Archive for the ‘diverse’ Category
Iata ca mai este doar o zi si mergem din nou la scoala. Privind retrospectiv, vara aceasta a fost una plina cu multa, multa distractie si voie buna. A fost copila la Disneyland , la mare, la bunici, la munte, ce mai!… a bifat tot ce si-a propus. Dar… vara asta a fost una mai speciala pentru ca, pentru prima data, a fost intr-o tabara, si nu o tabara oarecare ci una organizata pentru copilasi cu singe dulce ca si ea.
Inainte de a incepe sa scriu acest articol am avut si eu curiozitatea de a da un search rapid pe net sa aflu cite astfel de tabere se organizeaza in Romania -tara europeana a anului de gratie 2012. Privind la rezultatele afisate un ochi plingea si altul ridea. Nu am gasit decit taberele organizate de oamenii minunati de la Buzias , cele organizare la Satu mare sau Bacau de catre Clubul Lions si cele organizare de catre Asociatia Copiilor si Tinerilor Diabetici-Mureş (ASCOTID). Nici macar o singura tabara organizata de ‘oamenii de bine’ ce inalta baloane albastre cu ocazia Zilei Diabetului si se pregatesc sa zimbeasca frumos la camera. Si nici macar una organizata in, sau pe linga capitala acestei tari europene. Pacat! Mare pacat! N-are rost sa mai spun ce cred si simt vis-a-vis de acestia, pentru ca m-as repeta si mai mult ca sigur m-as enerva pentru a nu stiu cita oara.
Dar… sa revenim la ale noastre. Asa cum spune o femeie cu suflet mare trebuie sa facem ceva si cumva , incet cu pasi mici dar siguri sa ne ajutam singuri.
Ia sa va vad, ghiciti la care din taberele mentionate mai sus a fost copila mea? Ati ghicit! La nici una, nu pentru ca nu ne-ar interesa, ba dimpotriva n-am cuvinte sa exprim admiratia mea pentru acei oameni, ci doar din cauza distantei. Stiti voi.. din cauza raului de masina inca ne ferim de drumuri foarte lungi.
Asadar si prin urmare, tabara la care a participat copila mea a fost organizata de catre doctorita noastra- dna doctor Mihaela Vlaiculescu, cu sprijinul Roche Romania, carora le multumim din suflet.
In cele 6 zile de tabara copiii dulcineii au pictat pe pinza, pietre, au modelat in lut, au mers cu caruta, au tras cu arcul, au participat la jocuri de orientare turistica, s-au balacit in piscinele gonflabile, s-au bucurat si minunat de trucurile magicianului, s-au jucat cu animatorii costumati in indieni, s-au luptat cu piniata… si da-i si lupta.. dar cel mai important au legat prietenii dulci.
Lait motivul acestei tabere cred ca fost ”dna doctor am hiper, pot sa merg la saltea? Pentru necunoscatori hiper vine de la glicemie mare care poate avea ca si remediu efortul (ma rog explicatie e mai lunga dar asta altadata). Ideea este ca dulcineii erau innebuniti sa sara la saltea si pentru ca nu intotdeauna obtineau OK-ul pentru asta, invocau cu ochi candizi hiperglicemia.
Sufletul meu de mama de dulcinel a ris si a plins pe toata perioada taberei. Copila mea a fost in al noulea cer alaturi de noii ei prieteni . Faceau toti parte al aceluiasi tablou si s-au inteles cu totii extraordinar de bine. Am tras cu urechea si am auzit-o spunindu-i Larisei ”stii, tu esti singura mea prietena care stie de diabet”. Initial am avut pornirea sa o dojenesc pentru ca, nefiindu-ne rusine cu diabetul nostru nu-l ascundem, motiv pentru care toti prietenii ei stiu de diabet. Insa copila mea mi-a explicat ca am inteles complet gresit si ca Larisa este singura care stie de diabet in sensul in care stie de glicemie, stie de piscatura, cu alte cuvinte se confrunta cu aceleasi lucruri ca si noi, este de-a ei…
Dar remarca care m-a impresionat cel mai tare si pe care copila spus-o la finalul acestei tabere a fost ‘mami, stii ca ma bucur ca am problema cu pancreasul, ca altfel nu as fi mers in aceasta tabara!? Pot ca tabara viitoare sa-i invit si pe ceilalti priteni ca este tare frumos in tabara si sigur le-ar placea si lor?” Ei ziceti-mi voi acum sa rid sau sa pling? Daca diabetul ar fi o entitate fizica cred ca l-as omori in chinuri groaznice, insa cind se intimpla un lucru minunat ca aceasta tabara gasesc cumva puterea sa-i dau ‘ignor’.
