Ne trezim la 6-30! Glicemia undeva pe la 100 , nu-mi mai amintesc exact cit. Facem 3.5 unitati in loc de 5, mincam ceva mai putin si  cu  bagajele  facute, pasapoartele, biletele de avion  si scrisoarea medicala pregatita  ne  indreptam  emotionati  dar   entuziasti catre Otopeni.

 Intrucit  acesta este  primul  zbor la nostru am mers  pe varianta: cursa directa.  Dupa ce am studiat  si para-studiat  cursele, companiile,  preturile… m-am oprit asupra zborului Tarom de la ora 9.25 ora Romaniei (sosire in Paris  la 11.35- ora lor)   cu retur la ora 12.25 din Paris  aterizare  pe Otopeni la 16.15.  Am zis eu ca asa  nu ne trezim chiar cu noaptea in cap la plecare , ca dupa  cazare  ne va ramine  si suficient timp pentru prima incursiune in Disneyland iar la intoarcerea in tara  nu vom alerga ca nebunii sa nu pierdem avionul. Alegerea s-a dovedit a fi una inspirata.

Dar sa revenim, suntem pe Otopeni. Trecem de toate  formalitatile fara prea mari emotii, nu s-a comentat  nimic  referitor la mincarica pregatita pentru  drum, nu ni s-a solicitat scrisoarea medicala, nu s-a zgiit nimeni la glucometru sau la penurile de insulina, ba mai mult  am trecut  chiar  cu sticla  de jumatate de litru plina cu apa. Este ora 8.30 si este timpul pentru gustarica. Dupa inca 20 minute ne urcam in  avion ne ocupam  cuminti locurile si desi am nimerit  in dreptul  aripii deci  prea mare  priveliste nu o sa avem,  dulcinica si-a ales locul de la geam.  Odata asezati  am luat si cea de-a  2-a bulina de cocculine (care  cica are  un gust foarte placut), am scos bomboanele de chupa-chups, ne-am  inchis telefoanele  si iata ca decolaaaam.  A fost nesperat de bine, copila n-a semnalat nici  o senzatie neplacuta.  Ba chiar  a zis  ca i-a  placut  cu avionul, i-a placut mincarea din avion si faptul ca stewardezele veneau  si o serveau cu suc. La un moment dat pentru ca glicemia  a luat-o  direct  proportional cu altitudinea am facut  chiar  si o mica corectie, nu inainte insa de a elimina primele picaturi de insulina (ca sa nu se fi creat vid pe ac/pen din cauza  presiunii).

Odata ajunsi la destinatie  ne-am cazat nu fara oaresce peripetii (a se citi  dupa ce am asteptat  proprietara  3 ore in fata  blocului) in apartamentul Minnie rezervat pe net http://www.homeaway.com/vacation-rental/p74712. Desi realitatea  e  putin altfel decit  pozele prezentate  de site,  faptul  ca apartamentul este  amplasat  intr-o  zona foarte buna aproape de un complex  comercial/mall  cu tot ce-ti trebuie: hrana, haine, acvarium… si , ca este la 2 minute de mers  cu RER-ul (tren) pina la Disneyland,  ca am avut  bucatarie ca sa putem incalzi un lapte si  sa ne incropim o masa, toate astea au facut sa trecem  zimbind peste  faptul  ca  proprietara nu a fost la inaltimea asteptarilor noastre (a intirziat 3 ore  la cazare  si  jumatate de ora la plecare).

Cam atit despre drumul de dus. La retur experienta  cu avionul a fost ceva mai altfel. Inca de la aeroport  spre marea mea mirare, francezii au fost cei  care s-au  zgiit la  glucometru  si la penuri, drept pentru care  le-am aratat scrioarea medicala pe care oricum nu au citit-o  dar macar au terminat cu intrebarile, nu am mai trecut  cu sticla de apa, iar   decolarea  s-a facut parca  mai din scurt  lucru  care a fost resimtit de catre  sot  si  copila, aceasta din urma acuzind si usoare  dureri  de burtica. Dupa decolare insa  am mers la toaleta  unde am rugat copila sa-si dea  cu apa rece pe fata, sa inspire si expire  profund iar la scurt timp a scapat de senzatia neplacuta  care recunosc ca mi-a dat  ceva emotii. Dupa citeva minute si-au facut  aparitia  si stewardezele cu mincarea iar entuziasmul unei noi  mese in avion a sters orice  urma  de  rau de avion. Dupa   savurarea  gustarii, am cerut  o perna si i-am incropit  un mic culcus copilei  care a avut  mila de nervii si inima mea  si a dormit cumintica pina dupa aterizare.

In concluzie prima experienta cu avionul a fost Ok, iar daca si la retur  ar fi  fost ca la plecare  as fi  putut spune  ca a fost chiar minunata.

 Asa cum spuneam  si la inceputul articolului precedent  aceasta  calatorie a fost pentru  noi una de darimare a unor bariere, iar copila ne-a  dovedit  ca este mult  mai tare  decit  credeam noi. In ziua in care am plecat din Bucuresti s-a trezit la ora 6.30 dimineata  si  a mers la culcare undeva dupa 12 noaptea, interval in care a zburat pentru prima data, a mers cu autobusul (ea care  are rau de masina !),  a mincat si facut insulina pe unde am apucat, apoi  a mers jumatate de zi pe jos  prin Disney de i-au  sfiriit talpile.

Leave a Reply