Archive for the ‘la petreceri’ Category

 

Se stie! 

 Deja  este  o traditie  ca in fiecare an,  la cabinetul de diabetologie  unde  suntem inscrisi, si anume la draga noastra Mihaela,  sa se organizeze petrecerea anuala de Craciun. Aici  copiii  cu  diabet,  dar  si  fara,  se intilnesc, se joaca, il asteapta  nerabdatori  pe Mosu’  care  de fiecare  data  nu-i  dezamageste  si vine incarcat  cu daruri.  Anul acesta  copila a primit  niste ‘cadouri  super  bombastice’ -cine stie ce inseamna este invitat  sa-mi traduca :) –  dar  cel  mai  mult  i-a placut  CD-ul  cu Nick Jonas ‘pe care ‘ii venea sa-l pupe’.

Dar… pe linga  copilasi,  ne intilnim  si noi parintii de dulcinei,  socializam, schimbam pareri, poate chiar  sfaturi,  dar  cel  mai  important zimbim. Este  o zi  in care  suntem noi intre noi, parca mai linistiti, parca mai veseli  si cu zimbetul  pe  buze  vazindu-ne  minunile de copii in actiune.  

Binenteles  ca in fiecare  an sotul  doamnei  este prezent  la datorie  asigurindu-ne  un meniu  din ce in ce mai variat  din care  dulcienii nostri  pot  alege, binenteles  ca si anul acesta  au  fost prezente  prajiturelele  ce aveau  biletel  cu nr de carbohidrati, si binenteles  ca bradul  creste  de la an la an, anul acesta bucurindu-ne de  o minunatie de brad al carui virf  a trebui indoit  pentru a avea  loc.

A fost multa voie buna, distractie, mincare, confeti, cadouri, veselie…  Personal,  ii multumesc doamnei  doctor pentru  tot  efortul  depus, pentru  ca stiu  cit alearga  si cit suflet investeste ca totul sa iasa   bine si …  deja asteptam  petrecerea  de la anul.

Iar  valoarea  glicemiei  cind am ajuns acasa, 300,    a reflectat  sucul  in care  a dat  iama copila  la petrecere, insa sa nu disperam  cu o corectie de 1.5 unitati Humalog  s-a rezolvat  astfel incit  la ora 23  deja  aveam  o valoare de 155. Ma consolez  cu gindul ca nu a stat  mai mult  de 1-2 ore  pe acea valoare de   300.  De, nu tot  timpul  iti  iese  ca aici  

Poze de la petrecere… as avea  eu  multe…  dar intrucit  nu am  permisiunea  celor  care apar  in ele de a le posta, ma voi multumi  cu urmatoarele: 

 

Oricit ma straduisc sa fiu un bun ‘Type 3 diabetic’ http://cuburidezahar.blogspot.com/2011/03/tipuri-si-etichete.html se pare  ca nu intotdeauna  si reusesc.

Vinerea trecuta  copila a fost invitata  la petrecerea unei  colege de clasa. 

In trecut,  pina  m-am  prins eu cum sta treaba  cu glicemiile la astfel de petreceri, mergeam  cu sucul fara  zahar dupa mine,  eram tot timpul cu ochii pe copila si pastram rigurozitatea programului, apelind cei drept la mici trucuri  asa  cum am facut  aici  .   Ulterior,  am vazut  ca datorita  entuziasmului, bucuriei dar si efortului depus ( topaiala)   la astfel de petreceri  riscam valori spre hipo  aici   asa  ca usor,  usor  am inceput  sa las  copila  sa bea  suc   ‘la liber’ ,  precum si sa  guste din mincarea servita  chiar daca  aceasta ne incaleca oarecum programul. Astfel am reusit in ultima vreme sa trecem cu brio (a se citi  glicemii bune)  de absolut  toate petrecerile  la care am participat.  

 Mi-am zis  ca si de data  aceasta  lucrurile se vor desfasura in acelasi mod asa ca la ora 16.30 am mincat  acasa  gustarica cu pricina,  ne-am  imbracat  frumusel, am luat cadoul la subbrat si am pornit  spre  locul unde se desfasuta  petrecerea respectiva.

Ajunsi acolo  copila a intrat imediat  in atmosfera  si a inceput  a tupai in saltelele  gonflabile, drept  pentru care  am gindit  ca sucul  pe care-l  va  servi  va fi  numai bun  pentru  a combate  o posibila hipo. 