Cum orice lucru are un inceput si un sfirsit asa si tabara noastra care s-a incheiat cu focul de tabara si inaltatul de lampioane. Ne-am propus insa sa o repetam si la anul.
Va iubim dna doctor si abia astept sa vad la piniata anul urmator
Si acum va las in compania citorva poze.
Saptamina trecuta a reprezentat un mare prag psihologic pentru noi: a fost prima deplasare cu avionul a dulcineei mele.
Am planuit aceasta calatorie cu luni in urma lasindu-ne atrasi in aventura de verii nostrii. Deci da! acum citeva luni ne hotaram ca vara aceasta sa mergem in Franta la Disneyland. Odata cu stabilirea planului: unde ne cazam, cu ce cursa sa zburam, ce anume vizitam… au inceput si emotiile de parinte de dulcinel ‘dar ce ne facem daca…’ motiv pentru care au aparut si listele.
Am dublat sau poate chiar triplat bagajul de dulcinel astfel incit am avut la noi muuulte penuri de Lantus dar si capsule de Humalog de rezerva, doua flacoane de glucagon in loc de unul, 2 glucometre, pen gol de rezerva pentru Humalog in caz ca se intimpla ceva cu cel pe care-l foloseam, muuulte ace de pen dar si de teparus, muulte baterii de cintar si glucometru si muuulte teste. Ce mai! am plecat la drum super blindati ca sa evitam orice surprize neplacute. Nu stiu daca sunt dusa cu sorcova dar aceasta multitudine de ‘de toate’ mi-a dat un oarecare confort psihic.
La toate acestea s-a adaugat si punguta sacosa de medicamente. Cei ce au mai poposit pe acest blog stiu probabil deja ca dulcinica mea are oaresce rau de masina, deci nu stiam cum se va simti in timpul zborului, asa ca la sfatul doctoritei noastre am cumparat cocculine: medicament homeopat utilizat in mod traditional pentru raul de transport; iar pentru pacanitul de urechi am avut cu noi bomboane si sray de nas (am auzit noi ca ar fi bun pentru evitarea senzatiei de urechi infundate).
Citez aici si sfaturile privind medicatia de urgenta, primite de la draga noastra Mihaela, pentru ca am convingerea ca acestea va pot fi de folos si voua:
________________________________
Metoclopramid,
1 fiola are 10 mg in 2 ml
ptr varsta Aidei (8 ani) doza e de 5 mg la 8 -12 ore
asta inseamna 1 ml la 8-12 ore (pentru doza TREBUIE sa va sfatuti cu medicul vostru )
1 ml e cam mult ca volum ca sa il faci cu seringa de insulina si cu ac mic ( ar merge injectat in fundulet, cu ac mai mare, nu de insulina ) ; cred ca cel mai bine ar fi, mai ales ca nu i-ai mai facut niciodata deci nu stim cum reactioneaza , sa ii facem jumatate din doza recomandata ptr varsta ei ( adica 2,5 mg / 0.5 ml ) si sa repetam daca nu a fost suficient de eficient. Oricum, daca e nevoie sa ii facem, ne auzim la telefon (Doamne cit de linistitoare e aceasta propozitie: daca e nevoie ne auzim la telefon….)
reactiile adverse cele mai frecvente , dar care nu apar decat rar : somnolenta ( destul de des la copii) si crampe/contractura musculara (rar).
in carnetelul cu glicemii pe care il aveti la voi, la sfarsitul lui, sa treci dozele din medicatia de urgenta ( precum metoclopramidul, adrenalina, glucagenul), ca sa le ai repede la dispozitie.
