Din notite si aduceri aminte…
In Noiembrie 2009, chiar inainte de sarbatoarea Sf. Mihail si Gavril , copila mea s-a trezit cu glicemia 297 data de o neprogramata si nedorita laringita.
Intrucit a doua zi trebuia sa-i sarbatorim ziua de nume – o cheama si Gabriela, a trebuit sa sunam toti copii invitati si sa anulam tot, dupa care sa trecem la ”lupta”.
Binenteles ca am sunat doctoritele: pediatru si diabetolog, si am facut planul de bataie: in prima faza aerosoli cu pulmicort si 1 fiola adrenalina, continuind ulterior cu aerosoli doar cu pulmicort sau dexa+ser. Din cite imi aduc aminte aerosolii + repausul vocal (atit cit s-a putut) au fost in principiu tratamentul pentru laringita.
Restul a fost o apriga ”lupta” sa pastram glicemiile OK .
Daca la ora 7 s-a trezit cu glicemia 297 pe care am incercat sa o ajustam cu 2 unitati extra de Actrapid si reducerea hidratilor, la ora 11 avea 277 (mai mult ca sigur si datorita inhalarii de adrenalina/hidrocortizon) asa ca am sarit peste gustare si am administrat 1u actrapid. Doar asa am putut obtine la prinz glicemia 92. Am continuat sa suplimentam Actrapidul, iar seara Mixtardul, cu cite 1-2 unitati la fiecare administrare, si astfel am trecut peste prima zi cu glicemii bune.
Lupta a continuat in acelasi fel si in cea de-a 2-a, 3-a, 4-a zi, cu doar una sau 2 glicemii mari pe zi, restul fiind OK , dar cu suplimentari de insulina si reduceri de HC.
Am reusit sa renuntam la plusul de insulina administrat fata de schema de baza, abia in cea de-a 5-a zi.
Spre vindecare am avut grija la administrarea insulinei, renuntind putin cite putin la surplus ca sa nu dam in extrema cealalta si sa ajungem in hipo. Rarind aerosolii nu mai avem influenta hidrocortizonului, iar datorita procesului de vindecare glicemia nu mai tinde sa aiba valori mari.
Testarea glicemiei s-a facut zilele acestea mult mai des decit intr-o zi obisnuita.