Pentru a nu sufoca copila cu prezenta noastra  (toti  ceilalti  parinti aduceau copiii dupa care  plecau la treburile  lor  urmind  sa revina in jurul orei 20.00)  i-am explicat  in 2 cuvinte  mamei sarbatoritei  ca noi mergem sa bem o cafea in apropiere  si ca daca observa ceva (orice)  in neregula sa ne sune  si venim in mai putin de un minut (cafeneaua era  fix linga locul de joaca). Toate  bune si frumoase, mi-am luat  sotul de mina  si am plecat  sa  savuram  pret de 2 ceasuri  o cafea lungaaa.  Bem cafeaua  linistiti si  revenim la ora 19.30 cind actiunea  Actrapidului se va fi terminat  si trebuia sa ne facem o noua ‘piscatura’.   Complet relaxati  cu gindul  ca glicemia  ar trebui sa fie  OK  sucul baut contrabalansind  cu efortul depus, chemam copila luam glicemia  si … stupoare 356 .    Scot  imediat Actrapidul,  administram imediat   2 unitati  IM si trimitem copila din nou la joaca.  In ciuda valorii mari copila se prezenta  absolut  Ok,  nu  tu obosita, nu morocanoasa , nu nimic…

Mai stam la petrecere  inca  o  ora  in care  copila nu mai maninca nimic iar  cele  2 unitati de Actrapid trebuiau  sa-si faca efectul, dupa care  plecam spre casa.  Aici  verificam din nou glicemia   si  din nou surpriza, in loc sa scada, glicemia urcase la 468,   valoare  pe care  n-a mai vazut-o glucometrul de 4 ani de pe vremea debutului.

Nu stiu ce si cum s-a intimplat, probabil  ca minunata-mi copila  bause de data aceasta  mai mult  suc  decit trebuia (desi  mi-a zis  ca doar 2 pahare  ceea  ce tinind  cont de cit  a topait la gonflabila si de cit a dansat nu trebuia sa duca la o glicemie asa mare)  ideea este ca acasa  m-am  mobilizat am mai facut inca o tura  de Actrapid am mai tinut-o treaza  inca o ora  ca sa o pot testa inainte  de culcare  dupa  care am mers la nani.  La ora 01.00 noaptea  glicemia scazuse deja la 90 asa ca i-am incalzit 150 ml lapte pe care i-a baut mai mut  adormita decit treaza. A doua zi   hopul deja trecuse, glicemiile pastrindu-se   normale pe tot parcusul zilei.

Nici  nu vreau sa ma gindesc  ce o fi simtit  creierasul ei in acele  ore cind de la o glicemie  normala  am ajuns la  un maxim de 468  iar apoi a revenit la normal,90.

Cred ca la petrecerea viitoare  o sa apelez din nou la tactica ochii si copila  :(

Cam asta-i  cu diabetul…  cind crezi  ca ai gasit  reteta  perfecta  pentru  o situatie  se intimpla o ‘minune’ ca asta  cind trebuie sa te regrupezi.

Cred  ca v-ati prins deja ca o iubim foarte mult pe  doctorita  noastra  diabetolog, draga  noastra Mihaela.

Pai  cum  sa nu iubesti  un OM care te sfatuieste, te ajuta  sa intelegi, te suna de 10 ori pe zi  in zilele  in care ai probleme ca sa vada cum evoluezi  si sa te indrume  sa o scoti la capat, raspunde la telefon  ori de cite ori o suni  fie  ca doarme  sau ca este in lift  la Munchen, care isi blocheaza  500 RON din banii proprii pe glucagon doar ca sa fie sigura  ca pacientii ei au unde-l  gasi in caz de nevoie….

Acest OM organizeaza in fiecare an, din fonduri proprii, petrecerea  de Craciun la care-si invita toti  pacientii.  Pentru noi, cei care ducem aceasta  batalie  zilnica cu diabetul, aceasta  petrecere  reprezinta  un balsam pentru  minte si suflet.   Astfel in fiecare  an  ne minunam  cit de mari si frumosi au crescut  copii nostrii,  aflam  cum Miruna,  o tinara  diabetica, a dus  o sarcina  la bun  sfirsit   dind  nastere  unei frumuseti de bebeu  rozaliu si  sanatos, schimbam pareri, idei ,  intr-un cuvint socializam  in aceeasi  limba (cea dictata de diabet).

La petrecerea de anul acesta am avut placerea de a le avea alaturi pe zuza  si pe Ana  -mama  unei minuni  de baiat  ce nu sta  locului  o clipita- Alex,  l-am revazut  pe Eric -baietelul  care anul  trecut  ii facea  declaratii patimase de dragoste copilei mele, si pe toti  ceilalti.

