea mai mica idee cat de usor pot face ei un episod de hipo.
157 petru un copil cu diabet e aproape perfectiune. Altceva nu mai zic, pentru ca Ioana a raspuns perfect in acest post la toate.
Ioana sunteti foarte buni in gestiunea diabetului fetitei voastre si sunt sigura ca faci tot posibilul ca sa fie bine.
Multumesc tare mult Tatiana. Imi prind tare bine cuvintele tale. Stii.. atunci cind esti raspunzator pentru tine cred ca este mai usor, insa cind trebuie sa decizi pentru copilul tau ai o anumita povara pe umeri si te rogi sa decizi bine, esti raspunzator pentru o alta fiinta. Nu cred ca Andra a vrut sa fie rea… poate doar nu stie cum e cu diabetul la copii, sau poate ea are un diabet foarte calm si usor de controlat.. poate… nu stiu Inca odata multumesc Tatiana pentru cuvintele frumoase. Aveam nevoie de ele
Multumesc pentru raspuns.
Nu “am dat cu piatra” ci efectiv am fost mirata sa observ ca 157 pentru tine insemna o glicemie buna. Si da ! Am diabet de cativa ani. Iar “glicata” la mine a fost, ultima de 5.9 ! Nici celelalte nu au depasit 6.5 %, sper sa fie la fel si in urmatorii ani.
Rareori dupa masa la doua trei ore, am peste 150, si ma monitorizez de cel putin 5-6 ori pe zi.
Imi cer scuze daca am deranjat, stiu ca DZ 1 la copii este mult mai dificil si greu de tinut sub control, dar chiar si asa 157 nu e bine. Bineinteles ca poate a fost vorba de un “varf”, dar si asa ….
Toate cele bune si glicemii excelente !
Andra sunt convinsa ca nu ai vrut sa ranesti insa crede-ma ca cumva ai reusit. Cred ca nu ai facut-o cu intentie, iar intre timp chiar mi-a trecut supararea, insa genul acesta de comentarii te astepti sa le primesti de la cineva care chiar nu stie cu ce se maninca diabetul. Faptul ca tu reusesti sa obtii glicate atit de bune iar glicemiile de 150 sunt rare nu face altceva decit sa-mi confirme teoria ca acest diabet este foarte, dar foarte diferit de la o persoana la alta. Chiar in aceasta postare am spus ca nu inteleg cum un adult ca Betica are necesarul de insulina atit de mic si cu toate astea obtine si glicemii bune. De ex doza ei de lantus este fix cit a copilei mele care are 10 ani, ca sa nu mai zic ca 1,5 de rapida cit ii este ei sificient la o masa cu 180 gr cartofi prajiti pentru noi reprezinta jumatate din cea mai mica doza de rapida….Insa repet diabetul are multe fete si mai ales multe variabile. Crede-ma ca esti un dulcinel tare norocos. Nu stiu citi se pot lauda cu glicemiile tale. In ceea ce priveste copiii cu diabet lucrurile sunt fooooooarte diferite… Crede-ma ca stiu ce spun. Nu seamana un an cu altul, nu seamana o zi cu alta, trebuie sa ai grija cind dau hormonii peste el, cind are perioade de crestere, cind se face frumos afara si implicit facem mai multa miscare, cind… cind… cind… Un adult intelege atunci cind varsa ca trebuie sa se hidrateze si sa incerce sa manince insa ce te faci cu un copil de 2, 3 sau 5 ani care nu co-opereaza… As putea sa scriu explicind despre toate astea pina diseara insa cred ca ai inteles… Cu astia mici lucrurile sunt mult mai complicate, si din cite am inteles de la doamna doctor showul abia incepe si se va termina abia dupa perioada de pubertate… Insa sa stii ca cunosc si dulcinei maturi care din pacate nu se pot lauda cu performantele tale tocmai pentru ca diabetul lor e altfel… Numai bine si sa dea Dumnezeu sa o tii tot asa. Nici nu realizezi cit de norocoasa esti…
Sincere felicitari pentru glicemiile bune. Cum reusesti? Te rog sa nu consideri o ironie intrebarea mea, chiar ma intereseaza ce trucuri ai la indemana. Tine-o tot asa. Cred ca in mod sigur si copilasii de astazi cu diabet vor avea si ei glicemii ca ale tale dupa ce trec de furtunile hormonale.Chiar si pentru un adult sunt astfel de perioade. Le-am experimentat din plin in timpul sarcinii, alaptare, intarcare. Nu a fost usor.Glicemii bune tuturor!
