Archive for the ‘diabet’ Category

Doamna doctor Mihaela Vlaiculescu   prin Asociatia Sprijin pentru Diabet si Clinica de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice Tehnomed anunta lansarea proiectului Telemedicina pentru copilul insulinodependent, proiect sustinut de Fundatia Vodafone Romania.

Proiectul se adreseaza copiiilor cu diabet zaharat tip 1, cu varste cuprinse intre 1 si 14 ani, indiferent de domiciliu si de centrul de diabet unde sunt tratati, si isi propune folosirea celor mai performante dispozitive (senzor de glicemie Dexcom si pompa de insulina), integrate printr-un sistem de telemedicina pentru managementul diabetului.

Mai  multe  detalii puteti  gasi  pe site-ul asociaitie.

Bafta multa   celor interesati.

Fie ca vizitam pestera La Uluci (va salutam domnule general :) )

 

fie ca suntem intr-o drumetie pe munte

sau ca ne plimbam cu gondola la mare

diabetul e mereu cu noi  si nu-l lasam nesupravegheat :)

 

Cel mai dulce si dragalas comentariu pe care l-am primit aici pe blog este cel al lui Vladut, lasat acum o ora si jumatate si suna asa:

‘buna! sunt VLAD, SUNT DIN TG-JIU, AM 5 ANI SI JUMATATE SI MA INSCRIU SI EU IN ACADEMIA DULCINEILOR ALATURI DE VOI,’

E atit de dulce, nu-i asa!

Ma bucur tare mult sa te cunosc Vlad si-ti urez bun venit printre noi, multa sanatate, viata lunga  cu multe , foarte multe impliniri si bucurii.

Pentru ca banuiesc eu ca esti un baietel viteaz  si cuminte am un cadou pentru tine asa ca te rog sa-mi scrii adresa ta pe urmatoarea adresa de e-mail: ioanatoma2010@gmail.com

Profit de ocazie sa va salut pe toti cei care treceti pe aici, unii mai timizi , altii mai indrazneti lasind chiar comentarii. Cu multi dintre voi tin deja legatura pe mail sau chiar pe telefon. De la toti insa am avut cite ceva de invatat si va multumesc pentru asta.

Salutari Mihaela din Deva si felicitari pentru dulcinelul tau. Usor, usor cu viitori diabetologi ca Alex, sau ca cei pe care i-ati intilnit in Timisoara, sau cei ca Mihaela noastra (dna doctor Vlaiculescu)  viata cu diabet in Romania va fi mult mai buna si mai frumoasa.

Glicemii bune tuturor!

 

 

 

 

 

Ma bucur  ca articolele  referitoare la senzorul de glicemie Dexcom G4 au avut  ecou iar astazi lista dulcineilor care beneficiaza de acest minunat device s-a marit. De fapt,  mi-am propus sa tin o evidenta a celor  care si-au cumparat G4  si  va rog  ca daca  va regasiti in aceasta postura sa lasati un comentariu sau  sa-mi dati un  scurt mesaj pe ioanatoma2010@gmail.com  cu numele mic al dulcinelului, virsta, data achizitionarii, tara de achizitie si orasul din care sunteti. Ar fi interesat de urmarit  citi purtatori de Dexcom sau orice alt tip de senzori de glicemie  sunt in Romania.

Iata citeva ginduri -si nu sfaturi- la 2 luni de la achizitionarea senzorului:

*e minunat sa poti vedea cind vrei ce glicemie are copilul fara a-l mai deranja

*18 zile este perioada cea mai lunga in care  ‘am tras’ de un senzor. Pina acum am fost norocosi si am folosit senzorii cel putin 14 zile.

*Nu am fost  ocoliti nici noi de semnele de intrebare ???  de pe display si intreruperea transmisiei dintre transmitator si receptor. Acestea pot aparea fie ca dulcinelul a transpirat, fie ptr ca inca de la montare am nimerit intr-o zona foarte vascularizata, fie ca o medicatie de moment nu ‘i-a priit’ dexcomnului, fie ca senzorul a obosit si trebuie sa-l schimbi,  fie ca…  fie ca….

*ce-a mai mare discrepanta intre valoarea pe glucometru si cea de pe dexcom a fost de 51 mg. De ce? Habar n-am!

