Din notite  si aduceri aminte…

In  Noiembrie 2009, chiar inainte de sarbatoarea  Sf. Mihail si Gavril ,  copila mea s-a trezit cu glicemia 297 data de o  neprogramata si nedorita  laringita.

Intrucit  a doua zi trebuia sa-i sarbatorim ziua de nume – o cheama si Gabriela, a trebuit sa sunam toti copii invitati si sa anulam tot, dupa care sa trecem la ”lupta”.

Binenteles ca am sunat doctoritele: pediatru si diabetolog, si am facut planul de bataie:    in prima faza aerosoli cu pulmicort si 1 fiola adrenalina,   continuind ulterior  cu aerosoli  doar cu pulmicort  sau dexa+ser.  Din cite imi aduc aminte aerosolii + repausul vocal (atit cit s-a putut)  au fost in principiu tratamentul pentru laringita.

Restul a fost o apriga ”lupta” sa pastram glicemiile OK .

Daca la ora 7  s-a trezit  cu glicemia 297  pe care am incercat sa o ajustam cu 2 unitati extra de Actrapid si reducerea hidratilor,  la ora 11 avea 277 (mai mult ca sigur  si datorita inhalarii de adrenalina/hidrocortizon) asa ca am sarit peste gustare si am administrat 1u actrapid.  Doar asa am putut obtine la prinz  glicemia 92.  Am continuat sa suplimentam Actrapidul, iar seara Mixtardul,   cu cite  1-2 unitati  la fiecare administrare,  si astfel am trecut  peste prima zi  cu glicemii bune.

Lupta a continuat in acelasi fel si in cea de-a 2-a,  3-a, 4-a zi, cu doar una sau 2 glicemii mari pe zi, restul  fiind OK , dar cu suplimentari de insulina si reduceri de HC.  

Am reusit  sa renuntam la plusul de  insulina  administrat fata de schema de baza, abia in cea de-a 5-a zi.

Spre vindecare am avut  grija la  administrarea insulinei,  renuntind putin cite putin la surplus ca sa nu dam in extrema cealalta si sa ajungem in hipo.  Rarind aerosolii  nu mai avem influenta hidrocortizonului, iar datorita procesului de vindecare  glicemia nu mai tinde sa aiba valori mari. 

Testarea glicemiei s-a facut zilele acestea mult mai des  decit intr-o zi obisnuita.