Nu-mi vine sa cred ca romanii reusesc sa se certe si pe tema asta. Nu-mi vine sa cred ca cineva poate judeca un parinte care se lupta cu diabetul copilului sau. Oamenii nu sunt doar rai dar sunt si incredibil de imbecili. De parca noi nu ne-am dori glicemii intre 100 si 120 de la 7 dimineata pana la 7 dimineata fara nicio fluctuatie. Nuuu… noi de-ale naibii facem in asa fel incat, doar de dragul variatiei sa mai faca copilul si un 250 si un 40, asa ca sa ne amuzam. Jesus, proasta e femeia aia!
Suntem la debut, copilul meu este foarte mic, daca si-ar permite cineva sa ma judece l-a face bucati. M-a lovit diabetul asta ca un tren cu viteza de 300 km/h. Inca nu-mi revin, ceea ce se intampla este un cosmar.
Mai intru din cand in cand pe blogul tau, mai citesc cate ceva, sunt in perioada in care incerc sa inteleg. Cand vad 157 zic: uite o glicemie acceptabila. dar din pacate ieri am vazut un 350 de m-au trecut toate transpiratiile. Avem 3 saptamani de la debut. E greu, foarte greu
Smaranda iti inteleg perfect socul si durerea de la debut. Chiar am scris 2-3 postari despre sentimentele mele dar si ale altor mamici la debut. Se pare ca am stat cu totii in calea acelui tren de care zici
Nu stiu cit te ajuta insa sa stii ca durerea se va mai estompa, nu va trece va fi tot timpul acolo in suflet, insa te vei obisnui cu ea. Fii tare atit pentru tine cit si pentru puiul tau. Te pot intreba din ce oras esti? Noi -adica gasca e mamici de dulcinei- ne intilnim la ora 9.30 la cabinetul dnei doctor sa schimbam impresii, punem intrebari si sa capatam raspunsuri, si din experienta iti spun ca o astfel de intilnite ti-ar prinde tare bine, asa ca daca crezi ca e pobil sa ajungi Simbata, 24.05.2014, in Bucuresti esti binevenita printre noi. Si….. sa stii ca si noi am vazut glicemii de 350 si din pacate probabil vom mai vedea asa ca se poate intimpla independent de vointa sau straduinta noastra. Numai bine si glicemii cit mai bune puiului tau.
Multumesc pentru vorbele bune, da stiu ca toate ati trecut prin asta. Sunt de pe langa Bucuresti, deci as putea veni daca se poate… adica daca doamna doctor ma primeste. Am sunat la numarul de telefon de la cabinet dar nu mi-a raspuns nimeni, e drept ca nici n-am mai insistat, am sunat numai o data. Poate ca era intr-o consultatie, si ar fi trebuit sa insist. Am sute de intrebari, sunt complet bulversata.
Smaranda asa cum am zis: esti mega ultra bine venita printre noi.”gasca” este un termen generic si este in continua crestere si nu am spus NU nimanui asa ca oricine simte nevoia ni se poate alatura. Daca este in consultatii dna doctor nu raspunde intradevar. Adresa Str. Sf. Petru Tei (fosta Lopatarilor) nr 60A, sector 2. Iti trimit mail cu nr meu de mobil pe care ma poti suna ori de cite ori simti nevoia sa vorbesti cu cineva care intelege prin ce treci.
Multumesc
Smaranda mi s-a intors mailul trimis catre tine. Nr telef este 0745780100
Offff! Mai fratilor DIABETUL este o afectiune si nu trebuie sa facem din asta o CONCURENTA. Numai un parinte de copil cu diabet stie ce inseamna sa lupti clipa de clipa ca totul sa fie cat de cat in parametrii normali.
Ce are glicemia de 157??? Este perfectaaa!!
