Noi si Diabetul

  Iata  ca a inceput  si  mult  asteptata  Academie a Mamicilor de Dulcinei,  sau  mai  bine  zis…  deja  a trecut  o saptamina de la prima intilnire insa,  din pacate, nu am  avut  timp sa scriu despre asta pina acum.

Desi  minunata doamna doctor  Mihaela  Vlaiculescu isi facuse temeic  temele  si isi  propusese ca intilnirea  sa aiba caracterul unei  prezentari  profi, ce sa te  faci  cind ai de-face  cu  7  mamici  nevorbite de ceva vreme  pe aceasta  tema delicata a diabetului, fiecare avind   intrebarile  ei    !?   

Dar  hai  sa intelegem  ce  se vrea a fi  aceasta Academie  a mamicilor  de  dulcinei.

Proiectul se adreseaza  mamicilor / parintilor copiilor diagnosticati cu diabet zaharat tip 1. Cursurile vor avea ca subiecte atat notiuni de baza privind diabetul zaharat cat si aspecte practice ale ingrijirii copilului cu diabet.  Cursurile vor fi structurate ca prelegeri dar vor cuprinde si sesiuni interactive,  ce ne vor permite sa ne cunoastem mai bine si sa invatam din experienta fiecaruia.  Intilnirile  sunt organizare  in principal in zilele de Simbata  dimineata, la ora 9.30  si dureaza  ….2 -3 ore.  Tema  abordata  Simbata, 24.09.2011, a fost:  Ce este diabetul ?  ,  iar  doamna  doctor   ne-a  vorbit de tipurile de diabet  zaharat, de corpii cetonici, si  de multe  alte  notiuni introductive.  

Nu mica a fost incarcatura  emotionala, fiecare  reamintindu-ne sentimentele traite  la debut: DURERE,    IMPOSIBIL ! , TEAMA, FURIE,  SOC EMOTIONAL,  DISPERARE,   NU SE POATE !,  DURERE, PANICA.  Desi cerinta a fost sa cuprindem pe un cartonas,  intr-un singur cuvant,  toate sentimentele  noastre , multe cartonase aveau 2-3 cuvinte, aratand incarcatura emotionala a acelor prime zile, peste care de fapt nu am reusit nici acum sa trecem in totalitate ( inca nu putem privi la rece si analitic obiectiv situatia de atunci)

 Sentimentul  ce  ma caracterizeaza  ca si  traire  la debut  este SOCUL.  Niciodata  nu  voi  uita  sentimentele  de atunci, durerea,  nedumerirea,   miile de intrebari  ce-mi  vuiau  prin  cap, de ce-urile,   lacrimile…  o Doamne  cite  lacrimi  am varsat atunci.  Si  unde m-ai  pui  ca la toate  astea  s-a adaugat  si  neomenia  unor  oameni   care  trebuiau  sa-mi  confere  sentimentul de siguranta  pentru  copila mea.

Cineva descria odata sentimentul trait  de un parinte  la  aflarea diagnosticului  ca fiind   asemanator   socului/durerii dat/e  de lovirea  unei  cizme  in plina figura. 

Dar  timpul a trecut  si  durerea  s-a  mai estompat, poate  si  datorita  faptului ca  incerc  in fiecare  zi  sa  pricep  cit  pot  eu de bine acest  diabet, poate  si datorita faptului ca am  cunoscut  oameni  minunati  care  m-au  ajutat  sa  merg inainte  cu optimism,  si  aici  un rol  primordial  il are minunata  noastra Mihaela, si poate  si pentru ca citindu-le  pe  Cori , Zuza, Ruxxandra  am inteles  ca SE  POATE! . 

O alta intrebare  a doameni  doctor  la aceasta intilnire  a fost:  care sunt  sentimentele noastre acum  in relatia diabetul(?).  

Pentru  mine, pot spune ca un mare impact  l-a avut   articolul cu babuta insulinodependenta de 83 de ani, articol  ce mi l-a aratat  doamna  doctor  in prima  zi  in care i-am  pasit  pragul cabinetului. 

Iar super  motivanta pentru  mine este  fraza doamnei  doctor: ”Ioana, trebuie  sa facem  tot  ce stim si ne pricem  noi mai  bine  sa  o mentinem  pe Aida  sanatoasa  pentru  ca in ziua  in care  medicina  va veni  cu  noutati  sa  putem  lucra  pe un material sanatos”. 

  Ca sa  concluzionam,  intilnirea  a fost nemaipomenita, si-a  atins  scopul  din plin,  iar daca  mamicile  nu  ar  fi  fost  grabite  de  programul  dulcineilor  probabil  ca am fi  stat  pe capul dnei  doctor  mult  mai  mult  decit  cele  3 ore. 

Cum  bine  zice  una dintre mamicile participante, intilnirea a fost  mai ceva  ca o intilnire  cu  psihologul,  iar  impresiile  mamicilor  sunt:  cele  3 ore  au trecut  mult prea  repede;  ne  face  bine  sa auzim  de la alte  mamici  de dulcinei ca peste ani si ani dulcineii lor  sunt  bine;  este  foarte reconfortant  sa intilnesti  un  medic  cu  inima mare  si calda, ce este alaturi  de noi in lupta  cu diabetul;  putini  sunt  medicii pentru  care dulcineii nostri  nu sunt  doar un nume, un alt caz intre alte multe!  iar medicul vorbeste despre copiii nostrii ca fiind copiii lui…

O zi  frumoasa  sa aveti  dulcinei  mari  si mici! Si  oameni  minunati  in jurul  vostru  va  doresc.

5 Responses to “Academia mamicilor de dulcinei 24.09.2011”