nu uita de algocalmin ( supozitoare si comprimate), paracetamol ( inclusiv supozitoare), nurofen, termometru, stiksuri cu sare si mac, biscuiti, 1 antibiotic, niste calciu (daca are diaree – o mai leaga la stomac; daca e f cald si a transpirat mult poti sa ii dai 500 mg pe zi cat sunteti acolo ); 1 folie de aspacardin – care sunt saruri de magneziu, potasiu, etc( un fel de saruri de rehidratare)- daca e f cald si transpira si daca aveti glicemii peste 200 cateva ore sau daca are diaree , cate 1 comprimat pe zi, oricand in timpul zilei
poti sa iei la tine si o fiola de algocalmin – are 1 g la 2 ml si poate fi administrat i.m., cate 250 mg / 0.5 ml la 8 ore ( in worse case scenario – adica daca varsa si are si diaree si nu avem cum sa ii dam nici oral , nici intrarectal )
smecta, imodium, hidrasec, niste probiotice (erceflora/enterol, etc) – ptr diaree,un antibiotic, cateva pliculete de ceai – de menta, musetel,
putina betadina ( daca cade si se juleste) si 2-3 plasturi
——————————————————————-
Bifind toate cele mentionate mai sus am impartit medicamentele in 2 categorii: cele care au mers in bagajul de cala si cele pe care le-am pastrat aproape de noi in bagajul de mina alaturi de glucagon, glucometru si penuri (aici intra cocculinele, metroclopramidul, zyrtecul si seringa de adrenalina pentru alergii severe). Li s-a mai adaugat acestora in bajajul de mina sticlutele cu apa cu zahar, suc de portocale, sandwich -uri, sticksuri, biscuti de 2 feluri, banana, masline , haine de schimb in caz ca varsa, bluza cu mineca lunga in caz ca la destinatie este mai racoare ( si bine am facut ca fix asa a fost) si binenteles… scrisorica medicala.
Aaaa, dar am uitat sa va spun ca am plecat pregatita si cu mincare pentru primele 24 de ore. Am inghesuit in bagajul de cala 5 cutii cu pateu, sticksuri, pachete de biscuiti, piine o cutie de almete, o bucatica de brinza, 2 pachete vidate cu sunca, cascaval, ceai de menta, masline, un borcanel de nesquick , pliculete de zahar si… 3 snitele. Toate astea pentru ca nu-mi doream ca imediat dupa cazare sa alerg ca disperata dupa mincare pentru copil (si bine am facut!)
Acestea fiind facute m-am declarat multumita si gata de drum.
Disneyland here we come!
Denisa zice ”…..de aproximativ o saptamana nu prea mananca carbohidrati si si-a marit doza de dimineata cu 4 unitati si a avut glicemiile bune dar nu stim de ce il doare capul fruntea si undeva la ceafa de cand are glicemiile bune si in vreo 2 nopti a inceput sa transpire si ne intrebem care ar fi motivele
multumim pentru raspunsuri si sfaturi”
iar RASPUNSUL dnei doctor este:
Draga Denisa,
desi obiceiul acestei “case” este sa raspundem intrebarilor o data pe luna, in primele zile ale lunii, am sa fac o exceptie pentru voi, pentru ca problemele voastre nu sufera amanare.
Durerile de cap pot fi semn de glicemii scazute; este adevarat ca daca valorile glicemice au fost crescute in ultima perioada, organismul considera chiar si valori de 100mg/dl ca fiind prea mici ( fata de valorile mari cu care era “obisnuit”) si pot aparea semne de hipoglicemie.
Cel mai indicat ar fi ca sotul tau sa isi masoare glicemia atunci cand resimte durerile de cap, pentru a vedea cat de scazuta este valoarea glicemiei in acele momente:
– daca apar valori repetat sub 100mg/dl ar trebui redusa doza de insulina de dimineata cu 2 unitati ; – daca valorile glicemice masurate in timpul durerii de cap sunt peste 100 mg/dl, mentineti doza de insulina de dimineata nemodificata si adaugati 10-15 hidrati la masa precedenta
– oricum, va trebui sa urmariti daca exista anumite momente in zi cand aceste dureri de cap se repeta ! sunt mai frecvente inaintea mesei de pranz, daca intarzie masa de pranz sau dupa-amiaza ? tot timpul trebuie sa va ganditi la profilul de actiune al insulinei pe care o face dar si la glucidele pe care le mananca)
Pentru noapte, insa, dat fiind ca transpiratiile pot semnaliza tot valori glicemice scazute ( iar hipoglicemiile pe parcursul noptii trebuie evitate, pentru ca in timpul somnului capacitatea noastra de perceptie este mult redusa fata de zi astfel incat putem percepe hipoglicemia doar cand valorile glicemiei sunt periculos de scazute ) , va recomand sa scadeti doza de seara cu 2 unitati chiar din aceasta seara si sa verificati dupa 1-2 nopti o glicemie la ora 2.00-3.00 noaptea . Daca valoarea glicemica la aceasta ora este este sub 100-120, doza de seara mai trebuie scazuta !
