Noi si Diabetul

Archive for the ‘diverse’ Category

Iata ca mai este doar o zi  si  mergem din nou la scoala.  Privind retrospectiv,  vara aceasta  a fost  una plina cu multa, multa  distractie  si voie buna. A fost copila la Disneyland , la mare, la bunici, la munte, ce mai!… a bifat  tot ce si-a propus.  Dar…  vara asta  a fost  una mai speciala  pentru  ca, pentru prima data,  a fost intr-o  tabara, si nu o tabara  oarecare  ci una  organizata  pentru  copilasi cu singe  dulce  ca si ea.

Inainte de a incepe sa scriu acest  articol am avut  si eu  curiozitatea de a da  un search  rapid  pe net sa aflu  cite astfel de  tabere  se organizeaza  in Romania -tara europeana  a anului de gratie 2012.   Privind la rezultatele afisate  un ochi plingea si altul ridea. Nu am gasit  decit  taberele organizate  de oamenii minunati de la Buzias ,  cele organizare  la Satu mare  sau Bacau de catre Clubul Lions si  cele organizare  de catre Asociatia Copiilor si Tinerilor Diabetici-Mureş (ASCOTID).    Nici  macar  o singura tabara  organizata  de ‘oamenii de bine’  ce inalta baloane albastre cu ocazia  Zilei  Diabetului si se pregatesc sa zimbeasca  frumos la camera.  Si nici macar  una organizata  in, sau pe linga  capitala  acestei  tari europene. Pacat!  Mare  pacat! N-are  rost  sa mai  spun ce cred si simt vis-a-vis de acestia, pentru ca m-as repeta  si mai mult  ca sigur  m-as enerva pentru a nu stiu cita oara.

Dar… sa revenim la ale noastre. Asa cum  spune  o femeie  cu  suflet mare  trebuie  sa facem ceva si cumva , incet cu pasi mici dar siguri  sa ne ajutam  singuri.

Ia sa va vad, ghiciti la care  din taberele mentionate mai sus a fost copila mea? Ati  ghicit!  La nici  una, nu pentru  ca nu ne-ar interesa, ba dimpotriva  n-am cuvinte sa exprim admiratia mea pentru acei oameni, ci doar  din cauza distantei. Stiti voi..  din cauza raului de masina inca ne ferim de drumuri  foarte lungi.

Asadar si prin urmare,  tabara la care a participat copila mea a fost organizata  de catre doctorita noastra- dna doctor  Mihaela Vlaiculescu,  cu sprijinul  Roche Romania, carora  le multumim din suflet.

In cele 6 zile de tabara copiii dulcineii  au pictat  pe pinza, pietre, au modelat in lut, au mers  cu caruta, au tras cu arcul, au  participat  la  jocuri de orientare turistica, s-au balacit  in piscinele gonflabile, s-au  bucurat  si minunat  de trucurile magicianului, s-au  jucat  cu  animatorii costumati in indieni, s-au luptat  cu piniata… si da-i  si lupta.. dar cel mai important  au legat prietenii dulci.

Lait  motivul acestei  tabere  cred ca fost ”dna doctor am hiper,  pot sa merg la saltea?   Pentru necunoscatori  hiper vine de la glicemie  mare  care  poate  avea  ca si remediu efortul (ma rog  explicatie  e mai  lunga  dar asta altadata). Ideea este  ca dulcineii erau innebuniti  sa sara la saltea  si pentru  ca nu intotdeauna obtineau OK-ul  pentru asta, invocau cu ochi candizi  hiperglicemia.

