Din ”Diabetul zaharat la copil” de dna Dr. Ioana Micle:

Orice stare infectioasa perturba echilibru diabetului si creste necesarul de insulina.

De cele mai multe ori in cursul unei banale viroze (raceli) este necesar sa crestem doza de insulina cu 2-4 unitati (in functie de rezultatul glicozuriilor) sau sa crestem numarul administrarilor de insulina pentru a mentine un bun control glicemic.

Atentie insa la monitorizarea glicemiei spre sfirsitul bolii  cind  glicemiile  incep sa-si revina usor,  usor,  si trebuiesc din nou ajustate (incepem sa scadem dozele pina ce in final ajungem la dozele administrate inainte de aparitia  infectiei)  pentru a se evita hipoglicemia.

Hepatita virala este singura care determina o mare labilitate (instabilitate) glicemica pe o perioada indelungata (chiar luni de zile).

Varsaturile, durerile de git (disfagia), inapetenta toate ducind la dificultati in alimentatie, nu trebuie sa determine intreruperea tratamentului insulinic.  Uneori spitalizarea in aceste situatii este necesara pentru a se evita cetoacidoza si hipoglicemia severa.

Un diabetic bine tratat (glicemii bune, fara cetonurie si cu glicozurie negativa sau minima) este expus infectiilor ca orice alt copil. Tratamentul antiinfectios (antibiotice, sulfamide) este eficace in aceleasi doze ca la orice copil.  Atentie insa: odata administrate unele  medicamente eliminate prin urina  pot da reactii fals pozitive pentru glicozurie (vitamina C  in doze mari, piramidonul, aspirina, negram) lucru de care trebuie sa tinem cont la adaptarea dozelor de insulina.

Diabeticul trebuie sa respecte masurile cele mai riguroase de igiena pentru a preveni infectiile cutanate (piodermita, candidoze). De la cel mai mic semn de infectie urinara (jena la urinat-disurie-, urinari frecvente -polakiurie-) diabeticul trebuie sa se adreseza imediat medicului sau.