Archive for the ‘de-ale vietii’ Category

Saptamina trecuta  am fost  contactata de  o  minunata domnita  Mihaela (careia  ii multumesc din suflet  ptr tot)  care  m-a implicat  intr-o actiune despre  care  voi vorbi  cu mare  drag (abia astept  :)  ) ,  cel mai probabil  saptamina viitoare. Pina atunci   degetele  incrucisate sa iasa  bine.

Intilnindu-ma  cu Mihaela  am vorbit  despre  diabet  si  despre cum a fost  pentru  noi debutul acestuia.  Astfel,  am  ajuns  sa retraiesc  prima intilnire  cu minunata  noastra  doctorita  diabetolog, dna doctor  Mihaela Vlaiculescu, Mihaela noastra draga . Va multumim pentru ca  existati  si sunteti  asa cum sunteti doamna doctor Vlaiculescu. Va iubim!  

Printre  lucrurile  frumoase  si folositoase  spuse de doamna doctor   la acea prima  intilnire , cel mai marcant  si mai de impact  moment a fost prezentarea  unui articol. Din punctul meu  de vedere acest articol ar trebui sa existe in fiecare cabinet de diabetologie   si sa fie  punctul de plecare  in consilierea  diabeticului  sau a parintelui de dulcinel. 

 Miine este  8 Martie,   ziua noastra  doamnelor,  si vreau  sa va daruiesc un zimbet  impartasind   cu voi emotia  si starea de bine data de articolul cu pricina. 

Dar  sa nu mai  lungim vorba  si sa va spun…

Acum 4 ani, in 2007, dl. Irl B. Hirsch editor sef la revista DOC News  si director medical la Centrul de Diabet al Universitatii Medicale  din Washington,  scria  despre  o  doamna  in virsta  de 90 de ani  pe nume Gladys Dull.  Nimic  senzational pina acum! Insa, aceasta  stimata doamna, Gladys sarbatorea in 2007 ,   83  de ani  de  insulino-dependenta.

In 1924 pe vremea cind traia in Dakota de Nord  si era in virsta de 7 ani,  parintii adoptivi  au dus-o  in Rochester la clinica Mayo   pentru  a o salva de la moarte  copila fiind in coma diabetica  cu cetoacidoza.  La acea  vreme  insulina  comerciala era  disponibila de numai un an. Ca si educatie,  la acea vreme  li se  spunea  diabeticilor ca secretul in lupta  cu diabetul consta intr-un regim  de viata & alimentar  regulat/constant, exercitii  fizice  si testare glicemica.   Timpul a dovedit  ca aceste reguli  de baza  sunt valabile si astazi la o distanta de aproape un secol.

Dar  haideti sa ne amintim  cum  era viata in 1924:  nu exista televiziunea,  radioul  recent  descoperit  nu ajunsese in toate  zonele si din pacate  nici in Dakota de Nord  unde traia Gladys, nu existau antibiotice (parintii naturali ai lui Gladys  murisera de gripa)   iar  insulina  era in faza  incipienta  de comercializare   putind fi   procurata  numai  din anumite locuri (in cazul de fata de la Clinica Mayo) 

La virsta de 9 ani, la 2 ani de la debutul  diabetului, Gladys a trecut  printr-o  criza de apendicita  ce a necesitat interventie  chirurgicala. Medicii din Dakota de Nord  au  refuzat  sa intervina astfel  ca parintii au trebuit sa o duca din nou la Clinica Mayo, unde a juns  in coma cetoacidozica.  Datorita  erei  pre-antibiotice  si situatiei in care se afla, sansele  ca Gladys  sa supravietuiasca  erau minine. Dar iata  ca ingerul  pazitor  si-a facut  inca odata datoria  si Gladys  supravietuieste. 