Sufletul meu  de mama de dulcinel a ris  si a plins  pe toata  perioada  taberei. Copila mea a fost in al noulea  cer  alaturi de noii ei  prieteni . Faceau  toti  parte al aceluiasi  tablou  si s-au inteles  cu totii  extraordinar de bine. Am tras  cu urechea  si am auzit-o  spunindu-i Larisei ”stii, tu esti  singura mea prietena  care  stie  de  diabet”. Initial am avut  pornirea sa o dojenesc pentru  ca, nefiindu-ne rusine cu diabetul nostru  nu-l ascundem, motiv pentru care toti prietenii ei stiu de diabet. Insa copila mea mi-a explicat ca am inteles  complet gresit  si ca Larisa este singura care stie de diabet  in sensul in care  stie de glicemie, stie de piscatura, cu alte  cuvinte se confrunta cu aceleasi lucruri ca si noi, este  de-a ei…

Dar  remarca  care  m-a impresionat  cel mai tare  si pe care  copila spus-o la finalul  acestei  tabere a fost ‘mami, stii ca ma bucur  ca am problema  cu pancreasul, ca altfel  nu as fi mers in aceasta tabara!?  Pot  ca tabara  viitoare  sa-i  invit  si pe ceilalti priteni    ca este  tare frumos in tabara  si  sigur  le-ar  placea  si lor?”  Ei  ziceti-mi  voi acum sa rid sau sa pling?  Daca diabetul ar fi o entitate  fizica  cred ca l-as omori in chinuri groaznice, insa  cind se intimpla un lucru minunat ca aceasta  tabara gasesc cumva puterea sa-i dau ‘ignor’.

Cum orice  lucru  are un inceput  si un sfirsit asa si tabara noastra care s-a incheiat  cu  focul  de tabara si inaltatul de lampioane.   Ne-am propus  insa sa o repetam si la anul.

Va iubim dna doctor si abia astept sa vad  la piniata anul urmator
Si acum va las in compania citorva poze.

Saptamina trecuta a reprezentat  un mare prag  psihologic pentru noi:  a fost  prima deplasare  cu avionul a dulcineei mele.

Am planuit  aceasta calatorie  cu luni   in urma  lasindu-ne atrasi in aventura de verii  nostrii. Deci da!  acum citeva  luni ne hotaram ca vara aceasta sa  mergem in Franta  la Disneyland. Odata cu stabilirea planului: unde ne cazam, cu ce cursa sa zburam, ce anume  vizitam…  au inceput  si emotiile de  parinte de dulcinel ‘dar ce ne facem daca…’  motiv pentru care au aparut  si   listele.

Am dublat  sau poate chiar  triplat  bagajul de dulcinel  astfel incit  am avut la noi muuulte  penuri  de Lantus  dar  si  capsule de Humalog de rezerva, doua flacoane de glucagon in loc de unul, 2 glucometre, pen gol de rezerva pentru  Humalog  in caz ca se intimpla ceva  cu cel  pe care-l foloseam, muuulte  ace de pen  dar  si de teparus, muulte  baterii de cintar  si  glucometru  si muuulte teste. Ce mai!  am plecat la drum  super  blindati  ca sa  evitam orice  surprize neplacute. Nu stiu  daca  sunt dusa  cu  sorcova  dar  aceasta  multitudine de ‘de toate’  mi-a dat un oarecare  confort psihic.

 La toate  acestea s-a adaugat  si punguta  sacosa de medicamente. Cei  ce au mai poposit  pe acest blog stiu probabil deja  ca dulcinica mea are  oaresce  rau de masina, deci nu stiam  cum se va simti in timpul zborului,  asa ca la sfatul  doctoritei noastre am cumparat  cocculine: medicament homeopat utilizat in mod traditional pentru raul de transport;  iar pentru  pacanitul de urechi am avut  cu noi  bomboane  si  sray de nas (am auzit  noi ca ar  fi bun pentru  evitarea senzatiei de urechi infundate).