Sa ne spuna Andra care sunt glicemiile bune??Cumva suntem la un CONCURS, care are glicata mai buna sau care a avut coma hipo sau hiper si eu nu stiu?? Care e problema acestei glicemii, eu, chiar nu pricep? Nu este stiut faptul ca orce mama, tata, etc isi doreste glicemii cat mai bune si face tot posibilul si lupta cu tot ce il inconjoara ca sa fie bine? Eu tin mult la o vorba din batrani, care, cred ca se potriveste perfect aici “sa nu spui hop pana cand nu sari gardul”. De ce trebuie sa fim ironici si aici. Draga Andra cred ca ai gresit blogul. Aici nu e loc de rautati, concurenta, ironii. Aici e loc doar pentru cei care trec si prin bune si prin rele, care stiu ce inseamna sa lupti cu diabetul din zorii zilei si pana noaptea tarziu, aici e loc pentru cei care stiu sa se bucure ptr. fiecare glicemie buna(ca si aceasta )si care inca dupa ani de lupta sunt optimisti, stiu sa zambeasca si pe care aceasta afectiune i-a facut mai buni, mai rabdatori, mai intelepti.
Daca, copiii nostri sunt fericiti, rad, se joaca pe aceasta glicemie de 157, nimic nu mai conteaza. Important este pentru mine fericirea copilului si cum percepe el diabetul si daca la acest capitol copilul sta bine atunci sigur va avea un diabet echilibrat.
Adevarul e ca eu ma bucur cand il iau pe Tudor de la scoala cu glicemie 157. Asta inseamna ca nu e la scoala in pericol de hipo. Cand il iau cu 75 imi fac probleme, asta inseamna ca a doua zi la aceeasi ora ar putea fi 50 sau chiar mai putin. Si eu fac parte dintre acele mame careia nu-i place sa vada pe glucometru glicemii mari. Cel mai greu mi se pare noaptea. Rareori cand avem doua nopti la fel. Pe aceleasi doze si aceleasi hidrati, acum doua nopti aveam la ora 0,30 glicemia 94 ( asa ca i-am dat hidrati), iar azi noapte la ora 1 avea 303 ( asa ca i-am facut 2 u novorapid corectie).Asa ca ma adaptez de la o zi la alta.Tendinta este de crestere a glicemiei ( uneori prea mult) spre ora 1 noaptea si apoi, de acolo sa coboare spre dimineata. Daca la ora 1 noaptea avem sub 170-180, sigur dimineata e hipo, asa ca , pana la urma, am ajuns sa fiu fericita cand la ora 1 noaptea e undeva pe la 180-210, fiindca de acolo incepe sa scada la 130-140 pe la ora 3-4 dimineata si apoi la 7 are 70-100. Ma uit si eu cu jind la fotografia ecranului dexcomului Aidei si vad ca pe timpul noptii glicemiile sunt oarecum liniare, ceea ce mi se pare excelent.
Of Laura, cred ca m-am bucurat prea devreme. De ceva timp s-a stricat poezia si facem corectii noaptea… Sper sa ne revenim.
Eu atunci cand 2 nopti la rand e nevoie de corectie, cresc doza de Lantus cu o unitate, ramanem cu doza crescuta vreo 2-3-4 nopti, apoi probabil ca se sensibilizeaza din nou la insulina si e nevoie s-o scad la loc. Chiar radeam cu doamna doctor ca eu numeam cresterea asta provizorie a dozei de insulina “doza de sensibilizare”.
Vad ca e trafic mare pe blog azi, fiecare are ceva de zis. E bine, mai invatam unii de la altii.
Abia astept Dexcom-ul mai ales pentru glicemiile de peste noapte. De multe ori ma trezesc doar ca sa constat ca e ok, dar ma trezec si de multe ori nu mai adorm. Cu dexcomul probabil ma voi trezi doar la alarme.
Multumesc, da, am tot verificat si nu a venit niciun mail.
Vad ca am starnit polemici, am fost si jignita desi eu nu am facut asta ! Chiar mi-am cerut scuze daca am deranjat.
Eu doar m-am mirat ca o glicemie de 157 nu poate fi catalogata drept una BUNA. Apoi am inteles ca este vorba de un copil, Dumnezeu sa le dea sanatate si viata lunga !
Nu stiu cine sunt cei care au postat mai sus si nici nu ma intereseaza, insa as vrea sa se controleze la “vorbit” (comentarii).
