Desi afara bate vintul si e urit, pentru noi ziua aceasta a fost cum nu se poate mai frumoasa.

Azi s-a reunit la cabinetul doamnei doctor Mihaela Vlaiculescu, gasca creata acum 4 ani in jurul acestui blog. Doamne… deja au trecut 4 ani?! Dar ce zic eu gasca ?! mai bine zis familia noastra de dulcinei.

Si tot astazi  am cunoscut si adoptat in familia noastra noi membri. Nora, Raisa , Ana, Anda, Vladut, Alex, Matei   bine ati venit in familia noastra! Sunteti atit de dulci, de dragalasi, de minunati!

Iar cireasa de pe tort de astazi a fost  prezenta la intilnire a unui actor cu care ne mindrim in primul rind ca romani si in al doilea in calitatea noastra de dulcinei, si anume Dragos Bucur, care a venit insotit de frumoasa lui sotie Dana Nalbaru -e cineva in tara astazi care nu a fredonat macar o data ”gasca mea nu  poate sa stea linistita….”(?!)  si minunata copila  Sofia. Ce frumoasa famile! Ce frumosi  oameni !

Daca pina acum il admiram , atit ca  actor  dar  si pentru  curajul de a recunoaste public ca are diabet,  acum ma declar pur si  simplu cucerita de  el. Sper ca nici Dana dar nici frumosul meu sot cu ochi albastri sa nu citeasca asta :)

Nici nu stiu ce mi-a placut mai mult, faptul ca pe toata durata intilnirii Dragos a zimbit incontinuu, jovialitatea si naturaletea lui, asumarea diabetului si atitudinea nonsalanta in fata acestuia, mesajul de bine pe care-l transmite, familia frumoasa pe care si-a creat-o, tot, dar absolut tot ce s-a intimplat astazi a fost  la superlativ.

Multumim Dragos pentru prezenta ta si cuvintele care ne-au uns pe suflet  si ne-au  dat inca o portie de curaj sa mergem inainte.

Multumim Dana pentru gindurile impartasite cu noi. Desi logica si ratiunea  imi spune ca diabetul nu va fi o piedica in calea relatiilor viitoare de iubire  ale copilei mele , totusi… inima bat-o vina, ma indeamna ca ori de cite ori intilnesc un dulcinel mai copt sa-i pun intrebarea stupida daca diabetul a avut sau nu vreo conotatie negativa in acest sens. Acest lucru l-am facut si azi, si precum tata Ileana de pe marginea santului, am intrebat-o pe Dana daca diabetul a avut sau are vreo importanta in relatia ei cu Dragos. Raspunsul a fost unul transant si la obiect, Dana spunindu-ne ca da! sunt momente delicate  in care partenerul unei persoane cu diabet trebuie sa fie super intelegator in fata reactiilor negative date de starile de hiperglicemie dar…..  si aici vine partea frumoasa care  ma unge pe suflet, atunci cind un dulcinel isi gaseste jumatatea, partenerul care a costientizat prezenta diabetului, sa fie sigur  ca e vorba de iubire adevarata si devotament. Multumesc Dana, inca odata iti multumesc.

Apropo de acest lucru, Dragos ne-a marturisit  ca odata acceptat diabetul, el l-a folosit  ca pe un atu , iar fetele care roiau in jurul lui -asta binenteles inainte de  deveni om asezat la casa lui :)-  erau tot timpul impresionate de gadgeturile si ustensilele pe care acesta le folosea.

Ne-a marturisit chiar ca el considera ca diabetul a fost un fel de bine aparut in viata lui schimbindu-i foarte mult perceptia asupra lumii , motivindu-l, facindu-l mai  echilibrat, mai atent cu el insusi.

Sincer si eu am auzit acest paradox de la copila mea, care nu o data a afirmat ca ce bine ca are diabet ca altfel nu ar fi mers in tabara de dulcinei….

A fost o zi frumoasa, cu oameni frumosi, cu un ‘haos’ placut facut de copii ceva mai dulci decit altii , o zi care-mi doresc sa o repetam.

poza dragos bucur

 

 

3 Responses to “Diabetul aduce impreuna oameni frumosi”

  • Alin Kenibasov says:

    Si noi multumim mult pentru organizarea intalnirii, a fost foarte frumos. Stiu ca s-au facut o gramada de poze. Se pot lua de undeva?

  • Ana Maria Bogdan says:

    Diabetul este poate singurul lucru pe care il avem in comun. Organizarea ca de fiecare data impecabila, d-na dr la inaltime , si ii multumesc pe aceasta cale ca exista si ca am avut norocul si sansa sa o cunoastem.
    Prezenta lui Dragos Bucur m-a uns la suflet , cum se spune pe romaneste, mai ales ca am avut ocazia sa discutam aspecte despre viata unui tanar cu diabet, cu o cariera si o meserie foarte solicitanta si cu familie fumoasa( eu direct interesata ca mama de baiat).
    Intalniri de acest gen vor mai fi cu siguranta si ii multumesc din suflet Ioanei pentru ca se ocupa si de acest lucru si datorita ei noi ne-am cunoscut si am format acest grup. Sper ca aceste intalniri sa continue si dulcineii nostri sa lege prietenii si sa se simta puternici in fata diabetului . Sa invatam unii de la alti si experientele noastre sa ne ajute pe fiecare .

  • zuza says:

    Multumim, Ioana! Esti super, super, super ca si dna doctor!

Leave a Reply