Citez  aici  si sfaturile privind medicatia de urgenta, primite  de  la  draga noastra Mihaela, pentru  ca  am convingerea  ca acestea  va pot  fi  de folos  si voua:  

________________________________

Metoclopramid,
1 fiola are 10 mg in 2 ml
ptr varsta Aidei (8 ani)  doza e de 5 mg la 8 -12 ore
asta inseamna 1 ml la 8-12 ore (pentru  doza   TREBUIE   sa va sfatuti  cu medicul  vostru )
1 ml e cam mult ca volum ca sa il faci cu seringa de insulina si cu ac mic ( ar merge injectat in fundulet, cu ac mai mare, nu de insulina ) ; cred ca cel mai bine ar fi, mai ales ca nu i-ai mai facut niciodata deci nu stim cum reactioneaza , sa ii facem jumatate din doza recomandata ptr varsta ei ( adica 2,5 mg / 0.5 ml ) si sa repetam daca nu a fost suficient de eficient. Oricum, daca e nevoie sa ii facem, ne auzim la telefon (Doamne  cit  de linistitoare e aceasta propozitie: daca e nevoie ne auzim la telefon….)
 
reactiile adverse cele mai frecvente , dar care nu apar decat rar : somnolenta ( destul de des la copii) si crampe/contractura musculara (rar).
 
in carnetelul cu glicemii pe care il aveti la voi, la sfarsitul lui, sa treci dozele din medicatia de urgenta ( precum metoclopramidul, adrenalina, glucagenul), ca sa le ai repede la dispozitie.
 
nu uita de algocalmin ( supozitoare si comprimate), paracetamol ( inclusiv supozitoare), nurofen, termometru, stiksuri cu sare si mac, biscuiti, 1 antibiotic, niste calciu (daca are diaree – o mai leaga la stomac; daca e f cald si a transpirat mult poti sa ii dai 500 mg pe zi cat sunteti acolo ); 1 folie de aspacardin – care sunt saruri de magneziu, potasiu, etc( un fel de saruri de rehidratare)- daca e f cald si transpira si daca aveti glicemii peste 200 cateva ore sau daca are diaree , cate 1 comprimat pe zi, oricand in timpul zilei
 
poti sa iei la tine si o fiola de algocalmin – are 1 g la 2 ml  si poate fi administrat i.m., cate 250 mg / 0.5 ml la 8 ore ( in worse case scenario – adica daca varsa si are si diaree si nu avem cum sa ii dam nici oral , nici intrarectal )
 
smecta, imodium, hidrasec, niste probiotice (erceflora/enterol, etc) – ptr diaree,un antibiotic, cateva pliculete de ceai – de menta, musetel,
putina betadina ( daca cade si se juleste) si 2-3 plasturi

——————————————————————-

Bifind toate cele mentionate mai  sus  am impartit medicamentele in 2 categorii: cele  care au mers  in bagajul de cala  si cele  pe care  le-am pastrat  aproape de noi in bagajul de mina alaturi de glucagon, glucometru  si penuri (aici  intra cocculinele, metroclopramidul, zyrtecul  si  seringa de adrenalina pentru alergii  severe).  Li s-a mai adaugat acestora in bajajul de mina  sticlutele  cu apa cu zahar, suc de portocale, sandwich -uri, sticksuri, biscuti de 2 feluri, banana, masline , haine de schimb  in caz  ca varsa, bluza cu mineca lunga in caz  ca la destinatie este  mai racoare ( si bine am facut  ca fix asa a fost)  si binenteles…  scrisorica medicala.

Aaaa, dar am uitat  sa va spun ca am plecat  pregatita  si cu mincare pentru primele 24 de ore. Am inghesuit in bagajul de cala  5 cutii cu pateu, sticksuri, pachete de biscuiti, piine o cutie de almete, o  bucatica de brinza, 2 pachete  vidate  cu  sunca, cascaval, ceai de menta, masline, un borcanel de nesquick , pliculete de zahar si…  3 snitele.  Toate  astea pentru  ca nu-mi  doream ca imediat  dupa cazare  sa alerg ca disperata dupa mincare pentru  copil (si bine am facut!)

Acestea fiind facute  m-am declarat  multumita  si gata de drum.  

Disneyland here we come!

Denisa  zice ”…..de aproximativ o saptamana nu prea mananca carbohidrati si si-a marit doza de dimineata cu 4 unitati si a avut glicemiile bune dar nu stim de ce il doare capul fruntea si undeva la ceafa de cand are glicemiile bune si in vreo 2 nopti a inceput sa transpire si ne intrebem care ar fi motivele
multumim pentru raspunsuri si sfaturi”

iar RASPUNSUL  dnei  doctor  este:

Draga Denisa,
 
desi obiceiul acestei “case” este sa raspundem intrebarilor o data pe luna, in primele zile ale lunii, am sa fac o exceptie pentru voi, pentru ca problemele voastre nu sufera amanare.
 