Nu face nimeni nici un concurs de glicemii, si nu e nimeni fericit(a) ca are DIABET tip 1, si nici nu va fi.
Am doar speranta ca toti vom ajunge cu bine la batranete, cel putin asa mi-au demonstrat cateva persoane cu diabet tip 1 de cel putin 30 de ani bolnave, pe care le-am cunoscut in ultimii ani.
Deci se poate !
Rautatile nu ne fac bine, ci doar glicemii mari !
Draga Andra, imi pare sincer rau ca esti pusa la zid. Crede-ma chiar imi pare rau. Asa cum zis mie una mi-a trecut supararea de la inceput. Insa… asta este viata, fie ca vrem fie ca nu, faptele si vorbele noastre au consecinte. Nu stiu daca esti mama, insa cind vei fi, vei intelege ca poate fara voia ta, prin cuvintele tale ai atins un punct sensibil. Cind e vorba de copilul tau nu mai vezi stinga- dreapta, devii asa cum se zice ca o leoaica si daca trebuie sari la jugulara :). Rog dragele mele mamici sa inspire si sa expire intii iar apoi sa fie un pic mai blinde… Repet cred ca Andra nu a fost rau intentionata si doar nu stie cum e cu diabetul la copii sau chiar si la adulti cu ceva mai putin noroc decit ea. Cred ca din schimbul asta de replici am invatat cu totii o lectie importanta: in diabet nu ar trebui sa existe competitie! Diabetul meu nu e cu nimic mai breaz decit al tau (generic vorbind fara nici o adresa catre cineva anume), faptul ca asa cum zicea Alina, unii dintre noi au fost feriti de coma diabetica fie ea hipo sau hiper nu-i face pe cei care au trecut prin asta mai putin priceputi (Di te pupam si vrem sa-ti spunem ca esti o super mamica cu o super dulcinica), ci dimpotriva noi ar trebui sa-i intelegem cel mai bine si sa le fim alaturi, faptul ca glicata mea este de 8 si a ta de 7 a ta nu inseamna ca eu nu m-am straduit sau ca nu ma trezesc de 3 ori pe noapte… Doamne fereste, nu se stie niciodata cum si cind ne poate lovi acest diabet cu peronalitate multipla. Putem doar spera sa fim pe faza sa-i contrcram lovitura.
In ciuda faptului ca stiu ca la maturitate diabetul copilei se va linisti nu-mi doresc deloc o accelerare a procesului de crestere si vreau sa ma bucur de fiecare moment, de fiecare virsta in parte chiar daca pentru mine asta inseamna mai multe provocari si mai multa munca, si probabil destule esecuri traduse in glicemii proaste.
Si ca sa inchei… vreau sa spun ca rolul acestui blog este sa ne sustinem unul pe celalalt, asa ca dragele mele mamici fac apel la capacitatea noastra de iertare si intelgere si va rog sa fiti ceva mai blinde cu Andra. Cred ca si-a invatat lectia, iar in definitiv este una de-a noastra.
Cand eram la inceputul diabetului, eram complet daramata cand vedeam glicemii gen 170. In doi ani, nu avusesem o glicemie de 300 decat de 3 ori, si nu din cauza ca nu ma testam
Vremuri bune…cred ca era vorba si de “luna de miere” pentru ca nu s-a schimbat nimic in rau din dieta mea – ba din contra, s-a schimbat in mai bine- si totusi de ceva timp ma intalnesc mult mai des cu valori dintr-astea ciudate.
Oricum, diabetul dupa o anumita varsta este mult mai usor de controlat. Altfel iti controlezi poftele, nu mai exista perioade hormonale turbulente – desi unele schimbari hormonale se vor vedea tot timpul etc.
eu chiar am cautat pe Internet cate unitati de Lantus mai fac oamenii dupa ce am citit postarile Betivai, ma simteam inadecvata cu cele 18 unitati ale mele, ca sa nu mai spun ca mi-ar trebui vreo 8 unitati de rapida pentru 180 de grame de cartofi :-))
Si exista diferente foarte mari intre diabetul fiecarui individ…cum e si Mody, sau cum sunt necesitatile Beticai
Sincer, eu nu pot sa inteleg aceste comentarii lasate de Andra.
