Archive for the ‘copii cu diabet’ Category

Frica! Ce este oare frica?

Pina sa intre Aida in viata mea nu-mi aduc aminte ca acest sentiment sa ma fi incercat vreodata. Sa fi fost inconstienta tineretii?  Poate. Mi-aduc insa  aminte   cind m-a incoltit  frica pentru prima data.  La doar citeva luni de cind  nascusem copila, eram in bucatarie pregatind toate cele pentru a doua zi cind deodata au inceput toate sa se miste. Era cutremur si primul gind care m-a strafulgerat a fost ‘Aida!’ . In fractiuni de secunda eram deja cu bebelusa in brate. Nu era primul cutremur  pe care il traisem insa era prima data cind m-a speriat. Atunci am inteles ca a fi parinte inseamna sa fii pur si simplu ingrozit , terminat de frica, la sesizarea si celui mai mic pericol asupra puiului tau.

Cutremurul a trecut, noi ne-am continuat linistiti viata, iar frica nu am mai simtit-o pina in Iunie 2007 cind diabetul a intrat cu bocancii in viata noastra. Atunci am plins, am urlat, m-am intrebat de mii de ori ‘de ce?’ dupa care cu ajutorul doctoritei noastre am inteles ca pentru binele Aidei trebuie sa ma adun si sa merg mai departe, si nu oricum ci cit mai normal si frumos posibil. Si uite asa au trecut peste noi alti ani, ani frumosi desi cu diabet de data aceasta, ani cu glicate bunicele -privind retrospectiv parca cele mai  bune glicate le-am avut in anii imediat dupa debut.  Frica a mai venit, asociata cu cite un hipo cum ar fi cel de aici  sau aici,  dar de fiecare a plecat repede.

Dupa ce am inceput anul 2013 ‘ intr-un mare stil’  ,  istoria s-a repetat  in vara,  insa de data asta a fost cumplit. Eram la tara la bunici intr-un sat din Olt. Copila s-a jucat toata ziua prin curte avind grija de toate orataniile si ‘ajutindu-si’ bunica la treburi, insa nu a facut nici un efort extraordinar, doar miscare in aer liber.  Pe vremea aceea faceam Humalogul dimineata, prinz si la ora 18-19 iar Lantusul la ora 21 . Cam acelasi scenariu s-a derulat si in acea zi doar ca fiind vara si stind afara pina mai tirziu am facut Lantusul cu o oarecare intirziere.

Ora 23.20 GL 187; Facut Lantus  si baut 120 ml lapte preventiv pentru ca facuse miscare toata ziua. Copila merge  la culcare.

Ora 23.44 – tresar -am convingerea ca  ceva sau cineva, o forta mai presus de noi,  are grija de dulcineii nostri si ori de cite ori este nevoie apasa butonul nostru de alarma – si merg sa-i verific  glicemia. Surpriza: Gl 79, mincam  repede 10 gr zahar  si 1 croisant mare.

Ora 00.04 GL 59; 15 gr zahar (ma gindeam  ca usor, usor va intra si croisantul in actiune)

Ora 00.08   GL 62 /// Ora 00.14  GL 72 /// Ora 00.26  GL 89 /// Am crezut ca am scapat. 

Ora 01.04 GL  26. Copila este foarte obosita si mi-e destul de greu sa o tot trezesc si sa-i dau sa manince asa ca decid sa-i  fac  glucagonul . TOT. Aici cred ca am gresit  si ca jumatate ar fi fost  suficient, insa e usor   de zis asta acum,  atunci frica a fost mare.

Ora 01.06 GL 34 // Ora 01.10. GL 68 //Ora 01.16 GL 103 //Ora 01.34  GL 17 0 In sfirsit pot rasufla usurata.

Ora 02.26 GL 371

Ora 02.45 Gl 400 Ma panichez din nou  de teama  ca acum  sa nu urce prea mult si ii fac corectie.

Ora 03.20 GL 327  Iar ma apuca panica de teama ca glicemia sa nu inceapa sa o ia din nou la vale. Cedez nervos  si o sun pe doamna doctor care ma linisteste spunindu-mi  ca ce am facut a fost  bine si ca de acum pericolul a trecut. Doamne cit e de bine sa fii in grija unui astfel de medic! Sa ne traiti multi ani  fericiti doamna doctor ca mare nevoie avem  de dumneavoastra! Si sper sa nu va mai trezesc niciodata in miez de noapte.

Ora 4 GL 205 // Ora 04.40 Gl 154 // Ora 05.39 GL 134

Am fost ingrozita de frica intreaga noapte, stomacul mi-a fost  un pachet de nervi si sunete ciudate, si m-am   intrebat intr-una in ce directie sa apuc in caz de nevoie. Va reamintesc ca eram la Olt iar cel mai apropiat spital ar fi fost cel de la Caracal sau Slatina.  Faptul ca nu eram in Bucuresti a fost un factor de stres in plus.

Nu-mi mai amintesc ora exacta dar la un moment dat, dupa ce i-am facut glucagonul, copila a inceput sa acuze dureri de burta si greata, ca in final sa si verse. A fost insa o singura varsatura dupa care a adormit  linistita pina dimineata. Probabil ca varsatura si eliminarea hidratilor ingerati asociata cu corectia facuta, a fost motivul pentru care desi i-am facut  glucagon iar glicemia a urcat destul de mult, dimineata a avut  glicemia buna.