Durerile de cap pot fi  semn de glicemii scazute; este adevarat ca daca valorile glicemice au fost crescute in ultima perioada, organismul considera  chiar si valori de 100mg/dl ca fiind prea mici ( fata de valorile mari cu care era “obisnuit”) si pot aparea semne de hipoglicemie.
Cel mai indicat ar fi ca sotul tau sa isi masoare glicemia atunci cand resimte durerile de cap, pentru a vedea cat de scazuta este valoarea glicemiei in acele momente:
–  daca apar valori repetat sub 100mg/dl ar trebui redusa doza de insulina de dimineata cu 2 unitati ; – daca valorile glicemice masurate  in timpul durerii de cap sunt peste 100 mg/dl, mentineti doza de insulina de dimineata nemodificata si adaugati  10-15 hidrati la masa precedenta 
– oricum, va trebui sa urmariti daca exista anumite momente in zi cand aceste dureri de cap se repeta ! sunt mai frecvente inaintea mesei de pranz, daca intarzie masa de pranz sau dupa-amiaza ? tot timpul trebuie sa va ganditi la profilul de actiune al insulinei pe care o face dar si la glucidele pe care le mananca)
 
Pentru noapte, insa, dat fiind ca transpiratiile pot semnaliza tot valori glicemice scazute ( iar hipoglicemiile pe parcursul noptii trebuie evitate, pentru ca in timpul somnului capacitatea noastra de perceptie este mult redusa fata de zi astfel incat putem percepe hipoglicemia doar cand valorile glicemiei sunt periculos de  scazute ) , va recomand sa scadeti doza de seara cu 2 unitati chiar din aceasta seara si sa verificati dupa 1-2 nopti o glicemie la ora 2.00-3.00 noaptea . Daca valoarea glicemica la aceasta ora este este sub 100-120, doza de seara mai trebuie scazuta !
 
Cu siguranta ca nu vom putea regla diabetul sotului tau doar prin aceste intrebari/raspunsuri si discutand prin intermediul tau. Va rog sa luati legatura cu medicul vostru si sa cereti mai multe informatii si explicatii pentru ca numai cunoscand foarte bine “diabetul” si tratamentul pe care il faceti puteti lua hotararile corecte !

Acum  ceva timp  scriam despre  Valentina, o tinara din Timisoara  greu incercata de soarta. Pentru ca nu au  casa, Valentina si  fetita  ei de 4 ani    sunt nevoite  sa stea in chirie. Din neferice parintii  Valentinei sunt  decedati iar   tatal fetitei  nu recunoaste  copilul.  Valentina  este  o  fata  isteata  ce a terminat  Dreptul  dar care  are  nesansa  de a trai in Romania. Motivul  pentru care  a renuntat la jobul de grefier de la tribunalul din Timisoara  a fost   programul si faptul ca  nu avea  cu cine sa o lase  pe micuta. De atunci incearca tot  felul  de joburi  care  sa-i  permita  si  un pic  de timp  cu  cea  mica.