A venit  si spiridusul lui  Mos  Craciun  care  s-a  jucat  cu picii nostrii iar apoi  insusi  Mos Craciun  cu sacul  plin de daruri (daruri ce numai doamna doctor stie  cum a facut  rost  de ele).

Masa  a fost  incarcata  cu  felurite preparate, pregatite  cu drag  chiar  de doamna  doctor, si  unde a fost cazul  au fost  calculati   hidratii.  Iar  sotul  dinsei   face niste  prajituri foarte bune – briosele din coca de cozonac  au fost delicioase.  Tortul   a fost  special  facut pentru  dulcineii mari si mici,  avind  un indice  glicemic  30.

Copila  mea a fost  super incintata  si de petrecerea  de anul acesta, spunind  ca s-a distrat de minune, acasa a cazut  frinta de oboseala, glicemiile au fost super OK (la ora  01.00  noaptea  avea  83 -asa  ca am trezit-o  si i-am dat  putin lapte) . 

Sunt norocoasa.  Pina la ‘venerabila’ virsta de 34 de ani am intilnit  citiva  oameni   de omenie (si sper sa mai intilnesc)  iar unul  dintre acestia  este  cu siguranta  doamna doctor  Mihaela  Vlaiculescu.

Ce bine ar fi daca toti medicii diabetologi (si nu numai)  ar  intelege  cit  de  importanta  este comunicarea  cu pacientul, apropierea  de el.  Dincolo de calcule peste calcule, scheme de tratament, sfaturi….   noi,  mamicile de dulcinei, si chiar dulcineii insasi  avem  nevoie si de astfel de momente.

Si ca sa incheiem  saptamina in acelasi spirit  al Craciunului, simbata seara am fost in oraselul lui Mos Craciun din parcul IOR. 

Sa vina Craciunul! Uraaaaaa!

Nu stiu cum as putea descrie in cuvinte harmalaia, veselia, galagia, voia buna, haosul  si buna dispozitie  de la petrecerea de ieri  seara organizata  cu ocazia  zilei  onomastice a minunatei mele copile si nu in ultimul rind a sotului.

Tot ceea  ce pot  spune  este ca de cind  cu acest  nou ‘prieten’  diabetul,   incercam pe cit  posibil sa ne continuam  viata ca si inainte.  Nu suntem o familie  de petrecareti  dar in afara de Sarbatorile Sfinte de Paste  si Craciun  pe care le serbeaza  tot romanul, noi  incercam  sa  punctam inca alte 2 momente ale  anului,  si anume ziua de nastere  a copilei  si sarbatoarea Sfintilor Mihail si Gavril , prilej cu care  organizam  petreceri. 

 Asa s-a intimplat  si ieri seara  cind  cu mic cu mare ne-am bucurat  de o karaoke evening . Repertoriul prestat a fost  unul foarte variat, incepind de la   Hannah Montana si continuind pina la  Dan Spataru sau Zarzarea, Zarzarea.

Petrecerea a fost asezonata  cu sarmale, fripturi, confeti,  jocuri de copii (au fost cred mai mult de 10 copiii), face painting , lupta cu piniata (sincer nici nu stiu cum se scrie dar momentul a fost cu siguranta unul foarte gustat de copii-si la propriu si la figurat)    iar la final tort.

Copila a reusit  marea performanta de a vinde gratis  bratarile hand-made  facute  chiar de  ea  pentru prietenii ce urmau sa onoreze  petrecerea.

Sper ca toti cei invitati  sa fi petrecut  o seara  frumoasa alaturi de noi, fiica-mea cu siguranta  s-a distrat,   la sfirsitul serii exprimindu-si dorinta ca seara sa nu se mai termine.

Cu glicemiile pot spune ca ne-am descurcat  foarte bine. Am avut la ora 19.20  o glicemie  200  rezultata  in urma unui pahar de suc baut cu 20 min inainte de a ne face insulina, dar mai mult  ca sigur  ca n-am stat  mult pe aceasta valoare intrucit la 19.20  ne-am facut  unitatile de Mixtard, iar copila  a mincat 2 sarmalute (mai bine zis  continutul lor, deci  cred ca in total au fost max 5 hidrati).  In felul acesta am combatut  si durerea de burtica  ce apare  de obicei la noi  daca ne facem  insulina  si nu mincam imediat, fara a alimenta insa glicemia  cu o cantitate  mare de hidrati.