Imi pare rau ca exista oameni care au nevoie sa-si restabileasca increderea in sine prin a o darama pe a altora
As intelege aceste comentarii daca ar avea o baza medicala, un interes autentic pentru bunastarea unei persoane care impartaseste aceeasi boala ca si tine. Dar nu exista nici o baza stiintifica in a spune ca o glicemie de 157 e rea!
157 e o glicemie perfecta pentru foarte multe ocazii iar in cazul unui copil cu atat mai mult…Ioana, poti sa stii ca ai parte de multa admiratie pentru modul in care ai grija de dulcinica ta
Toti parintii de dulcinei ar merita o medalie 
In final, pana la urma trebuie sa acceptam faptul ca avem diabet si din insasi definitia bolii putem sa tragem concluzia ca nu este de datoria noastra sa avem o glicata de 5.9%, cum o au oamenii sanatosi; iar daca o avem fara eforturi extraordinare, inseamna ca e pur si simplu un noroc si ar trebui sa fim vesnic recunoscatori pentru acest noroc, in tacere :))
Buna Alexandra si bine ai venit. Nici nu stii cit de bine te inteleg. Asa cum spuneam si eu, in primii ani incercuiam in jurnal glicemiile de 200 care apareau oricum numai cind Aida era racita. Acum… Dumnezeu cu mila… cind suntem bolnaviori si vedem glicemii de 300 ne dorim sa fie macar de 200, cind sunt de 200 ne intrebam ce am gresit si ni le dorim de 100, cind trecem printr-o hipo rasuflam usurati cind urca spre 100, cind vad glicemii lineare de 100 pe Dexcom zic ca l-am prins pe Dumnezeu de picior…
Oops, am vrut sa scriu “Beticai” si a iesit altceva :-s Scuze!
Uitandu-ma la aceste comentarii, imi aduc aminte de o intrebare pusa de medicul gradinitei unde mergea fata mea. Ne-au facut o favoare ca ne-au acceptat la gradinita cu diabet de la 8 la 12 si prima data cand medicul gradinitei l-a vazut pe sotul meu (el o lua la ora 12) l-a intrebat pe ce glicemie sta fata noastra. Sotul meu, un om care nu stia prea multe despre tipurile de diabet existente, i-a raspuns sincer ca poate avea intr-o zi glicemii de la 50 pana la 300 (asa intalnisem noi in cele cateva luni de la debut. Reactia doctoritei a fost una de panica ca si cum lucrurile nu erau in regula si atunci sotul meu s-a uitat la ea si i-a spus: Doamna si pentru aceste glicemii sotia mea nu doarme nici noaptea! Cand mi-a spus mie, mi-am dat seama ca nu prea stie despre ce e vorba, e o intrebare folosita pentru tipul 2 de diabet, unde lucrurile stau diferit din cate stiu eu (si nu stiu prea multe). Eu lucrez printre medici (de alte specialitati) si sunt destui care nu stiu despre diabetul de tip 1. Cat despre Andra ce sa spun! Din ce am inteles eu e o necunoscatoare care nu stie ce diabet are daca e de tip 1 sau 2, sau moody sau alte tipuri cine le mai stie…. Ea stie valorile normale ale glicemiei ….. E de apreciat pana la urma, altii nu stiu nici atat.
Buna Florentina. Recent Aiduta mea a fost racita, tusea de ceva vreme si nu stiam ce sa-i mai dam sa-i treaca tusea, asa ca am sunat pediatrul care ne stie de cind ne-am nascut deci stie de atitia ani de diabetul nostru, si am intrebat ce sa-i mai dam. Ne-a recomandat un nou sirop. Binenteles ca am intrebat-o daca produsul respectiv se gaseste si sub forma de tablete ptr ca siropul contine zahar iar noi ne luptam cu glicemiile mari, iar raspunsul dinsei a fost ”vai doamna Toma si ce daca contine putin zahar, trebuie sa facem copilul bine!” Mai avea sens sa-i spun ca normal si eu doresc sa se insanotoseasca, dar ca in cazul in care exista si tablete le-am prefera pe acestea, cel putin pentru moment pina mai linistim glicemiile, si ca acele 5 mg de zahar dintr-o lingurita de sirop luate pe o glicemie de 250 in conditiile in care am marit dozele de insulina, conteaza?! In Romania diabetul, dar mai eles diabetul juvenil este din pacate tarim virgin, insa tine de noi sa-i informam/educam cit de putin macar pe cei cu care venim in contact.
