Archive for the ‘de-ale vietii’ Category
Saptamina trecuta am fost contactata de o minunata domnita Mihaela (careia ii multumesc din suflet ptr tot) care m-a implicat intr-o actiune despre care voi vorbi cu mare drag (abia astept ) , cel mai probabil saptamina viitoare. Pina atunci degetele incrucisate sa iasa bine.
Intilnindu-ma cu Mihaela am vorbit despre diabet si despre cum a fost pentru noi debutul acestuia. Astfel, am ajuns sa retraiesc prima intilnire cu minunata noastra doctorita diabetolog, dna doctor Mihaela Vlaiculescu, Mihaela noastra draga . Va multumim pentru ca existati si sunteti asa cum sunteti doamna doctor Vlaiculescu. Va iubim!
Printre lucrurile frumoase si folositoase spuse de doamna doctor la acea prima intilnire , cel mai marcant si mai de impact moment a fost prezentarea unui articol. Din punctul meu de vedere acest articol ar trebui sa existe in fiecare cabinet de diabetologie si sa fie punctul de plecare in consilierea diabeticului sau a parintelui de dulcinel.
Miine este 8 Martie, ziua noastra doamnelor, si vreau sa va daruiesc un zimbet impartasind cu voi emotia si starea de bine data de articolul cu pricina.
Dar sa nu mai lungim vorba si sa va spun…
Acum 4 ani, in 2007, dl. Irl B. Hirsch editor sef la revista DOC News si director medical la Centrul de Diabet al Universitatii Medicale din Washington, scria despre o doamna in virsta de 90 de ani pe nume Gladys Dull. Nimic senzational pina acum! Insa, aceasta stimata doamna, Gladys sarbatorea in 2007 , 83 de ani de insulino-dependenta.
In 1924 pe vremea cind traia in Dakota de Nord si era in virsta de 7 ani, parintii adoptivi au dus-o in Rochester la clinica Mayo pentru a o salva de la moarte copila fiind in coma diabetica cu cetoacidoza. La acea vreme insulina comerciala era disponibila de numai un an. Ca si educatie, la acea vreme li se spunea diabeticilor ca secretul in lupta cu diabetul consta intr-un regim de viata & alimentar regulat/constant, exercitii fizice si testare glicemica. Timpul a dovedit ca aceste reguli de baza sunt valabile si astazi la o distanta de aproape un secol.
Dar haideti sa ne amintim cum era viata in 1924: nu exista televiziunea, radioul recent descoperit nu ajunsese in toate zonele si din pacate nici in Dakota de Nord unde traia Gladys, nu existau antibiotice (parintii naturali ai lui Gladys murisera de gripa) iar insulina era in faza incipienta de comercializare putind fi procurata numai din anumite locuri (in cazul de fata de la Clinica Mayo)
La virsta de 9 ani, la 2 ani de la debutul diabetului, Gladys a trecut printr-o criza de apendicita ce a necesitat interventie chirurgicala. Medicii din Dakota de Nord au refuzat sa intervina astfel ca parintii au trebuit sa o duca din nou la Clinica Mayo, unde a juns in coma cetoacidozica. Datorita erei pre-antibiotice si situatiei in care se afla, sansele ca Gladys sa supravietuiasca erau minine. Dar iata ca ingerul pazitor si-a facut inca odata datoria si Gladys supravietuieste.
La maturitate Gladys a fost sfatuita sa nu faca copii, dar a ales sa sfideze viata inca odata si sa dea nastere unui baietel. Recunoaste ca a avut parte de o sarcina dificila fara a da detalii insa. Fiul lui Gladys, Norm a fost un copil sanatos iar la momentul publicarii articolului, anul 2007, are virsta de 60 ani si locuieste la citeva mile distanta de mama sa.
Gladys poate fi considerata o adevarata enciclopediei a istoriei insulinei, fiind partasa la evolutia acesteia. In prezent este pe insulina NPH si Homalog. Gladys a fost printre norocosii care nu au prezentat nici o reactie alergica la insulinele folosite in anii 1920, asa cum foarte des s-a intimplat in acei ani. Surprinzator este faptul ca o perioada foarte mare Gladys a folosit ca si metoda de monitorizare doar testarea urinei, trecind la determinarea glicemiei din singe abia in 2002 dupa moartea sotului. Cind reporterul a intrebat-o daca nu vrea sa schimbe seringa traditionala de insulina cu un pen, Gladys a refuzat politicos spunind ca ceea ce a folosit pina acum a dat rezultate foarte bune si ca in opinia ei schimbarile dese pot duce la probleme.
Ea ne spune ca secretul infringerii diabetului a fost dieta regulata, obisnuind sa manince aceeasi cantitate de mincare la aceleasi ore, zi dupa zi, luna dupa luna, ani dupa ani. Recunoaste totusi ca au fost si momente cind s-a abatut de la aceasta conduita si s-a rasfatat culinar. Dar vorba reporterului, dupa 83 de ani de insulina merita si Gladys astfel de momente.
In 2007, la momentul interviului, Gladys locuia impreuna cu o ingrijitoare in proria-i casa. Printre numeroasele premii obtinute pentru longevitate si conduita in fata diabetului, medalia primita de la Eli Lily pentru 75 ani de diabet.
Iti multumesc din suflet Gladys ca ai ales sa impartasesti cu noi povestea ta, va multumesc domnule Hirsch ca ati dat drumul acestei povesti in media, va multumesc doamna doctor Vlaiculescu Mihaela ca atunci cind am intrat in cabinetul dumneavoastra inghitindu-mi lacrimile mi-ati aratat acest articol. A fost exact ceea ce aveam nevoie sa primesc la acel moment.
Sper ca citirea acestui articol sa aiba acelasi impact si asupra voastra dragi dulcinei mari si mici, si mamici de dulcinei.
Glicemii bune va doresc si sa ne intilnim sanatosi la 90 de ani (sau poate la 100 ce ziceti
In 1954, Dorothy Law Nolte, specialista in consilierea familiei , scria in revista californiana Torrace Herald , poemul Children Learn What They Live (Copii invata ceea ce traiesc)
Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne.
Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi.
Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi.
Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea.
Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi.
Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia.
Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati.
Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori.
Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea.
Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea.
Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca.
Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine.
Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel.
Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata generozitatea.
Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar.
Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti.
Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul.
Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti.
Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.
Ulterior poemul a fost dezvoltat si transpus intr-o carte cu acelasi nume, carte ce poate fi gasita si in limba romana si care este distribuita prin editura Humanitas.
In lumea nebuna si tumultoasa in care traim, copiii sunt adevaratele noastre comori. Haideti sa-i ascultam si sa incercam sa-i intelegem cu adevarat. Daca va cade cartea in mina CITITI-O. MERITA!
O zi frumoasa, alaturi de comorile voastre, va doresc.