Archive for the ‘tabara diabet’ Category

Da! Stiu!  Scriu din ce in ce mai rar  si-mi incalc constant promisunea de posta mai des. Si am atitea lucruri sa impartasesc cu voi….

Am avut  o vara frumoasa incheiata  cu o tabara  fabuloasa, si anume cea de-a doua editie a taberei de dulcinei despre care o sa va povestesc chiar astazi;  apoi a venit  toamna iar copila  a trecut  clasa a patra; apoi am cumparat Dexcomul mult dorit-despre asta o sa scriu  un post detaliat sper ca pina la finele acestei luni; am trecut  printr-o perioada furtunoasa cind diabetul  si-a aratat  iar coltii iar eu am simtit din nou ce inseamna frica,  dar… nu m-am dat  batuta  si  cu nepretuitul ajutor al doamnei doctor  voi CISTIGA  RAZBOIUL;  s-a marit  familia de dulcinei  prin alaturarea  domnisoarei Ana, si multe multe altele despre care sper sa reusesc sa scriu cit mai curind.

Dar sa incepem optimist cu un post vesel cu si despre niste oameni  deoesebit de  frumosi .

In Septembrie anul trecut scriam despre prima noastra tabara de dulcinei sperind ca aceasta sa devina traditie.

Si  datorita minunatei noastre dne. doctor,  dar si cu sprijinul Roche Romania, de altfel singura firma care a raspuns initiativei noastre, speranta a devenit realitate si anul acesta am fost cu cea de-a doua noastra familie  -cea de dulcinei- in tabara la Oratia, cea mai minunata locatie  ever unde ne-am promis ca ne vom intoarce. Cit de frumos a fost… si ce oameni minutati…!

Si daca prima zi a fost de acomodare, cea de-a doua a inceput in forta cu inviorarea de dimineata (de la care unii au tras chiului :) )

urmata de micul dejun

apoi a fost program de voie, iar dupa prinz am plecat cu Generalul in drumetie pe  Valea Cheii.  Am facut popas pentru a vizita pestera  La Uluci  unde ne-am testat si glicemia, dupa care am facut stinga imprejur catre casa.

In a  treia zi de tabara ne-am delectat cu pictarea de  tricouri

In cea de-a patra zi am fost in vizita la nenea Ancu -mester popular in cioplitul lemnului- unde dulcineii s-au imprietenit cu lemnul si rindeaua

iar seara a inceput nebunia, adica  Carnavalul  la care ne-am dat in stamba cu mic cu mare. La cererea expresa a dulcineilor, parintii dar si… doamna doctor au trebuit sa spuna poezii si ghicitori dar si… sa joace intr-o sceneta, pe care noi am intitulat-o Ursul Hipo

In cea de a cincea zi,indrumati de Carmela si fiul acesteia,  am luat drumul muntelui in cautarea cetatii Oratia. Odata ajunsi aici ne-am intilnit cu o dulce fantomita

Ne vom aminti cu mare drag de toate acestea dar si de partidele de fotbal ale baietilor, de gustul delicios al pizzei sau cheese cake-ului facut  de minunatii nostri  soti care au invadat  bucataria Carmelei, de vizita la pestera Dimbovicoiara, de povestile Generalului , de risul copiilor nostrii, de enigmele incilcite ale dlui Toma spuse la lumina focului de tabara, chiar asa am uitat sa va spun ca, cuminti fiind am avut parte de doua seri  cu foc de tabara, de   porumbul copt in jar, de sfiriitul mititeilor , de afinata Carmelei, de minunatia aceea de priveliste, de aerul curat, de multe dar atit de multe lucruri frumoase, dar cel mai mult de oamenii dragi  pe care i-am cunoscut  in aceasta vara. Multumim Carmen pentru tot ce ai facut  pentru  noi, cit despre dumneavoastra domnule General: ‘Jos palaria’ -sunteti niste oameni tare  frumosi.

Dincolo de distractie, aer curat, voie buna si relaxare, aceasta tabara a avut un triplu beneficiu asupra familiei noastre: in primul rind copila  se simte minunat printre dulcineii ei iar tabara este binele venit la pachet cu diabetul,  mie imi face foarte bine sa ma reintilnesc cu mamicile de dulcinei, iar  iubitul meu sot care daca pina acum nu era chiar 100% implicat  in aceasta gasca de dulcinei creata in jurul blogului si al doamnei doctor, incepind cu  Oratia s-a integrat perfect, legindu-se o mare afinitate intre el si ceilalti tatici si… master chef  Viorel.

Abia astept  tabara de anul viitor!

Multumim  doamna  doctor si multumim La Roche! Trebuie sa recunosc ca suntem tare norocosi sa va avem aproape.