Ne trezim la 6-30! Glicemia undeva pe la 100 , nu-mi mai amintesc exact cit. Facem 3.5 unitati in loc de 5, mincam ceva mai putin si cu bagajele facute, pasapoartele, biletele de avion si scrisoarea medicala pregatita ne indreptam emotionati dar entuziasti catre Otopeni.
Intrucit acesta este primul zbor la nostru am mers pe varianta: cursa directa. Dupa ce am studiat si para-studiat cursele, companiile, preturile… m-am oprit asupra zborului Tarom de la ora 9.25 ora Romaniei (sosire in Paris la 11.35- ora lor) cu retur la ora 12.25 din Paris aterizare pe Otopeni la 16.15. Am zis eu ca asa nu ne trezim chiar cu noaptea in cap la plecare , ca dupa cazare ne va ramine si suficient timp pentru prima incursiune in Disneyland iar la intoarcerea in tara nu vom alerga ca nebunii sa nu pierdem avionul. Alegerea s-a dovedit a fi una inspirata.
Dar sa revenim, suntem pe Otopeni. Trecem de toate formalitatile fara prea mari emotii, nu s-a comentat nimic referitor la mincarica pregatita pentru drum, nu ni s-a solicitat scrisoarea medicala, nu s-a zgiit nimeni la glucometru sau la penurile de insulina, ba mai mult am trecut chiar cu sticla de jumatate de litru plina cu apa. Este ora 8.30 si este timpul pentru gustarica. Dupa inca 20 minute ne urcam in avion ne ocupam cuminti locurile si desi am nimerit in dreptul aripii deci prea mare priveliste nu o sa avem, dulcinica si-a ales locul de la geam. Odata asezati am luat si cea de-a 2-a bulina de cocculine (care cica are un gust foarte placut), am scos bomboanele de chupa-chups, ne-am inchis telefoanele si iata ca decolaaaam. A fost nesperat de bine, copila n-a semnalat nici o senzatie neplacuta. Ba chiar a zis ca i-a placut cu avionul, i-a placut mincarea din avion si faptul ca stewardezele veneau si o serveau cu suc. La un moment dat pentru ca glicemia a luat-o direct proportional cu altitudinea am facut chiar si o mica corectie, nu inainte insa de a elimina primele picaturi de insulina (ca sa nu se fi creat vid pe ac/pen din cauza presiunii).
Odata ajunsi la destinatie ne-am cazat nu fara oaresce peripetii (a se citi dupa ce am asteptat proprietara 3 ore in fata blocului) in apartamentul Minnie rezervat pe net http://www.homeaway.com/vacation-rental/p74712. Desi realitatea e putin altfel decit pozele prezentate de site, faptul ca apartamentul este amplasat intr-o zona foarte buna aproape de un complex comercial/mall cu tot ce-ti trebuie: hrana, haine, acvarium… si , ca este la 2 minute de mers cu RER-ul (tren) pina la Disneyland, ca am avut bucatarie ca sa putem incalzi un lapte si sa ne incropim o masa, toate astea au facut sa trecem zimbind peste faptul ca proprietara nu a fost la inaltimea asteptarilor noastre (a intirziat 3 ore la cazare si jumatate de ora la plecare).
Cam atit despre drumul de dus. La retur experienta cu avionul a fost ceva mai altfel. Inca de la aeroport spre marea mea mirare, francezii au fost cei care s-au zgiit la glucometru si la penuri, drept pentru care le-am aratat scrioarea medicala pe care oricum nu au citit-o dar macar au terminat cu intrebarile, nu am mai trecut cu sticla de apa, iar decolarea s-a facut parca mai din scurt lucru care a fost resimtit de catre sot si copila, aceasta din urma acuzind si usoare dureri de burtica. Dupa decolare insa am mers la toaleta unde am rugat copila sa-si dea cu apa rece pe fata, sa inspire si expire profund iar la scurt timp a scapat de senzatia neplacuta care recunosc ca mi-a dat ceva emotii. Dupa citeva minute si-au facut aparitia si stewardezele cu mincarea iar entuziasmul unei noi mese in avion a sters orice urma de rau de avion. Dupa savurarea gustarii, am cerut o perna si i-am incropit un mic culcus copilei care a avut mila de nervii si inima mea si a dormit cumintica pina dupa aterizare.
In concluzie prima experienta cu avionul a fost Ok, iar daca si la retur ar fi fost ca la plecare as fi putut spune ca a fost chiar minunata.
Asa cum spuneam si la inceputul articolului precedent aceasta calatorie a fost pentru noi una de darimare a unor bariere, iar copila ne-a dovedit ca este mult mai tare decit credeam noi. In ziua in care am plecat din Bucuresti s-a trezit la ora 6.30 dimineata si a mers la culcare undeva dupa 12 noaptea, interval in care a zburat pentru prima data, a mers cu autobusul (ea care are rau de masina !), a mincat si facut insulina pe unde am apucat, apoi a mers jumatate de zi pe jos prin Disney de i-au sfiriit talpile.