De la acest  post si pina astazi  s-au  intimplat  multe. Urmare  preluarii acestui  caz  de citiva oameni  buni dintre care  ii  amintesc aici  pe   Nina -prietena  cu toane , Cristi  Manafu ,  Andrei Crivat,  Alexandru Bleau,   am reusit  sa stringem  banii de chirie  pentru  citeva  luni , bani  ce  ziceam  noi la acea  vreme  ca o vor scoate  din iarna. Toate  bune  si  frumoase,   pina astazi Valentina a  reusit  cumva  sa  supravietuiasca la limita unei vieti decente. Desi cantina  unde  lucra  si-a  inchis  portile ea a  reusit  sa  se angajeze  ca  ospatarita  la o pensiune  din Timisoara a unor  italieni, iar  in Octombrie  parea  chiar  ca  viata  ei  va intra  pe  un fagas  mai  bun.  Patronii italieni  au recomandat-o  unei  alte  pensiuni de data  aceasta  din Italia, pensiune  la care  urma  sa  mearga  sa munceasca pentru  2  luni pentru  un salariu de 1200 eur/luna. Va dati seama  ce  bucurie  pe Valentina , ca in preajma sarbatorilor  sa  aiba peste  2000  eur in mina?!  Dar  cind n-ai  noroc, n-ai  noroc  si basta.  Nici  n-a  ajuns  Valentina noastra  bine in Italia  ca  necazul  a si  venit.  Intr-una  din  zile  patronii  italieni  au gasit-o lesinata  pe  podea, au  dus-o de urgenta  la spital  unde  a fost  supusa  unei interventii  chirurgicale. Ce a urmat este lesne  de inteles, Valentina  a fost  nevoita  sa  se  intorca acasa  proaspat operata  si  fara  un chior  un buzunar.  Noroc  ca are  chiria  pe  Decembrie  platita  ca altfel  nu stiu  ce ar  fi  facut. O problema  reala in aceasta  perioada o constitue  pentru  ea  hrana. Este   foarte trist  sa auzi  ca cineva  se  bucura  de o simpla  bucata de piine,  iar ca deliciul  unui  copil  il constitue  grisul  cu  lapte  (eu  una cred ca as  innebuni  daca tot  ce i-as  putea da bun copilei mele  ar  fi  doar grisul  cu  lapte, iar  pastele  simple doar  fierte  cu sare  ar  constitui  masa principala).   Iata isa, ca intr-o  perioada  in care  deja  ne gindim la sarbatorile de iarna,  raza  de speranta  vine din partea acelorasi oameni  cu  suflet: dna. toane  si  dl. Manafu.  Multumesc  tare  mult oameni  buni. Marti  vor  lua  drumul  spre  Timisoara,  niste  hainute  si  cizmulite  atit  pentru cea mica dar  si pentru Valentina,  insa si  multe de-ale  gurii care  sa le mai  inveseleasca  zilele  unpicut.

 Astazi  Cersesc  si nu mi-e rusine deloc.

 De Simbata  de cind  am primit un anumit  SMS  ma tot  codesc  daca sa scriu acest articol sau nu. Si asta  pentru ca ori de cite  ori  fac  un gest  ca cel descris acum sau in  in sms  il fac in liniste,  pur  si simplu, fara  a face  tam-tam  pe seama acestuia,  fara a ma fali. Cred in principiul  ca atunci  cind  faci  un bine conteaza  foarte mult  si discretia  cu care il faci. Dar hai sa nu va mai  aburesc  si  sa va redau  sms-ul  cu  pricina: ”Buna! Sunt colega  cu Valentina de la Timisoara careia dvs i-ati trimis pachet, fac apel la dvs pentru a o ajuta cu totii. Luna aceasta nu a reusit  din cei 800 lei pe care ii cistiga  sa acopere costul chiriei, iar peste citeva zile risca sa doarma pe strada cu fetita. Daca puteti sa o ajutati, orice suma e binevenita, trebuie sa stringem mina de la mina 500 lei sa o putem ajuta. Va multumesc!”

Dupa ce am primit  acest  mesaj am mers  frumusel la un centru Western  si i-am trimis Valentinei suma de 200 lei. Sunind-o astazi  sa vad  daca a primit  banii si daca totul este in regula  am intrebat-o  si daca  problema  ei  s-a  rezolvat, adica  daca a reusit  sa faca rost de intreaga  suma, am  aflat  ca din nefericire   numai eu  am raspuns  sms-ului de mai sus.  Acesta  a fost momentul care m-a determinat  sa  scriu  acest articol  si sa fac apel la voi cei care  o puteti ajuta  pe Valentina cu o suma cit de mica.