La maturitate Gladys a fost sfatuita sa nu faca copii, dar  a ales sa sfideze  viata inca odata  si sa dea nastere  unui  baietel. Recunoaste  ca a avut parte de o sarcina dificila fara a da detalii insa.  Fiul lui  Gladys, Norm a fost  un copil sanatos  iar la momentul publicarii articolului, anul 2007,  are  virsta  de 60 ani si locuieste  la citeva mile distanta de mama sa.

Gladys poate fi considerata  o adevarata  enciclopediei a istoriei insulinei, fiind partasa  la evolutia acesteia. In prezent  este pe insulina NPH  si Homalog.  Gladys  a fost  printre  norocosii care  nu au prezentat nici  o reactie alergica la insulinele folosite in anii 1920, asa  cum foarte  des s-a intimplat in acei ani. Surprinzator  este faptul  ca o perioada  foarte  mare  Gladys  a folosit  ca si  metoda de monitorizare  doar  testarea  urinei, trecind  la determinarea glicemiei  din singe abia in 2002 dupa moartea sotului.  Cind  reporterul a intrebat-o  daca  nu vrea  sa schimbe seringa traditionala de insulina  cu  un pen,  Gladys  a refuzat politicos  spunind  ca ceea  ce a folosit  pina acum a dat  rezultate foarte bune  si ca in opinia ei  schimbarile  dese  pot duce la probleme.  :) 

Ea ne spune ca secretul  infringerii diabetului a fost  dieta regulata, obisnuind   sa  manince  aceeasi cantitate de  mincare  la aceleasi ore, zi dupa zi, luna dupa luna, ani dupa ani. Recunoaste totusi  ca au  fost  si momente cind s-a abatut de la aceasta conduita  si s-a  rasfatat  culinar. Dar vorba  reporterului,  dupa  83  de ani de insulina  merita  si Gladys astfel de momente.

In 2007, la momentul interviului, Gladys  locuia impreuna cu  o ingrijitoare in proria-i  casa. Printre  numeroasele premii  obtinute pentru  longevitate  si conduita  in fata diabetului, medalia  primita  de la Eli Lily pentru 75 ani de diabet.

Iti  multumesc  din suflet Gladys  ca  ai ales  sa impartasesti  cu noi povestea  ta, va multumesc  domnule Hirsch  ca ati dat drumul  acestei  povesti  in media, va multumesc  doamna  doctor  Vlaiculescu  Mihaela  ca atunci  cind  am intrat  in cabinetul  dumneavoastra inghitindu-mi lacrimile  mi-ati aratat acest articol. A  fost  exact  ceea ce aveam nevoie sa primesc la acel  moment. 

Sper  ca citirea acestui  articol sa aiba acelasi  impact   si asupra voastra  dragi  dulcinei  mari si mici,  si mamici  de dulcinei.

Glicemii bune  va doresc  si sa ne intilnim  sanatosi  la 90 de ani (sau poate  la 100   ce ziceti :)

 

In 1954,     Dorothy  Law Nolte, specialista in consilierea familiei , scria in revista californiana Torrace Herald ,  poemul Children  Learn What They Live (Copii  invata ceea ce traiesc)

Daca traiesc in critica  si cicaleala,  copiii invata sa condamne.

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi.

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi.

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea.

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi.

Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia.

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati.

Daca   traiesc  in  incurajare, copiii  invata  sa fie increzatori.

Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea.

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea.

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca.

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine.

Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel.

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata generozitatea.

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar.

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti.

Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul.

Daca traiesc in siguranta, copiii invata  sa aiba incredere  in ei si in ceilalti.

Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut  sa traiesti pe lume.

Ulterior  poemul a fost dezvoltat  si transpus  intr-o carte  cu acelasi  nume, carte ce poate fi gasita si in limba romana si care este distribuita prin editura Humanitas.

In lumea nebuna si tumultoasa in care  traim,  copiii  sunt adevaratele noastre comori.  Haideti sa-i ascultam  si sa incercam sa-i intelegem cu adevarat.  Daca va cade cartea in mina CITITI-O.  MERITA!

O zi frumoasa,  alaturi de comorile voastre, va doresc.