Cu siguranta ca nu vom putea regla diabetul sotului tau doar prin aceste intrebari/raspunsuri si discutand prin intermediul tau. Va rog sa luati legatura cu medicul vostru si sa cereti mai multe informatii si explicatii pentru ca numai cunoscand foarte bine “diabetul” si tratamentul pe care il faceti puteti lua hotararile corecte !
Acum ceva timp scriam despre Valentina, o tinara din Timisoara greu incercata de soarta. Pentru ca nu au casa, Valentina si fetita ei de 4 ani sunt nevoite sa stea in chirie. Din neferice parintii Valentinei sunt decedati iar tatal fetitei nu recunoaste copilul. Valentina este o fata isteata ce a terminat Dreptul dar care are nesansa de a trai in Romania. Motivul pentru care a renuntat la jobul de grefier de la tribunalul din Timisoara a fost programul si faptul ca nu avea cu cine sa o lase pe micuta. De atunci incearca tot felul de joburi care sa-i permita si un pic de timp cu cea mica.
De la acest post si pina astazi s-au intimplat multe. Urmare preluarii acestui caz de citiva oameni buni dintre care ii amintesc aici pe Nina -prietena cu toane , Cristi Manafu , Andrei Crivat, Alexandru Bleau, am reusit sa stringem banii de chirie pentru citeva luni , bani ce ziceam noi la acea vreme ca o vor scoate din iarna. Toate bune si frumoase, pina astazi Valentina a reusit cumva sa supravietuiasca la limita unei vieti decente. Desi cantina unde lucra si-a inchis portile ea a reusit sa se angajeze ca ospatarita la o pensiune din Timisoara a unor italieni, iar in Octombrie parea chiar ca viata ei va intra pe un fagas mai bun. Patronii italieni au recomandat-o unei alte pensiuni de data aceasta din Italia, pensiune la care urma sa mearga sa munceasca pentru 2 luni pentru un salariu de 1200 eur/luna. Va dati seama ce bucurie pe Valentina , ca in preajma sarbatorilor sa aiba peste 2000 eur in mina?! Dar cind n-ai noroc, n-ai noroc si basta. Nici n-a ajuns Valentina noastra bine in Italia ca necazul a si venit. Intr-una din zile patronii italieni au gasit-o lesinata pe podea, au dus-o de urgenta la spital unde a fost supusa unei interventii chirurgicale. Ce a urmat este lesne de inteles, Valentina a fost nevoita sa se intorca acasa proaspat operata si fara un chior un buzunar. Noroc ca are chiria pe Decembrie platita ca altfel nu stiu ce ar fi facut. O problema reala in aceasta perioada o constitue pentru ea hrana. Este foarte trist sa auzi ca cineva se bucura de o simpla bucata de piine, iar ca deliciul unui copil il constitue grisul cu lapte (eu una cred ca as innebuni daca tot ce i-as putea da bun copilei mele ar fi doar grisul cu lapte, iar pastele simple doar fierte cu sare ar constitui masa principala). Iata isa, ca intr-o perioada in care deja ne gindim la sarbatorile de iarna, raza de speranta vine din partea acelorasi oameni cu suflet: dna. toane si dl. Manafu. Multumesc tare mult oameni buni. Marti vor lua drumul spre Timisoara, niste hainute si cizmulite atit pentru cea mica dar si pentru Valentina, insa si multe de-ale gurii care sa le mai inveseleasca zilele unpicut.
Astazi Cersesc si nu mi-e rusine deloc.
