November 3rd, 2010 | 
Author: De cind m-a prins microbu’ cu aceasta noua ‘inventie’ a omului si anume maria sa ‘blogareala’, recunosc ca citesc cu mare placere, aproape zilnic, cel putin 2 blogguri: cel al lui Dono http://dono.ro/si cel al Ninei http://www.toane.ro/.
Asa ca intru acu’ 2 min la dna. toane, si ce sa vezi (?) doamna in cauza da o leapsa primita de la o alta minunata bloggerita , cui credeti (?), tocmai mie! Aaaa…. leapsa in cauza se refera la postarea unei mini biografii. Asa ca hai sa nu o dezamagesc si sa vedem ce iese.
la 6 luni – habar n-am ce faceam tot ce stiu de la mama e ca am fost un bebeu cuminte
la 3 ani - dupa munca patriotica prestata de mama la gradinita din Livada cu Nuci (a se citi, Bucuresti, undeva in sectorul 3) am fost admisa in ‘club’ in ciuda virstei mici pe care o aveam. Asa ca iata dau prima data nas in nas cu colectivitatea si cunosc primii baieti. Nu stiu de ce dar ce cel mai bine din aceasta perioada imi amintesc de ‘nazdravanii’ grupei Doru si Stelu si de prietenul drei educatoare care venea si ne cinta la chitara. Frumoase vremuri ….
la 6 ani – merg la scoala unde-l am ca coleg de banca pe Cristian, cel mai sugubet baiat din clasa (cred ca aveam lipici la ‘golanasi’). Mi-aduc aminte zimbind cum incerca sa ma ‘prosteasca’ , aratindu-mi niste mizgalituri si zicindu-mi ca el stie sa scrie in alta limba (semana cei drept a scriere hieroglifica dar pe atunci nu auzusem inca de asta. O fi fost vreun pui de savant si eu nu stiu!?)
la 8 ani -sau mai devreme nu mai stiu exact, ma razvratesc impotriva sistemului refuzind sa accept sa fiu comandant de clasa (snurul acela galben, stiti voi…). Imi amintesc ca am refuzat total ideea de a-mi controla si ‘comanda’ colegii /prietenii de clasa, simteam ca-i tradez cumva.
la 9 ani- si de fapt in toate vacantele de vara de la acea vreme, plecam la tara la bunici unde mergeam la cules de mure, fragi si alune, ma cataram in copaci sa adun visine si cirese negre, ma dadeam intr-un leagan facut dintr-o sfoara si o bucata de scindura iar apoi atirnat de un nuc batrin, mincam cu verisorii mei afara la masa din livada din spatele casei… Am petrecut la tara niste veri absolut minunate ca in cartile lui Creanga…
la 10 ani -cred! eram in clasa a patra, am tras o sperietura destul de mare cind dna. invatatoare m-a scos in fata clasei. In acele fractiuni de secunda m-am gindit si razgindit ce naiba facusem gresit de ma scosese in fata. Ca sa aflu in final ca luasem nota 10 la olimpiada de romana pe municipiu… Nici sa ma bucur n-am mai putut…. Si tot in clasa a patra am participat la concursul pe scoli ”Sanitarii priceputi” . Va mai aduceti aminte? Parca au trecut 1000 de ani de atunci…
la 11 ani -si nu numai la aceasta minunata virsta. Jucam Frunza; Tara Tara vrem ostasi; Tarile; faceam farse trecatorilor de pe strada: cu bancnota trasa cu sfoara, cu cartoful plin de scobitori legat cu ata, atirnat intr-un copac si lasat brusc in jos chiar in fata oamenilor ce treceau pe linga copac, puneam piedica cu o sfoara tinuta de 2 copii trecatorilor de pe aleile de linga blocul nostru; faceam cazemate de zapada; iar cind se oprea lumina in cartier stateam in scara blocului la suete cu prietenii, cu lanternele aprinse; si cite si mai cite… Ohooooo ce vremuri maica… Fusera si se dusera…
la 12 ani- am mincat bataie de la mama ca am plecat cu fetele de la bloc sa adunam musetel de linga Ratarie (cei care stau, sau au stat in Balta Alba stiu despre ce vorbesc) fara sa ii spun
la 18 ani -dupa absolvirea liceului si insusirea tuturor tehnicilor de ingrijire a bolnavului , zic eu ca e cazul sa incep sa produc asa ca ma angajez , universitatea facind-o apoi in paralel cu job-ul
la 25 ani-decid ca e cazul sa intru si eu in rindul lumii si sa ma asez la casa mea asa ca ma marit. Uraaaaa….
la 28 ani- se concretizeaza cea mai mare realizare a vietii mele si vine pe lume cel mai frumos si minunat copil din lume, cea mai cea….. Aiduta mea
la 31 ani-sunt foarte foarte trista (cred ca trista este putin spus) intrucit descoperim diabetul copilei si de aici incolo incepe o adevarata lupta cu viata
la 34 de ani- ma bucur in fiecare secunda de veselia mea de copila si sper la ziua in care diabetul va fi eradicat, sau ca sa fiu mai realista, cind vor fi comercializate device-uri care sa permita testarea non-invaziva a glicemiei sau administratea non-invaziva a insulinei (insulina orala, inhalatorie…..)
la 100 ani -voi fi cea mai sexy, sucara, si tare babuta care a existat vreodat’
Posted in 
Tags:
FFFF TARE
BRAVO ULTIMA FAZA E BETONNNNNNNNNN
@Liliana- adica asta cu ”la 100 ani -voi fi cea mai sexy, sucara, si tare babuta care a existat vreodat’’???
Te asigur ca asa voi