October 26th, 2014 | 
Author: Ma uit la data ultimei postari si nu-mi vine sa cred. Prea harnica cu scrisul nu am fost eu nicicind, dar totusi sa nu scriu nimic aproape jumatate de an… Idei am multe, timpul asta limitat ma omoara. Dar sa trecem peste….. Che sera sera
Nu de putine ori am fost intrebata daca mi-as dori ca oamenii sa fie mai informati despre diabet. Nu de putine ori mi-am facut griji daca Aida va fi coplesita de diabet in contactul cu lumea, daca se va simti in vreun fel negativ.
De cind a aparut diabetul in viata noastra, prima grija a fost controlul lui pentru evitatea complicatiilor de sanatate iar apoi a fost dorinta disperata de a pastra NORMALITATEA in viata copilului meu.
Si pentru ca eu consider ca nu cei din jurul nostru sunt vinovati de lipsa informatiilor despre diabet si ca pastrarea normalitatii se face de la noi catre societate si nu invers, am ales sa convietuim cu diabetul la vedere. Pe scurt asta se traduce in faptul ca oriunde si oricind ne prinde ora de masa si insulina ne purtam absolut normal, fara a ne rusina sau ascunde. Nu vad de ca am face-o! Cui nu-i place sa fie sanatos!
Si ca sa intaresc cele spuse, cu ceva timp in urma mi-am propus sa facem poze in diverse locuri publice in care ne facem insulina sau ne luam glicemia. Zis si facut! Astazi incepem seria postarilor ilustrare cu noi “in actiune” in diverse locuri sau locatii.
Pentru inceput poze de la o recenta iesire la restaurant.
Cei de la restaurantul cu pricina cred ca deja s-au obisnuit cu noi si nu mai au nici o tresarire cind ne vad “in actiune”, si cred ca nu o vor mai avea nici cind vor intilni alti dulcinei. Deci primul gol a fost marcat.
Si pentru ca lumea devine mai buna sau de data aceasta mai informata, incepind de la fiecare individ in parte, va adresez voua dragilor parinti de dulcinei sau chiar dulcinei in sine, provocarea de a-mi trimite poze cu voi facindu-va insulina sau testindu-va glicemia LA VEDERE in diverse locuri publice, poze care vor ajunge chiar aici pe blog.
In cazul fericit in care sunt curajosi printre voi care vor sa-mi trimita poze ii rog sa o faca si pe adresa de mail ioanatoma2010@gmail.com ca nu cumva sa se rateaceasca printre comentarii sau spamuri.
Edit on 3rd f Nov : iata si primul curajos . Alex, prietenul nostru dulce, isi poarta cu mindrie Dexcomul in tabara la Mamaia. Normalitatea se poata pastra daca si noi vrem asta. Multumim Alex. Alex are 11 ani si de 2 ani si jumatate este la fel de dulce ca si noi.
Si…. celalat Alex, prietenul nostru dulce, dulce, in oras la o ……saorma. Delicios! Multumim Alex pentru poze
Posted in 
Tags:
Chiar daca nu mai fac parte din aceasta lume a dulcineilor, sa stii ca blogul tot ti-l urmaresc din cand in cand.
M-am bucurat sa va revad in poze. Am vazut ca au aparut si dulcinei noi. Va pup pe toate fetele si pe D-na Dr si va urez sa aveti numai glicemii bune.
WOW Laura ce bucurie sa ”te aud” Sa stii ca ne gindim la tine deseori. Si la micutul nostru ingeras dulce. Nu o data am vorbit de tine si ne-am intrebat ce mai faci insa n-am stiu, si te rog sa ne ierti pentru asta, cum sa procedam. Ne-am multumit sa-ti urmarim evolutia pe facebook si astfel am vazut ca te implici in foarte multe actiuni. Te pupam si oricind vei putea sa ne vizitezi ne va face o deoesbita bucurie sa te avem din nou printre noi. Sunt convinsa ca fetele se vor bucura tare mult sa afle ca esti cu ochii pe noi. Multa bafta si numai bine iti doresc si sper sa ne revedem cit mai curind.
Buna Laura!!!! Te imbratisez!!! Esti mereu in gandul nostru. Mi-ar face placere sa ne mai revedem. Esti o femeie puternica si stii sa lupti cu viata. Stiu ca nu iti este usor(si nici nu are cum) dar sunt convinsa ca ai capacitatea si taria de a merge mai departe. Toate cele bune!!!!!
Dragi dulcinei, ma bucur sa reusesc sa va citesc si astfel sa va cunosc povestile. De pe un pat de spital, tot pentru diabet tip 1, informatiile citite imi dau speranta si mai ales ma bucura. Zilele acestea am auzit de senzor si am inceput sa caut informatii, sa citesc.. nu stiu daca voi putea prea curand sa achizitionez un astfel de senzor, iar pe termen mai lung e si mai greu, dar speranta exista si asta e cea mai importanta
am citit postarile, si informatiile sunt atat de pretioasa, astfel incat, abia astept sa mai citesc. Glicemii cat mai bune, pe curand 
Buna Ioana si multa, multa bafta. Chiar daca acum intrega lume pare a se fi intors cu susul in jos, usor usor iti va fi mai bine iar intr-o zi vei realiza ca diabetul nu e nimic mai mult decit un mod de viata.
BUna,
Cred ca ar fi o idee buna sa postezi si link-ul la grupul de facebook ca acolo comunicarea este mai simpla si lumea poata sa raspunda mult mai prompt la intrebari.
Practic link-ul este https://www.facebook.com/groups/noisidiabetul/
Sunt deja peste 130 de oameni in grup, sunt si parinti cu dulcinei mici, sunt si dulcinei mari. Lumea discuta tot soiul de lucruri – de la retete culinare pana la senzori de glicemie si pompe de insulina.
Succes si glicemii bune.