*nu am nimerit  nici un vas important de singe iar acest lucru sa ne creeze probleme asa cum am inteles  ca s-a intimplat unor prietene foarte dragi noua

*pe fondul unor glicemii fara variatii  valoarea de pe glucometru a fost chiar ‘tandea pe mandea’ :)

*cind se trece repede de la gl normala la cea de hipo sau invers dexcomul poate  fi ‘ametit’ de aceste variatii si noi am ales sa verificam si cu glucometru. Dexcomul ramine oarecum in urma neputind face fata modificarilor prea rapide

*pentru a lipi mai bine senzorul noi folosim un lipici numit skin tac. In Romania nu am auzit sa se gaseasca iar noi am rugat niste prieteni sa ni-l aduca din America, cumparat fiind  pe e-bay. Un link unde puteti vedea preturi este acesta

  http://www.americandiabeteswholesale.com/product/torbot-skin-tac-liquid-adhesive_1184.htm?source=NexTag&zmam=69792428&zmas=1&zmac=4&zmap=50000MS407 

 

Skin tac

Alina, sper ca precizarile si linkul vin ca raspuns la intrebarea ta. Oricum ‘vorbim’ pe mail si daca nu reusesti sa-l cumperi o sa-ti trimit un pic dintr-al nostru.

Referitor la un alt lipici pentru Dexcom am primit urmatorul comentariu de la Tatiana care momentan locuieste in Italia si care zice: Pentru a prinde senzorul mai bine folosesc un lipici Fixomull strech, costa 11 euro, si e foarte bun. Il puteti achiziona si din Italia. Daca cineva are nevoie contactati-ma si va pot ajuta, sunt niste lipiciuri utile, mai ales in perioada de vara. Fetita mea are 2 ani jumate, pielea respira bine si nu face alergii.  O puteti contacta pe tanitach@yahoo.com

*pentru a dezlipi senzorul  noi folosim alcool izopropilic cumparat de pe ocazii.ro.

*cateterul senzorului nu este mai gros decit un fir de par

*pina acum am vazut senzori montati pe antebrat, pe fese in patratelul de sus spre exterior -stiti voi acolo unde facem injectii  si cam in aceeasi zona dar dusa cumva la extrem sub curea. Desi locul recomandat de specialisti este pe burtica inteleg ca sensorul se poate monta in locurile alocate insulinei.

*cel mai scary feeling este cel dat de cele doua sageti in jos aparute pe display, mai ales cind se porneste de la valori de 100 si mai ales dupa ce am trecut prin fazele acelea  nasoale de hipo

*dexcomul nu scoate glucometru  cu al sau teparus din viata noastra. Scopul unui senzor de glicemie continuu nu trebuie sa fie ‘hai sa scapam de intepaturile din singe’ ci o mai buna monitorizare a glicemiei ce in final va avea ca rezultat o mai buna glicozilata deci un dulcinei mai putin predispus complicatiilor pe care diabetul le poate da.

*facind comparatia intre durata de viata a lui Seven Plus si G4 sunt un pic dezamagita de costurile suplimentare ce vor aparea cind transmitatorul  va ceda. Daca prietenii nostrii folosesc Seven plus de 2 ani fara probleme alti prieteni nici n-au apucat bine sa se bucure de deliciile lui G4 ca dupa 8 luni de folosinta au trebui sa umble la pusculita pentru un alt transmitator.

*atentie la unitatea de masura: trebuie de fie mg si nu mmol.

*o intrebare aparuta intr-o discutie cu un tatic de dulcinel este daca nu cumva achizitionarea transmitatorului cind acesta trebuie inlocuit trebuie sa se faca din aceeasi zona geografica. Adica daca l-am luat din America tot din America trebuie sa luam si noul transmitator. Sau daca kitul  l-am luat din Europa nu stiu daca merge sa cumparam noul transmitator din America….  Habar nu am cum este cu sistemele acestea de emisie-receptie pe diferite zone georgrafice insa cind ma voi lumina voi reveni  cu detalii pe acest subiect.

Cam atit pentru astazi insa postarile despre noua noastra ‘jucarie’  vor continua…

In viata trebuie sa alegem care  parte a paharului vrem sa o vedem.

Astazi vreau ca, impreuna cu voi, sa vad partea plina si anume sa ne amintim cit de norocosi suntem  ca medicina a evoluat si continua  sa evolueze si, in ciuda  lipsurilor si frustrarilor date de societatea medicala romaneasca,   copiii nostrii pot avea o viata NORMALA.