Acum sa va zic  2 cuvinte despre aceasta  poveste.  Fiind prietena  cu dna http://www.toane.ro/ am aflat  de blogul si campania  Liei http://www.oamenidarnici.ro/.  Am inteles  ca toti cei mentionati  pe  acest blog  au fost  verificati de catre  Lia deci  nu exista ‘pericolul’  de a  lua de la tine  si a da unui tata prieten cu bautura  sau  unei mame denaturate.  Incepind  cu sarbatoarea Craciunului 2010 mi-am zis  eu  ca acum  ca am o lista gata verificata  de cineva  pot  face  din  cind  in cind  un mic  efort financiar -pentru a-mi mai spala din pacate   .  Glumesc , o fac  pur si simplu pentru ca-mi da un sentiment  de bine  si nu astept  nimic  in schimb de la Divinitate. Dar ma pierd  in amanunte si risc sa va plictisesc. Reluind, acum  ca v-am  zis  de unde o ‘stiu’ pe Valentina  precum si faptul ca povestea ei este una verificata, va mai spun ca aceasta are  o fetita  de 4 ani si  nu stiu din ce motiv  nu mai au casa  motiv pentru care  sunt nevoite  sa stea in chirie, are  un venit  de 800 lei  pe luna si trebuie sa plateasca  o chirie  de 500 lei pe luna. Nu stiu cum dar pina acum s-au  descurcat , insa luna aceasta  a fost  nevoita,  la sugestia patronilor, sa-si ia  concediu pe care acestia l-au platit  doar  cu 200 lei asa ca nu i-au ajuns banii de chirie. Data scadenta a chiriei  este Vineri 01.07.2011.  Pentru ca nu stiam prea multe  despre Valentina (nu mi s-a parut oportun sa o intreb – cind ajuti, ajuti  si gata nu pui intrebari )  dar ma hotarisem  sa fac apel  la voi, am sunat-o pe Simona, colega cu sms-ul  si am intrebat-o  ce mi-ar  mai putea spune  pentru a  va convinge. Astfel am mai  aflat ca  din neferice parintii  Valentinei sunt  decedati, ca  tatal fetitei  nu recunoaste  copilul si ca Valentina  este  o  fata  isteata  ce a terminat  Dreptul  dar care  are  nesansa  de a trai in Romania. Motivul  pentru care  a renuntat la jobul de grefier de la tribunalul din Timisoara  a fost   programul si faptul ca  nu avea  cu cine sa o lase  pe micuta. Acum lucreaza  la o cantina, a gasit gradinita pentru fetita  si o locuinta in apropierea  acestei cantine, astfel  facind  si economie  cu costul trasportului. Atunci  cind mai  merge sa serveasca  la nunti pentru a cistiga un ban in plus  lasa  fetita  cu  o vecina in virsta  careia ii aduce  de la cantina  un borcan  cu  supa  sau o lingura de mincare (deci e un fel  de troc  intre ele) ,  ca sa poata  face  fata  financiar  zilele acestea si-a mai  luat ‘in gestiune’  si trei  scari de bloc pentru care primeste  fabuloasa  suma de 350 lei.

Cam atit, mai multe nu stiu dar sper  din tot sufletul sa va fi convins  sa o ajutati.

Banii se pot trimite  cu Western in Timisoara  pe numele VLADOIU   VALENTINA  cu marea rugaminte  sa-mi  ziceti pe mail numele  vostru  complet, orasul de unde  trimiteti, suma  si nr MTCN  iar  eu  in secunda  2 o voi suna pe Valentina  si-i voi  furniza toate aceste date.

In prezent  din cei 500 lei,  Valentina are cei 200 lei  trimisi de mine si alti 50  strinsi  de Simona de la colegii lor (au  contribuit fiecare cu cit  au putut, cite 5, 10 lei).  Pentru ca venitul  lunii acesteia  a fost unul foarte mic Valentina nu a putut  plati nici gradinita fetiteti,   bani  cu care a ajutat-o colega ei Simona.