Draga Ioana, Multumesc pentru raspuns. Sunt convinsa ca parintii de dulcinei s-au intalnit cu multe situatii in care au fost “judecati” de lipsa de cunoastere si empatie a celorlalti. Poate daca am avea timp sa scriem si ca sa scriem despre o situatie dureroasa trebuie mai intai sa o acceptam, ne-am minuna de ce am descoperi. Nefiind vorba despre mine, recunosc ca am o retinere, ma gandesc sa nu vada fata mea postarile si sa nu se considere in vreun fel. Imediat dupa debut, dupa ce am stat vreo saptamana in spital, nici nu auzeam bine ce mi se spune, eram intr-o furtuna de ganduri, sentimente…. De cele mai multe ori eram incruntata, nu stiam ce sa fac, imi era frica ca nu o sa stiu ce sa fac… Fata mea era linistita, nu stia ce sa mai faca sa nu ma supere, ca si cum ar fi vinovata de ceva. Intr-o seara m-a intrebat ca din senin “Mami tu ti-ai dorit un copil cu diabet?” In momentul ala am simtit ca s-a rasturnat cerul pe mine, a fost intrebarea care m-a trezit, i-am rapuns ca mi-am dorit un copil cu sau fara diabet. De atunci incerc, nu stiu daca imi reuseste sa nu fac caz de detaliile acestor glicemii. Acum mai primesc cate un feedback de la ea, de exemplu vara asta am indraznit sa o las afara fara sa o supraveghez cate 1 ora 2 cu o fetita. Am iesit la un moment dat si i-am verificat glicemia, fetita respectiva a zis ca si bunica ei face asa ceva, ca nu prea mananca, ia zahar si o dor foarte tare picioarele.. si dupa o pauza aproape striga Ilinca, dar tu ai diabet? Eu i-am spus, da , dar sa nu strigam asa tare si fata mea a completat balbaiala mea: Da, ca doar nu facem o tragedie din asta. Replica ei m-a linistit. Eu de exemplu obosesc sa dau detalii despre tipul 1 de diabet pentru ca de cate ori am vorbit cu cineva am avut impresia ca vorbesc la pereti si atunci ma intreb cui ajuta. Cu mult drag, Florentina
Andra, te invidiez ca ai diabet. Te invidiez ca il ai tu si nu copilul tau. As fi vrut sa il am eu, l-as lua asupra mea nu numai pe al lui ci pe al tuturor copiilor.
Imi pare rau pentru vorbele grele din comentariile anterioare, nu iti cer sa ma intelegi, nimic nu justifica grosolania si imi cer scuze.
Daca diabetul ar fi fost al meu in limba mi-as fi facut insulina aia cu ace de 50 mm nu de 5 si tot as fi suferit mai putin decat sufar acum.
Iti urez sa nu intelegi niciodata prin ce trece un parinte cu un copil bolnav de diabet! Mai bine sa nu intelegi, intelegerea nu ti-ar aduce decat suferinta pentru ca exista o singura cale ca sa ajungi sa iti dai seama ce traieste un astfel de parinte si eu pe calea aia nu iti doresc sa intri.
Numai bine va doresc, sper sa ajung sambata sa ne vedem.
Doamne, Cirius, parca mi-ai luat vorbele din gura…
Baietelul meu perfect de 2 ani jumatate a fost diagnosticat cu DZ 1 acum aproape o luna. Este tot baietelul meu perfect, si asa va ramane pana mor, numai ca imperfecta de mine nu poate, nici macar acum cand a trecut socul cel mare si pot sa spun cu voce tare “avem diabet”, sa nu jeleasca in fiecare zi si sa nu se intrebe ‘de ce naiba nu eu?? de ce n-am facut eu diabet si/sau orice alta boala oricat de grava si a trebuit sa fie el’.. Cum spui si tu, as face fericita toate injectiile lui, ale copiilor vostri, ale tuturor copiilor cu diabet.. Ma omoara sa-l vad cum imi intinde curajos degetelul sa facem “tzac”, si cum tresare, desi nu-si retrage degetul, cand vede teparusul ca se apropie..