Luind-o pe firul istoric prezentat de  dLife Diabetes Museum aflam ca   primele mentiuni  referitoare la simptomele  diabetului au aparut pe un papyrus egiptean in anul 1552 inaintea erei noastre. Se pare ca primul symptom ce a indicat o disfunctie a organismului a fost polyuria -urinarile frecvente,  iar prima dieta indicata a fost pe baza de fructe, cereale  si miere.

Numele de diabet – ‘diabetes’ apare  mentionat pentru prima data in Egipt de catre Appolonius care a observat ca anumite persone elimina (prin urina) mai mult lichid decit  pot bea – ‘to go trough’ .

Primele teste chimice sunt legate  de prezenta glucozei in urina si au aparut in anii 1800.

Un  moment crucial a fost in 1869 cind Paul Langerhans, un student la medicina de origine germana, descopera ca celulele pancreatice sunt de doua tipuri: unele secreta  sucul normal pancreatic  iar celelalte s-a dovedit in anii ce au urmat  ca secreta insulina.

Cu siguranta insa  ca cel mai important moment in toata istoria diabetului ramine descoperirea insulinei.

Desi este o intreaga  controversa mondiala  cine este de fapt adevaratul descoperitor al insulinei eu una nu pot  decit  sa le fiu recunoscatoare tuturor celor trei oameni mari  mentionati in scriptele de specialitate, si nu doar lor  ci multor altora care si-au adus aportul.

Noi, romanii,  spunem ca cel care cu adevarat a descoperit insulina este  Nicolae Paulescu (30.10.1869 – 17.07.1931) – unul dintre cei mai mari fiziologi romani ce a facut cercetari importante asupra structurii splinei, asupra fiziologiei normale si patologice a pancreasului endocrin, asupra mecanismelor de producere a febrei. A preconizat o metoda originala de extirpare experimentala a hipofizei.
Paulescu urmat facultatea de Medicina de la Paris, obtinand trei doctorate – în medicina, în stiinte si în chimie biologica.
In 1900 s-a intors in tara, ca sef al catedrei de Fiziologie al Facultatii de Medicina.
In urma cercetarilor sale, a descoperit insulina – hormon  extras din pancreas si folosit impotriva diabetului – considerata cea mai importanta descoperire medicala din secolul XX. Prof. Paulescu o numise pancreanina.

Studiile sale asupra descoperirii insulinei – sustinute la Bucuresti în acelasi an – au fost publicate in 1921, in revista Comptes Rendus Hebdomaderes des Seances et Memoires de la Societe de Biologie de Paris.

La 10 aprilie 1922 a obtinut brevetul de inventie cu Nr. 6255, acordat de Ministerul Industriilor si Comertului din România.
Se preciza ca pentru a putea fi întrebuintata cu folos în tratamentul diabetului la om, pancreina trebuie sa fie preparata în mari cantitati, ceea ce necesiteaza un mare capital…

‘Revendic inventiunea produsului organic pancreanina, care injectata în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecatoare a simptomelor diabetului. ‘ – spunea prof. Nicolae Paulescu.

In 1922, medicul Fr. Grant Banting si biochimistul Ch. Herbert Best din Canada au anuntat descoperirea insulinei, si au primit, in 1923, Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina pentru meritul de a fi descoperit insulina.

Se pare ca motivul pentru care  lumea medicala i-a anulat paternitatea asupra celei mai importante descoperiri medicale a secolului XX  au fost  opiniile sale crestine, considerate de unii anti-semite si anti-masonice.

Odata insulina descoperita, motoarele industriei farmaceutice   s-au activat la capacitate maxima iar astazi copiii nostri au sansa la viata.  Mai mult decit atit,  in lumea asta larga se gasesc tot felul de device-uri care sa ne ajute. O prezentare a citorva se regaseste in postul de  aici.

Si acum va las sa calatoriti in timp cu cei de la  dLife Diabetes Museum.

 

De doua zile, de  cind am aflat de el, citesc cu mare placere blogul Diabet fara complicatii. Este blogul unei tinere mamici diagnosticata cu diabet in iarna lui 2011. Si pentru ca Ianuarie este luna in care  viata ei s-a schimbat, ma gindesc ca i-ar prinde bine un gind de incurajare, asa ca va rog daca gasiti un minutel liber lasati-i un comentariu pe blog.