Este  prima oara  de cind  am facut  acest  blog cind  mor  de  ciuda  ca nu am  super  trafic cum au  bloggerii  ‘cei smecheri’. Dar las  ca merg  la  dna http://www.toane.ro/   ca ea  e mare  si tare  si poate  reusim  pina la urma sa stringem diferenta  de 250 lei pina Vineri dimineata

Iar daca pe alocuri am fost agramata sau incoerenta va rog scuzati-ma dar  chiar m-am grabit sa scriu  acest  articol.

Dati-mi  si mie  va roooooog  un banut  cit de mic  pentru  o  mamica aflata  in impas!

Recapitulam:  Western catre VLADOIU   VALENTINA  din TIMISOARA  si apoi  mail catre mine  cu  numele  vostru, orasul , suma  si nr MTCN , pe adresa: ioanatoma2010@gmail.com

EDIT  LATER:  sunt  cum nu se poate mai fericita. Urmare preluarii acestei  povesti  de catre dna toane   http://www.toane.ro/2011/06/29/pentru-ca-putem-4/  problema  s-a  rezolvat, ba mai  mult,  cred  ca  viata  Valentinei se va schimba curind in bine.

Nebunie mare monser…

Zilele astea  oriunde intorci  capul  nu vezi  si nu auzi decit  Valentine’s day.  Pina si copiii  sunt patrunsi de mirajul iubirii.

Desi  nu-i  o sarbatoare autohtona, sincer  nu sunt  nici  pro nici contra acesteia. Pina la urma, atita  timp cit  vorbim despre o zi  cu semnificatii frumoase, de ce nu?  Pacat  ca nu-i  declarata zi libera. Cred ca asa as iubi  sarbatoarea asta si mai mult. Si ce bine ar fi sa importam  si asa numita ‘Bank Holiday’ de la englezi…in felul acesta din cind in cind  am sta  si noi, Lunea acasa.

Dar sa ne intorcem la iubire, caci despre asta  este  vorba. Love is in the air….

Va mai amintiti  cind v-ati indragostit prima data?  Amintirile mele merg pina la perioada gradinitei  unde   eram ‘in love’   cu   doi dintre craii grupei: Doru si Stelu.  Unul  imi aducea  ciocolata, iar celalat ma sa lasa  sa maninc si desertul lui cind acesta era  constituit  din renumita prajitura ‘cartof’.   Nu stiu de ce dar aceasta ramine prajitura  copilariei mele.  Anii au trecut  noi am crescut , ‘of course’ , asa ca acum mi-s femeie  maritata  si cu una bucata  copila pe inventar.

Care copila, e si ea la primele iubiri.   Credeam  ca eu  sunt nabadaioasa de plac  2 baieti odata, insa copii de azi ne-au  intrecut de departe. Copila mea este la … hai sa vedem  al citelea ‘sot’…  Pai intii a fost Raducu,  un baiat  cuminte si frumos foc  cu cei mai minunati ochi albastri ,  pentru care deja  am batut  palma  cu viitorii ‘cuscri’.  Apoi Ion -baiatul de la Olt, care a dat-o gata pe fiica-mea cu ce credeti  oare (?) -cu  o miniatura de motoscuter (din acela pentru copii).  Ori de cite  ori mergem la parintii sotului nici  n-apucam sa tragem  bine masina in curte  ca Ion se si infiinteaza  la datorie.  De! iubire mare ce sa mai zicem.     Dupa  Ion, a urmat Eric -o poveste de’amour pentru  care avem si proba video, si anume  declaratia patimasa a acestuia  catre copila mea imortalizata video la o petrecere. Suna cam asa :  ”…esti  ca o printesa, esti  minunata, esti frumoasa ca galbenul rochiei …’‘  -copila mea era imbracata in rochia  lui Bell care-i de un galben auriu.