De Simbata de cind am primit un anumit SMS ma tot codesc daca sa scriu acest articol sau nu. Si asta pentru ca ori de cite ori fac un gest ca cel descris acum sau in in sms il fac in liniste, pur si simplu, fara a face tam-tam pe seama acestuia, fara a ma fali. Cred in principiul ca atunci cind faci un bine conteaza foarte mult si discretia cu care il faci. Dar hai sa nu va mai aburesc si sa va redau sms-ul cu pricina: ”Buna! Sunt colega cu Valentina de la Timisoara careia dvs i-ati trimis pachet, fac apel la dvs pentru a o ajuta cu totii. Luna aceasta nu a reusit din cei 800 lei pe care ii cistiga sa acopere costul chiriei, iar peste citeva zile risca sa doarma pe strada cu fetita. Daca puteti sa o ajutati, orice suma e binevenita, trebuie sa stringem mina de la mina 500 lei sa o putem ajuta. Va multumesc!”
Dupa ce am primit acest mesaj am mers frumusel la un centru Western si i-am trimis Valentinei suma de 200 lei. Sunind-o astazi sa vad daca a primit banii si daca totul este in regula am intrebat-o si daca problema ei s-a rezolvat, adica daca a reusit sa faca rost de intreaga suma, am aflat ca din nefericire numai eu am raspuns sms-ului de mai sus. Acesta a fost momentul care m-a determinat sa scriu acest articol si sa fac apel la voi cei care o puteti ajuta pe Valentina cu o suma cit de mica.
Acum sa va zic 2 cuvinte despre aceasta poveste. Fiind prietena cu dna http://www.toane.ro/ am aflat de blogul si campania Liei http://www.oamenidarnici.ro/. Am inteles ca toti cei mentionati pe acest blog au fost verificati de catre Lia deci nu exista ‘pericolul’ de a lua de la tine si a da unui tata prieten cu bautura sau unei mame denaturate. Incepind cu sarbatoarea Craciunului 2010 mi-am zis eu ca acum ca am o lista gata verificata de cineva pot face din cind in cind un mic efort financiar -pentru a-mi mai spala din pacate . Glumesc , o fac pur si simplu pentru ca-mi da un sentiment de bine si nu astept nimic in schimb de la Divinitate. Dar ma pierd in amanunte si risc sa va plictisesc. Reluind, acum ca v-am zis de unde o ‘stiu’ pe Valentina precum si faptul ca povestea ei este una verificata, va mai spun ca aceasta are o fetita de 4 ani si nu stiu din ce motiv nu mai au casa motiv pentru care sunt nevoite sa stea in chirie, are un venit de 800 lei pe luna si trebuie sa plateasca o chirie de 500 lei pe luna. Nu stiu cum dar pina acum s-au descurcat , insa luna aceasta a fost nevoita, la sugestia patronilor, sa-si ia concediu pe care acestia l-au platit doar cu 200 lei asa ca nu i-au ajuns banii de chirie. Data scadenta a chiriei este Vineri 01.07.2011. Pentru ca nu stiam prea multe despre Valentina (nu mi s-a parut oportun sa o intreb – cind ajuti, ajuti si gata nu pui intrebari ) dar ma hotarisem sa fac apel la voi, am sunat-o pe Simona, colega cu sms-ul si am intrebat-o ce mi-ar mai putea spune pentru a va convinge. Astfel am mai aflat ca din neferice parintii Valentinei sunt decedati, ca tatal fetitei nu recunoaste copilul si ca Valentina este o fata isteata ce a terminat Dreptul dar care are nesansa de a trai in Romania. Motivul pentru care a renuntat la jobul de grefier de la tribunalul din Timisoara a fost programul si faptul ca nu avea cu cine sa o lase pe micuta. Acum lucreaza la o cantina, a gasit gradinita pentru fetita si o locuinta in apropierea acestei cantine, astfel facind si economie cu costul trasportului. Atunci cind mai merge sa serveasca la nunti pentru a cistiga un ban in plus lasa fetita cu o vecina in virsta careia ii aduce de la cantina un borcan cu supa sau o lingura de mincare (deci e un fel de troc intre ele) , ca sa poata face fata financiar zilele acestea si-a mai luat ‘in gestiune’ si trei scari de bloc pentru care primeste fabuloasa suma de 350 lei.