Zorii zilei  ne-au gasit pe mine facind planton iar pe domnisorica mea dormind linistit si avind glicemia 118 la ora 08.58.

Asta a fost ce de-al treilea episod cauzat de o reactie neinteleasa in urma administrarii Lantusului-de fapt nu stiu daca este vorba de Lantus in special pentru ca ni s-a intimplat recent si cu Humalogul. Prima data ni s-a intimplat la mare dar a fost chestie de minute, apoi de Revelion 2013. De fiecare data la distanta de citeva minute de la admistrarea insulinei, aceasta parca ia foc si arde rapid  nefacind fata direct proportional hidratilor luati suplimentar.

Nu a trecut mult timp insa si am avut  parte de  o noua provocare acum nu mai bine de o luna.  Intr-o Simbata seara, dupa ce i-am facut  Lantusul copilei, la numai  citeva   minute glicemia a inceput sa o ia la vale si am reusit  sa o tinem in friu cu hidrati fie din dextroza, zahar sau  minicroisante luate  la internal de 10 min. Intr-o ora si jumatate a mincat copila mea dublul cantitatii de hidrati de la o masa de prinz normala. Si asta pentru ca desi  minca in continuu  glicemia  se incapatina sa urce, mai mult -abia daca o puteam tine pe loc sa nu coboare.

 Daca pina in vara faceam Lantusul la ora 21 sau chiar mai tirziu, dupa episodul Olt am decis sa-l mutam la ora 18 ca daca cumva  episodul se repeta  macar  sa ne prinda treji.  Acum scenariu devenea ora 18 Lantus, stat  si observat 1 ora ce se intimpla si abia apoi facut  rapida de seara. In felul acesta mi-am luat masuri de siguranta pentru un eventual  hipo de seara,  insa au aparut probleme pentru  a doua zi. Intrucit actiunea Lantusului de termina undeva pe la ora 16, pret de 2 ceasuri pina la ora 18 cind  ajungeam eu acasa de la serviciu  ramineam descoperiti iar copila ajungea  la glicemii de 250-300.

Dupa vreo 2 saptamini de glicemii foarte mari seara am decis sa revenim la vechea schema si anume: Humalog la ora 18 iar Lantusul la ora 21 cind teoretic ar trebui sa mai  fie putin spre deloc Humalog in organism, dupa care  stam in expectativa inca o ora si ceva si… abia apoi  mergem la culcare. Spre deosebire de pina asta vara, conditia este sa nu mai intirziem de ora 21 sau daca vreodata  se va mai intimpla sa nu mai mergem la nani  pina nu vedem ce se intimpla dupa Lantus. Oricum de fiecare data nebunia a durat cam o ora – doua…

Pentru ca saptamina trecuta aceeasi reactie agresiva a insulinei s-a produs urmare inteparii din greseala a unui vas de singe (la scoaterea acului am avut picatura de singe), ne intrebam daca nu cumva chiar asta este explicatia.  Chiar daca la episoadele anterioare n-am avut picatura de singe se prea poate ca inteparea vasului sa fie fost superficiala iar cind am retras  acul peretele vasului de singe  sa se fi inchis imediat.

Nu am tras o concluzie clara si sa nu credeti ca nu m-am intrebat  si daca nu cumva am facut rapida in loc de lenta si credeti-ma ca nu asta s-a intimplat- am ajuns chiar sa fac poze la penul de Lantus si sa-mi intreb copila ‘il vezi mami?, este gri daca te intreb mai tirziu  ce ti-am facut  sa tii minte ca a fost gri’.  Poate inteparea unui vas de singe este explicatia, poate faptul ca copila mea a crescut  si este in perioada de prepubertate, poate vara-toamna asta au fost mai cu ghinion pentru diabetul nostru, poate putin din fiecare… poate… poate…

Ideea este ca desi copila accepta  doar antebratul si picioarele ca si locuri pentru  insulina, recent  am convins-o  sa-i fac Lantusul  mai pe lateral unde este sunt mai putine vase de singe si mai  mult tesut adipos  iar absorbtia sper sa fie mai lenta. Cum de citeva luni incoace nimeresc toate vasele de singe (daca asta se intimpla intradevar), desi am ceva state in diabet, cred ca nici nu are rost  sa ma mai intreb sau necajesc. Sper doar sa fi facut toate artificiile necesare  sa nu o mai patim, ca tare  urit este.

Voua vi s-a intimplat asta vreodata?

Mi-as dori ca la acest post sa primesc cit mai multe comentarii  de la voi.

Edit later:  Nu am cuvinte sa multumesc tuturor celor care si-au  gasit  citeva minute  sa comenteze pe blog, mai ales ca stiu ca timpul a devenit  realmente o problema pentru toti.  Comentariile voastre m-au ajutat foarte mult sa inteleg ca pur si simplu  se poate  intimpla,  si astfel sentimentul de vina ca poate  fac eu ceva gresit  a mai disparut. Intre timp parca si  frica s-a mai estompat, dar  inca sunt cu ochii pe copila ca pe butelie dupa insulinele de seara. Si pentru ca am primit  un mail in care o mamica era complet nemultumita de Lantus  vreau sa precizez ca noi am convietuit  cu acest Lantus foarte bine ani la rind, si sper sa o facem in continuare,  si chiar nu stiu daca el, Lantusul a avut  vreo vina in aceste episoade de hipo. Cred ca a fost un cumul de mai multi factori. Va multumesc inca odata tare, tare mult pentru comentariile voastre.