De ce-mi  vin toate asta  in cap?  Pentru ca  copila  trece  iar printr-o faza de indragosteala  in care este topita dupa unul din colegii de clasa (I)-de fapt dupa mai multi  dar de unul mai mult ”ca e cuminte  si invata bine ca si ea”. Si este atit de indragostita incit  ma ‘asasineaza’  cu marturisile  ei.  Intr-una din zile in care  fata imi  explica  cu patos  cit de mult  il iubeste ea pe Darius, iar  povetele  mele cum ca ar trebui sa fie mai  temperata in declaratii,  ca baietii sunt aceia  care trebuie sa spuna fetitelor ca le plac , ramineau  fara nici  un ecou, i-am zis  ca-i fac bagajul si ca o sun  pe mama lui Darius sa vina sa o ia sa locuiasca impreuna. I-am  spus  ca daca-l iubeste atit de mult  atunci trebuie sa se mute cu el  si sa aiba grija de el.  De! mama nebuna… insa era a miia ora  cind auzeama de acest Darius asa ca am cedat  calcind  cum nu se putea mai frumos in strachini si facindu-mi copila sa plinga. 

Intre timp m-am mai potolit  si eu, am inteles ca psihologic vorbind indragosteala asta intre pici  este o faza absolut  normala  si ca copila nu exagereaza cu nimic. Ce pacat insa  ca desi  au ales sa fie  parteneri de Valentine’s Day  (ce-o mai fi insemnind si asta…) din cauza varicelei,  copila este consemnata la domiciliu asa  ca nu-si poate onora promisiunea. 

Ce mi-ar  placea sa existe  o camera  web montata in clasa astfel incit  sa-i vad pe picii astia in actiune.  Si nu ziceti ca sunt indiscreta! Sa arunce cu piatra al care nu vrea ca macar  odata  sa fie ‘ invizibil’  si sa-si  vada  odorul in actiune.

Si cind te gindesti ca suntem abia in clasa I..  Good have merci!

Aseara  in timp ce asteptam  sa se faca ora  24.30  sa verific  glicemia  copilei  si apoi sa ma pot  culca, picoteam  in fata  televizorului  cind deodata ce sa vezi???

La TV se difuza reclama  traditionalei ciocolate cu rom (haideti ca macar odata in viata/copilarie  ati testat gustul acesteia).

Mai oameni  buni,  din cite am inteles eu ideea era urmatoarea: ambalajul vechi in culorile steagului nostru traditional  este ”up-datat”   cu  unul nou ce reprezinta steagul american, in ideea ca acest lucru   ii va face  pe degustatorii ciocolatei cu rom sa fie mindrii oriunde s-ar afla in lume. Adica cum,  ca  n-am inteles???  Daca sunt la Paris si maninc o ciocolata cu rom in ambalaj nou (cu steagul american)   ma simt foooarte  mindra iar daca am o ciocolata cu ambalajul vechi  (cel cu rosu, galben si albastru)  trebuie sa ma pitesc  ca sa o maninc??? 

Dupa ce ca nu mai avem nimic: bani, productie, turism, marci inregistrete, speranta, bucurie,  si lista poate continua, acum renuntam si la culorile steagului national???

Dar cum am spus era o ora tirzie, eram mai mult adormita decit treaza, si zic ca poate n-am inteles eu bine.  Astazi  voi incerca sa mai prind reclama odata, nu de alta dar sa ma dumiresc, sa stiu cum sa ma port in lume cind maninc  mai sus amintita ciocolata.

In alta ordine de idei,  in dimineata asta mergem la Mihaela (iubita noastra doctorita diabetolog)  sa ne facem glicozilata.   Pe dupa-amiaza vom avea rezultatul.

Edit later:  vesti  nu tocmai bune, glicozilata 8.9  

Conform celor spuse de dna doctor  pina la ”school age”  glicozilata poate merge pina la un 8.5 , odata  cu virsta scolara trebuie sa tindem insa catre 7.

Cum noi suntem chiar la granita dintre virste nu este nici  foarte grav dar nici bine.  Mai mult ca sigur ca   acest 8.9 reflecta  glicemiile mari avute in perioada in care ne-am captusit  cu otita  precum si cele din timpul unei mici  viroze. 

Sincer, pe moment nu ma incearca cele mai bune sentimente dar sper ca de acum incolo sa nu mai intervina nimic  si sa putem avea un control glicemic mai bun.