Nu o cunosc pe Betica, asa cred ca se numeste mamica dulce de care va spun, sau cel putin asa se semneaza, insa ma bucur ca am descoperit blogul ei si promit ca de acum incolo sa fiu cititoarea ei fidela.  Era o vreme cind citeam cu mare placere si alte bloguri ce aveau ca subiect diabetul insa una dintre dulcinee si anume Corina a plecat in Germania  si a renuntat la blogul in limba romana, Zuzulica s-a lasat pe tinjeala ‘raminind in grafic’ de aproape un an de zile, cu blogul Ruxandrei nu stiu ce s-a intimplat ca nu mai reusesc sa-l accesez, iar forumul s-a pierdut din pacate oarecum pe drum. Dragos Bucur m-ai salveaza situatia postind nu atit de des  pe cit mi-as dori insa pe el il iertam intrucit este singura voce dulce din peisajul public.

In concluzie, bine te-am gasit Betica, glicemii bune iti doresc si la cit mai multe postari.

Voi ce alte  bloguri ‘dulci’ ati mai descoperit?

 

 

In noaptea dintre ani va multumesc ca ati trecut  pe aici si ati impartasit cu noi din experientele voastre si va doresc un an 2014  cit se poate de bun, cu multa sanatate, multa veselie si risete de copil, cu glicemii care sa va faca sa zimbiti a satisfactie, si daca se poate, fara nici  o replica dura a partenerului nostru diabetul. Multumesc tuturor  celor au comentat  pe blog si sper ca in noul an sa prinda curaj si cei mai timizi  care momentan se rezuma doar la comunicarea pe e-mail. Orice comentariu, orice experienta impartasita aici pe blog  poate ajuta parinti aflati la debut  dar chiar si pe noi cei cu state mai vechi.

Pe final de an haideti sa  fim recunoscatori  ca s-a descoperit insulina, ca avem penuri cu ace fine, ca a aparut senzorul de glicemie, ca a aparut si pompa de insulina wireless, ca se lucreaza la pancreasul artificial.

Sa dea Dumnezeu sa auzim numai de bine iar gageturile  noi care sa ne ajute in meciul cu Diabetul sa apara cit mai repede.

Va imbratisez pe toti si sunt aici ori de cite ori aveti nevoie de mine.

 

Frica! Ce este oare frica?

Pina sa intre Aida in viata mea nu-mi aduc aminte ca acest sentiment sa ma fi incercat vreodata. Sa fi fost inconstienta tineretii?  Poate. Mi-aduc insa  aminte   cind m-a incoltit  frica pentru prima data.  La doar citeva luni de cind  nascusem copila, eram in bucatarie pregatind toate cele pentru a doua zi cind deodata au inceput toate sa se miste. Era cutremur si primul gind care m-a strafulgerat a fost ‘Aida!’ . In fractiuni de secunda eram deja cu bebelusa in brate. Nu era primul cutremur  pe care il traisem insa era prima data cind m-a speriat. Atunci am inteles ca a fi parinte inseamna sa fii pur si simplu ingrozit , terminat de frica, la sesizarea si celui mai mic pericol asupra puiului tau.

Cutremurul a trecut, noi ne-am continuat linistiti viata, iar frica nu am mai simtit-o pina in Iunie 2007 cind diabetul a intrat cu bocancii in viata noastra. Atunci am plins, am urlat, m-am intrebat de mii de ori ‘de ce?’ dupa care cu ajutorul doctoritei noastre am inteles ca pentru binele Aidei trebuie sa ma adun si sa merg mai departe, si nu oricum ci cit mai normal si frumos posibil. Si uite asa au trecut peste noi alti ani, ani frumosi desi cu diabet de data aceasta, ani cu glicate bunicele -privind retrospectiv parca cele mai  bune glicate le-am avut in anii imediat dupa debut.  Frica a mai venit, asociata cu cite un hipo cum ar fi cel de aici  sau aici,  dar de fiecare a plecat repede.

Dupa ce am inceput anul 2013 ‘ intr-un mare stil’  ,  istoria s-a repetat  in vara,  insa de data asta a fost cumplit. Eram la tara la bunici intr-un sat din Olt. Copila s-a jucat toata ziua prin curte avind grija de toate orataniile si ‘ajutindu-si’ bunica la treburi, insa nu a facut nici un efort extraordinar, doar miscare in aer liber.  Pe vremea aceea faceam Humalogul dimineata, prinz si la ora 18-19 iar Lantusul la ora 21 . Cam acelasi scenariu s-a derulat si in acea zi doar ca fiind vara si stind afara pina mai tirziu am facut Lantusul cu o oarecare intirziere.