Cam atit, mai multe nu stiu dar sper din tot sufletul sa va fi convins sa o ajutati.
Banii se pot trimite cu Western in Timisoara pe numele VLADOIU VALENTINA cu marea rugaminte sa-mi ziceti pe mail numele vostru complet, orasul de unde trimiteti, suma si nr MTCN iar eu in secunda 2 o voi suna pe Valentina si-i voi furniza toate aceste date.
In prezent din cei 500 lei, Valentina are cei 200 lei trimisi de mine si alti 50 strinsi de Simona de la colegii lor (au contribuit fiecare cu cit au putut, cite 5, 10 lei). Pentru ca venitul lunii acesteia a fost unul foarte mic Valentina nu a putut plati nici gradinita fetiteti, bani cu care a ajutat-o colega ei Simona.
Este prima oara de cind am facut acest blog cind mor de ciuda ca nu am super trafic cum au bloggerii ‘cei smecheri’. Dar las ca merg la dna http://www.toane.ro/ ca ea e mare si tare si poate reusim pina la urma sa stringem diferenta de 250 lei pina Vineri dimineata
Iar daca pe alocuri am fost agramata sau incoerenta va rog scuzati-ma dar chiar m-am grabit sa scriu acest articol.
Dati-mi si mie va roooooog un banut cit de mic pentru o mamica aflata in impas!
Recapitulam: Western catre VLADOIU VALENTINA din TIMISOARA si apoi mail catre mine cu numele vostru, orasul , suma si nr MTCN , pe adresa: ioanatoma2010@gmail.com
EDIT LATER: sunt cum nu se poate mai fericita. Urmare preluarii acestei povesti de catre dna toane http://www.toane.ro/2011/06/29/pentru-ca-putem-4/ problema s-a rezolvat, ba mai mult, cred ca viata Valentinei se va schimba curind in bine.
Nebunie mare monser…
Zilele astea oriunde intorci capul nu vezi si nu auzi decit Valentine’s day. Pina si copiii sunt patrunsi de mirajul iubirii.
Desi nu-i o sarbatoare autohtona, sincer nu sunt nici pro nici contra acesteia. Pina la urma, atita timp cit vorbim despre o zi cu semnificatii frumoase, de ce nu? Pacat ca nu-i declarata zi libera. Cred ca asa as iubi sarbatoarea asta si mai mult. Si ce bine ar fi sa importam si asa numita ‘Bank Holiday’ de la englezi…in felul acesta din cind in cind am sta si noi, Lunea acasa.
Dar sa ne intorcem la iubire, caci despre asta este vorba. Love is in the air….
Va mai amintiti cind v-ati indragostit prima data? Amintirile mele merg pina la perioada gradinitei unde eram ‘in love’ cu doi dintre craii grupei: Doru si Stelu. Unul imi aducea ciocolata, iar celalat ma sa lasa sa maninc si desertul lui cind acesta era constituit din renumita prajitura ‘cartof’. Nu stiu de ce dar aceasta ramine prajitura copilariei mele. Anii au trecut noi am crescut , ‘of course’ , asa ca acum mi-s femeie maritata si cu una bucata copila pe inventar.
Care copila, e si ea la primele iubiri. Credeam ca eu sunt nabadaioasa de plac 2 baieti odata, insa copii de azi ne-au intrecut de departe. Copila mea este la … hai sa vedem al citelea ‘sot’… Pai intii a fost Raducu, un baiat cuminte si frumos foc cu cei mai minunati ochi albastri , pentru care deja am batut palma cu viitorii ‘cuscri’. Apoi Ion -baiatul de la Olt, care a dat-o gata pe fiica-mea cu ce credeti oare (?) -cu o miniatura de motoscuter (din acela pentru copii). Ori de cite ori mergem la parintii sotului nici n-apucam sa tragem bine masina in curte ca Ion se si infiinteaza la datorie. De! iubire mare ce sa mai zicem. Dupa Ion, a urmat Eric -o poveste de’amour pentru care avem si proba video, si anume declaratia patimasa a acestuia catre copila mea imortalizata video la o petrecere. Suna cam asa : ”…esti ca o printesa, esti minunata, esti frumoasa ca galbenul rochiei …’‘ -copila mea era imbracata in rochia lui Bell care-i de un galben auriu.