DAR, nu am intrat acum sa jelesc, o sa am destul timp pentru asta, acum ca v-am descoperit si intentionez sa ma alipesc cat pot de strans de gasca voastra frumoasa – multumesc, Ioana.
Acum am intrat sa te salut in special pe tine, Cirius, ca am citit la tine fix ceea ce as fi scris eu, sa va salut pe toate si pe dulcineii vostri, si sa spun ca abia astept sa va cunosc personal la una dintre urmatoarele intalniri.
Glicemii bune si veselie tuturor!
Dana (mama de dulcinel Vlad aka Goghi)
Buna dragele mele, citesc foarte des postările voastre si ma simt ca aparținem si noi, eu si Stefi care are diabet de 1 an având 6 ani acum, acestei familii de dulcinei deoarece trecem prin aceleași situații.
Nu știu cați ani are Andra, dar mi- e greu sa cred ca avand diabet tip 1 are o glicozilata de 5,9. Poate a avut-o o data si ma întreb nu a fost răcită niciodată?, nu a avut perioada de pubertate? Situații imprevizibile in care este destul de greu sa îți stabilesti exact dozele de insulina astfel încât sa ai doar glicemiei normale 70-100. Doar așa obtii aceasta glicozilata. Noi mergem la Buziaș unde întâlnim si tineri cu diabet de peste 25 de ani, adică au experiența îndelungata cu diabetul si tot mai au variații de glicemii destul de mari. Așa ca tind sa cred ca are diabet de tip 2 care e cu totul alta mâncare de peste. Ni s-a spus de către medici cu experiența in diabet tip 1 ca o glicozilata de 5,9 o obtii foarte greu si cu multe hipoglicemii.
buna ziua, Ioana, buna ziua dn doctor. va transmit cele mai calde si placute imbratisari de la malul marii. desi nu am apucat sa ne cunoastem, citesc si urmaresc des postarile de pe blogul tau. astept noutati rezultate in urma intalnirii de sambata.
Theodora se apropie cu pasi repezi de cea de a 9 aniversarea a zilei de nastere, in data de 13 iulie. dar, inainte de asta, pregatim intens serbarea de sfarsit de an scolar, clasa a 2-a . CANTARETII DIN BREMEN, in interpretarea de exceptie a colectivului clasei a 2 a . in rest, suntem bine, in limitele binelui stiut de fiecare parinte de dulcinel. dozele noastre de Novorapid sunt, de mai bine de 2 saptamani, in scadere. o fi bine, o fi rau ??!!. schema noastra arata asa: D- 5 novorapid, P + S – 4 novorapid. lantus- 11 ui. de 2 saptamani, am scazut novorapidul cu cate 0,5 ui la toate mesele principale. am reluat in forta inotul . 2 sedinte pe saptamana. suntem in tratative si pt. o a 3-a sedinta dar dna noastra profesoara nu are loc deocamdata.
glicemiile…hm…variem, bineinteles. ne trezim si cu 69 , desi la ora 3 dimineata eram bine mersi pe 101. dar am avut si 204. la scoala nu verificam glicemia. Theodora are la ea intotdeauna un mar in geanta. zaharul nu ii lipseste din buzunarul glucometrului. ca si copiii vostri, apropiati de varsta cu Theodora, fiica mea este o isteata si o descurcareata. isi gestioneaza cu succes micile hipo de care s-a lovit. copiii sunt permanent o sursa de inspiratie si echilibru pt. noi adultii. bineinteles, ei vad in noi indrumatorii si sprijinul de care au nevoie. totul e sa fim calmi, iubitori, sa lucramm in armonie in familie si sa nu cadem prada deznadejdii.
cam atat pt. azi. va pretuiesc fiecare postare, fiecare sfat si fiecare moment povestit despre dulcinelul dvs.
Ioana, toata admiratia si respectul. nu te-am mai necajit cu telefonul. iti multumesc ca te gandesti si la noi. sper totusi sa va cunosc daca veti veni la mare. nr.meu de telefon il ai. cu respect, Simona, mama de Theodora.