Ora 23.20 GL 187; Facut Lantus  si baut 120 ml lapte preventiv pentru ca facuse miscare toata ziua. Copila merge  la culcare.

Ora 23.44 – tresar -am convingerea ca  ceva sau cineva, o forta mai presus de noi,  are grija de dulcineii nostri si ori de cite ori este nevoie apasa butonul nostru de alarma – si merg sa-i verific  glicemia. Surpriza: Gl 79, mincam  repede 10 gr zahar  si 1 croisant mare.

Ora 00.04 GL 59; 15 gr zahar (ma gindeam  ca usor, usor va intra si croisantul in actiune)

Ora 00.08   GL 62 /// Ora 00.14  GL 72 /// Ora 00.26  GL 89 /// Am crezut ca am scapat. 

Ora 01.04 GL  26. Copila este foarte obosita si mi-e destul de greu sa o tot trezesc si sa-i dau sa manince asa ca decid sa-i  fac  glucagonul . TOT. Aici cred ca am gresit  si ca jumatate ar fi fost  suficient, insa e usor   de zis asta acum,  atunci frica a fost mare.

Ora 01.06 GL 34 // Ora 01.10. GL 68 //Ora 01.16 GL 103 //Ora 01.34  GL 17 0 In sfirsit pot rasufla usurata.

Ora 02.26 GL 371

Ora 02.45 Gl 400 Ma panichez din nou  de teama  ca acum  sa nu urce prea mult si ii fac corectie.

Ora 03.20 GL 327  Iar ma apuca panica de teama ca glicemia sa nu inceapa sa o ia din nou la vale. Cedez nervos  si o sun pe doamna doctor care ma linisteste spunindu-mi  ca ce am facut a fost  bine si ca de acum pericolul a trecut. Doamne cit e de bine sa fii in grija unui astfel de medic! Sa ne traiti multi ani  fericiti doamna doctor ca mare nevoie avem  de dumneavoastra! Si sper sa nu va mai trezesc niciodata in miez de noapte.

Ora 4 GL 205 // Ora 04.40 Gl 154 // Ora 05.39 GL 134

Am fost ingrozita de frica intreaga noapte, stomacul mi-a fost  un pachet de nervi si sunete ciudate, si m-am   intrebat intr-una in ce directie sa apuc in caz de nevoie. Va reamintesc ca eram la Olt iar cel mai apropiat spital ar fi fost cel de la Caracal sau Slatina.  Faptul ca nu eram in Bucuresti a fost un factor de stres in plus.

Nu-mi mai amintesc ora exacta dar la un moment dat, dupa ce i-am facut glucagonul, copila a inceput sa acuze dureri de burta si greata, ca in final sa si verse. A fost insa o singura varsatura dupa care a adormit  linistita pina dimineata. Probabil ca varsatura si eliminarea hidratilor ingerati asociata cu corectia facuta, a fost motivul pentru care desi i-am facut  glucagon iar glicemia a urcat destul de mult, dimineata a avut  glicemia buna.

Zorii zilei  ne-au gasit pe mine facind planton iar pe domnisorica mea dormind linistit si avind glicemia 118 la ora 08.58.

Asta a fost ce de-al treilea episod cauzat de o reactie neinteleasa in urma administrarii Lantusului-de fapt nu stiu daca este vorba de Lantus in special pentru ca ni s-a intimplat recent si cu Humalogul. Prima data ni s-a intimplat la mare dar a fost chestie de minute, apoi de Revelion 2013. De fiecare data la distanta de citeva minute de la admistrarea insulinei, aceasta parca ia foc si arde rapid  nefacind fata direct proportional hidratilor luati suplimentar.

Nu a trecut mult timp insa si am avut  parte de  o noua provocare acum nu mai bine de o luna.  Intr-o Simbata seara, dupa ce i-am facut  Lantusul copilei, la numai  citeva   minute glicemia a inceput sa o ia la vale si am reusit  sa o tinem in friu cu hidrati fie din dextroza, zahar sau  minicroisante luate  la internal de 10 min. Intr-o ora si jumatate a mincat copila mea dublul cantitatii de hidrati de la o masa de prinz normala. Si asta pentru ca desi  minca in continuu  glicemia  se incapatina sa urce, mai mult -abia daca o puteam tine pe loc sa nu coboare.