Veselia  fiind maxima, deci  putind  aparea  pericolul de hipo, peste o ora  am mai mincat  o felie de piine deci 12 HL si  o bomboana  din pinata,  probabil alti 5 HR.

Asa cum am mai spus  si altadata  cu prajiturile nu prea suntem prieteni asa ca tortul  nu a costituit o ‘amenintare’.

La ora  gustarii eram  deja  acasa  si aveam o glicemie testata  de 92.

 Tinind cont de emotiile&bucuria petrecerii si de  zbintuiala prestata, am suplimentat HR (daca in mod normal  la aceasta ora  bem 100 ml  lapte acum am baut 200 ml) si am mincat cantitatea normala de HL -23 gr piine.

La ora 01.00  glicemia  scazuse  unpicut  ajungind la 70  (deci, trag eu invataminte ca la gustare  mergeau  chiar mai multi  HR decit am suplimentat).  I-am dat  copilei 8 gr. de zahar si totul s-a  terminat cu bine.

Iar astazi incepem din nou scoala, iar copila este foarte entuziasmata ca va servi  copiii cu bomboane. Ca sa faca momentul  mai interesant  ne-a  pus  sa-i  cumparam  pentru la scoala, ciocolata  aceea  Milka…  cu artificii,  care  provoaca  niste senzatii ciudate dar placute  papilelor  gustative.

La multi ani iubita mea!

Cine mai zice  ca a merge  cu metroul  este solutia  optima pentru a ajunge la timp la destinatie  inseamna  ca azi fie a stat acasa  fie nu a circulat la aceeasi ora ca si mine…

Dupa 15  minute de asteptat   in statia Iancului, a aparut in sfirsit si  ”trenul galben fara cai”,  in care a urcat cine  a putut (eu am fost  una din fericiti). Binenteles  ca datorita  multimii de oameni  in fiecare statie  am pierdut  cel putin 2 minute asa ca iata-ma ajunsa la birou  cu 15  minute intirziere.  Mai oameni  buni,   asa cum stiu sa mareasca  pretul  abonamentului, n-ar trebui ca minunatii oameni de la Metrorex (sau cum s-o mai numi acum institutia) sa aiba mai mult respect fata de cei care le baga banii in buzunar  si sa suplimenteze  cursele??? Ca vorba lui tata  Base ”toamna  nu-i ca vara”  (concediile de termina, incepe scoala, iar de astazi  si cursurile la universitati…)

Dar  asta  e,  vorba altui contemporan ”traim in Romania  si asta ne ocupa tot timpul”.

In rest,  toate bune si frumoase,  Simbata am avut 2 petreceri: una de copii-am sarbatorit cei 11 ani  ai domnisoarelor Iulia si Sonia (verisoarele Aidei) iar cealalta de ”oameni mari”  sarbatorita  cu mare fast la Inter.

La cea de copii totul a fost minunat, glicemiile au  fost tinute in friu multumita micilor  trucuri invatate pina acum:

*suc la discretie ori de cite  ori a dorit  sufletelul Aidei (exista  o porcarie de suc, cred ca Natura se numeste,  care are doar 1 sau 2 hidrati –  va puteti da seama  ce apa cu te miri ce aditivi  a baut  copilul. Tinind cont de faptul  ca Aida bea  numai suc  proaspat de mandarine  iar din asta alimentar, ca sa zic asa , numai de citeva ori pe an la ocazii -cind vrem sa incadreze in peisaj  si sa nu se simta altfel  fata ce ceilalti copii , cred ca merge)

*cind ceilalti copii serveau sandwich-uri  Aida presta  o portie de sunca  cu masline (daca-i dai si ceapa verde cu sare esti deja prietenul ei cel mai bun)

*cit despre tort aici  avem noroc: Aidei nu-i plac prajiturile, maninca cu placere crema de ciocolata  dar blatul  nu-i tocmai unul din preferatele ei

*hipo data in general de starea de bine, de petrecere, a fost combatuta de frunzulitele de ciocolata dupa tort (ori de cite  ori este mai entuziasta, mai vesela,  valorea  glicemiei scade)

  Si iata  ce ascultau odraslele noastre la petrecere:

”………….

As vrea sa ne-ntalnim la mall
As vrea sa ne vedem la mall

As vrea sa ies la cinema
As vrea sa ies cu cineva
Poate cu prietena mea
Poate cu prietena ta

Daca nu esti de la oras, esti de la tara
Iei primul tren care te lasa in gara
Apoi iei un taxi pana la mall
Bei doua sucuri si ai portofelul gol
…………………………………………..”

Cool, nu??? Voi cind ati fost ultima data la Mall???