De ce-mi vin toate asta in cap? Pentru ca copila trece iar printr-o faza de indragosteala in care este topita dupa unul din colegii de clasa (I)-de fapt dupa mai multi dar de unul mai mult ”ca e cuminte si invata bine ca si ea”. Si este atit de indragostita incit ma ‘asasineaza’ cu marturisile ei. Intr-una din zile in care fata imi explica cu patos cit de mult il iubeste ea pe Darius, iar povetele mele cum ca ar trebui sa fie mai temperata in declaratii, ca baietii sunt aceia care trebuie sa spuna fetitelor ca le plac , ramineau fara nici un ecou, i-am zis ca-i fac bagajul si ca o sun pe mama lui Darius sa vina sa o ia sa locuiasca impreuna. I-am spus ca daca-l iubeste atit de mult atunci trebuie sa se mute cu el si sa aiba grija de el. De! mama nebuna… insa era a miia ora cind auzeama de acest Darius asa ca am cedat calcind cum nu se putea mai frumos in strachini si facindu-mi copila sa plinga.
Intre timp m-am mai potolit si eu, am inteles ca psihologic vorbind indragosteala asta intre pici este o faza absolut normala si ca copila nu exagereaza cu nimic. Ce pacat insa ca desi au ales sa fie parteneri de Valentine’s Day (ce-o mai fi insemnind si asta…) din cauza varicelei, copila este consemnata la domiciliu asa ca nu-si poate onora promisiunea.
Ce mi-ar placea sa existe o camera web montata in clasa astfel incit sa-i vad pe picii astia in actiune. Si nu ziceti ca sunt indiscreta! Sa arunce cu piatra al care nu vrea ca macar odata sa fie ‘ invizibil’ si sa-si vada odorul in actiune.
Si cind te gindesti ca suntem abia in clasa I.. Good have merci!
Aseara in timp ce asteptam sa se faca ora 24.30 sa verific glicemia copilei si apoi sa ma pot culca, picoteam in fata televizorului cind deodata ce sa vezi???
La TV se difuza reclama traditionalei ciocolate cu rom (haideti ca macar odata in viata/copilarie ati testat gustul acesteia).
Mai oameni buni, din cite am inteles eu ideea era urmatoarea: ambalajul vechi in culorile steagului nostru traditional este ”up-datat” cu unul nou ce reprezinta steagul american, in ideea ca acest lucru ii va face pe degustatorii ciocolatei cu rom sa fie mindrii oriunde s-ar afla in lume. Adica cum, ca n-am inteles??? Daca sunt la Paris si maninc o ciocolata cu rom in ambalaj nou (cu steagul american) ma simt foooarte mindra iar daca am o ciocolata cu ambalajul vechi (cel cu rosu, galben si albastru) trebuie sa ma pitesc ca sa o maninc???
Dupa ce ca nu mai avem nimic: bani, productie, turism, marci inregistrete, speranta, bucurie, si lista poate continua, acum renuntam si la culorile steagului national???
Dar cum am spus era o ora tirzie, eram mai mult adormita decit treaza, si zic ca poate n-am inteles eu bine. Astazi voi incerca sa mai prind reclama odata, nu de alta dar sa ma dumiresc, sa stiu cum sa ma port in lume cind maninc mai sus amintita ciocolata.
In alta ordine de idei, in dimineata asta mergem la Mihaela (iubita noastra doctorita diabetolog) sa ne facem glicozilata. Pe dupa-amiaza vom avea rezultatul.
Edit later: vesti nu tocmai bune, glicozilata 8.9
Conform celor spuse de dna doctor pina la ”school age” glicozilata poate merge pina la un 8.5 , odata cu virsta scolara trebuie sa tindem insa catre 7.
Cum noi suntem chiar la granita dintre virste nu este nici foarte grav dar nici bine. Mai mult ca sigur ca acest 8.9 reflecta glicemiile mari avute in perioada in care ne-am captusit cu otita precum si cele din timpul unei mici viroze.
Sincer, pe moment nu ma incearca cele mai bune sentimente dar sper ca de acum incolo sa nu mai intervina nimic si sa putem avea un control glicemic mai bun.