 Daca pina in vara faceam Lantusul la ora 21 sau chiar mai tirziu, dupa episodul Olt am decis sa-l mutam la ora 18 ca daca cumva  episodul se repeta  macar  sa ne prinda treji.  Acum scenariu devenea ora 18 Lantus, stat  si observat 1 ora ce se intimpla si abia apoi facut  rapida de seara. In felul acesta mi-am luat masuri de siguranta pentru un eventual  hipo de seara,  insa au aparut probleme pentru  a doua zi. Intrucit actiunea Lantusului de termina undeva pe la ora 16, pret de 2 ceasuri pina la ora 18 cind  ajungeam eu acasa de la serviciu  ramineam descoperiti iar copila ajungea  la glicemii de 250-300.

Dupa vreo 2 saptamini de glicemii foarte mari seara am decis sa revenim la vechea schema si anume: Humalog la ora 18 iar Lantusul la ora 21 cind teoretic ar trebui sa mai  fie putin spre deloc Humalog in organism, dupa care  stam in expectativa inca o ora si ceva si… abia apoi  mergem la culcare. Spre deosebire de pina asta vara, conditia este sa nu mai intirziem de ora 21 sau daca vreodata  se va mai intimpla sa nu mai mergem la nani  pina nu vedem ce se intimpla dupa Lantus. Oricum de fiecare data nebunia a durat cam o ora – doua…

Pentru ca saptamina trecuta aceeasi reactie agresiva a insulinei s-a produs urmare inteparii din greseala a unui vas de singe (la scoaterea acului am avut picatura de singe), ne intrebam daca nu cumva chiar asta este explicatia.  Chiar daca la episoadele anterioare n-am avut picatura de singe se prea poate ca inteparea vasului sa fie fost superficiala iar cind am retras  acul peretele vasului de singe  sa se fi inchis imediat.

Nu am tras o concluzie clara si sa nu credeti ca nu m-am intrebat  si daca nu cumva am facut rapida in loc de lenta si credeti-ma ca nu asta s-a intimplat- am ajuns chiar sa fac poze la penul de Lantus si sa-mi intreb copila ‘il vezi mami?, este gri daca te intreb mai tirziu  ce ti-am facut  sa tii minte ca a fost gri’.  Poate inteparea unui vas de singe este explicatia, poate faptul ca copila mea a crescut  si este in perioada de prepubertate, poate vara-toamna asta au fost mai cu ghinion pentru diabetul nostru, poate putin din fiecare… poate… poate…

Ideea este ca desi copila accepta  doar antebratul si picioarele ca si locuri pentru  insulina, recent  am convins-o  sa-i fac Lantusul  mai pe lateral unde este sunt mai putine vase de singe si mai  mult tesut adipos  iar absorbtia sper sa fie mai lenta. Cum de citeva luni incoace nimeresc toate vasele de singe (daca asta se intimpla intradevar), desi am ceva state in diabet, cred ca nici nu are rost  sa ma mai intreb sau necajesc. Sper doar sa fi facut toate artificiile necesare  sa nu o mai patim, ca tare  urit este.

Voua vi s-a intimplat asta vreodata?

Mi-as dori ca la acest post sa primesc cit mai multe comentarii  de la voi.

Edit later:  Nu am cuvinte sa multumesc tuturor celor care si-au  gasit  citeva minute  sa comenteze pe blog, mai ales ca stiu ca timpul a devenit  realmente o problema pentru toti.  Comentariile voastre m-au ajutat foarte mult sa inteleg ca pur si simplu  se poate  intimpla,  si astfel sentimentul de vina ca poate  fac eu ceva gresit  a mai disparut. Intre timp parca si  frica s-a mai estompat, dar  inca sunt cu ochii pe copila ca pe butelie dupa insulinele de seara. Si pentru ca am primit  un mail in care o mamica era complet nemultumita de Lantus  vreau sa precizez ca noi am convietuit  cu acest Lantus foarte bine ani la rind, si sper sa o facem in continuare,  si chiar nu stiu daca el, Lantusul a avut  vreo vina in aceste episoade de hipo. Cred ca a fost un cumul de mai multi factori. Va multumesc inca odata tare, tare mult pentru comentariile voastre.