De cind m-a prins microbu’  cu  aceasta  noua  ‘inventie’ a omului si anume maria  sa ‘blogareala’, recunosc ca citesc cu mare placere, aproape zilnic,  cel  putin  2 blogguri: cel al lui  Dono  http://dono.ro/si cel al Ninei  http://www.toane.ro/.  

Asa ca intru   acu’ 2 min la dna. toane, si ce sa vezi (?)  doamna in cauza  da o leapsa  primita  de la o alta minunata bloggerita , cui credeti (?), tocmai mie!    Aaaa….  leapsa in cauza  se refera  la postarea unei  mini biografii.  Asa  ca hai sa nu o dezamagesc  si  sa vedem ce iese.

la 6 luni – habar n-am ce faceam  tot ce stiu de la mama  e ca am fost un bebeu  cuminte

la 3 ani - dupa  munca patriotica prestata de mama la gradinita  din Livada cu Nuci (a se citi, Bucuresti, undeva in sectorul 3) am fost admisa in ‘club’  in ciuda  virstei  mici  pe care o aveam.   Asa ca iata  dau prima data nas in nas  cu colectivitatea  si cunosc primii baieti. Nu stiu de ce  dar ce cel mai bine din aceasta  perioada imi amintesc de  ‘nazdravanii’  grupei Doru si Stelu  si de prietenul drei educatoare care venea  si ne cinta la chitara. Frumoase vremuri ….

la 6 ani – merg la scoala  unde-l  am ca coleg de banca pe Cristian,  cel mai  sugubet baiat din clasa (cred  ca aveam  lipici la ‘golanasi’).  Mi-aduc aminte zimbind  cum incerca sa ma ‘prosteasca’ , aratindu-mi niste mizgalituri si  zicindu-mi ca el stie sa scrie in alta limba (semana cei drept a  scriere    hieroglifica dar pe atunci nu auzusem inca de asta.  O fi fost vreun pui de savant si eu nu stiu!?)

la 8 ani -sau mai devreme  nu mai stiu exact,  ma razvratesc impotriva  sistemului  refuzind sa accept  sa fiu comandant de clasa (snurul acela galben, stiti  voi…).  Imi amintesc  ca am refuzat  total ideea de a-mi controla  si ‘comanda’ colegii /prietenii de clasa, simteam ca-i tradez cumva.

la 9 ani- si de fapt in toate vacantele de vara de la acea vreme, plecam  la tara  la bunici  unde  mergeam la cules de mure, fragi si alune, ma cataram in copaci sa adun visine si  cirese negre, ma dadeam intr-un leagan facut  dintr-o sfoara si o bucata de scindura iar apoi  atirnat  de un nuc batrin, mincam  cu verisorii mei  afara la masa din livada din spatele casei…  Am petrecut  la tara niste veri absolut minunate ca in cartile lui Creanga… 

la 10 ani -cred! eram in clasa a patra, am tras o sperietura  destul de mare cind dna. invatatoare m-a scos in fata clasei. In acele fractiuni de secunda  m-am gindit  si razgindit  ce naiba facusem gresit de ma scosese in fata. Ca sa aflu in final  ca luasem nota 10 la olimpiada de romana pe municipiu…  Nici sa ma bucur  n-am mai putut…. Si tot in clasa a patra am participat  la concursul pe scoli ”Sanitarii priceputi” .  Va mai aduceti aminte?  Parca au trecut 1000 de ani de atunci…

la 11 ani -si nu numai la aceasta minunata virsta. Jucam  Frunza;  Tara Tara vrem ostasi; Tarile;    faceam  farse  trecatorilor de pe strada: cu bancnota  trasa cu sfoara, cu cartoful  plin de scobitori  legat  cu ata,  atirnat intr-un copac  si lasat brusc  in jos  chiar in  fata  oamenilor ce treceau pe linga copac, puneam  piedica cu o sfoara tinuta de 2 copii trecatorilor de pe aleile de  linga blocul nostru;   faceam cazemate de zapada;   iar  cind se oprea lumina in cartier stateam  in scara  blocului la suete  cu prietenii,  cu lanternele aprinse; si cite si mai cite…  Ohooooo  ce vremuri  maica…  Fusera  si se dusera…

la 12 ani- am mincat bataie  de la mama ca am plecat cu fetele de la bloc  sa adunam  musetel  de linga Ratarie (cei care stau, sau au stat  in Balta Alba stiu despre ce vorbesc) fara sa ii spun

la 18 ani -dupa absolvirea liceului si insusirea tuturor tehnicilor de ingrijire a bolnavului , zic eu ca e cazul  sa  incep  sa produc asa ca ma angajez , universitatea  facind-o apoi in paralel cu job-ul

la 25 ani-decid ca e cazul sa intru si eu in rindul lumii si sa ma asez  la casa mea  asa ca ma marit. Uraaaaa….

la 28 ani- se concretizeaza cea mai mare realizare a vietii mele  si  vine pe lume cel mai frumos si minunat  copil din lume, cea mai cea…..   Aiduta mea

la  31 ani-sunt  foarte foarte trista (cred ca trista este putin spus) intrucit  descoperim diabetul  copilei  si de aici incolo incepe  o adevarata lupta cu viata

la 34 de ani- ma bucur  in fiecare secunda de  veselia mea de copila   si sper  la ziua  in care diabetul va fi eradicat, sau ca sa fiu mai realista,  cind  vor fi comercializate  device-uri care  sa permita testarea non-invaziva a glicemiei sau administratea non-invaziva a insulinei (insulina orala, inhalatorie…..)

la 100 ani -voi fi cea mai sexy, sucara,  si tare  babuta  care a  existat vreodat’

2 Responses to “Biografie sub forma de leapsa”

Leave a Reply