Archive for October, 2014
Ma uit la data ultimei postari si nu-mi vine sa cred. Prea harnica cu scrisul nu am fost eu nicicind, dar totusi sa nu scriu nimic aproape jumatate de an… Idei am multe, timpul asta limitat ma omoara. Dar sa trecem peste….. Che sera sera
Nu de putine ori am fost intrebata daca mi-as dori ca oamenii sa fie mai informati despre diabet. Nu de putine ori mi-am facut griji daca Aida va fi coplesita de diabet in contactul cu lumea, daca se va simti in vreun fel negativ.
De cind a aparut diabetul in viata noastra, prima grija a fost controlul lui pentru evitatea complicatiilor de sanatate iar apoi a fost dorinta disperata de a pastra NORMALITATEA in viata copilului meu.
Si pentru ca eu consider ca nu cei din jurul nostru sunt vinovati de lipsa informatiilor despre diabet si ca pastrarea normalitatii se face de la noi catre societate si nu invers, am ales sa convietuim cu diabetul la vedere. Pe scurt asta se traduce in faptul ca oriunde si oricind ne prinde ora de masa si insulina ne purtam absolut normal, fara a ne rusina sau ascunde. Nu vad de ca am face-o! Cui nu-i place sa fie sanatos!
Si ca sa intaresc cele spuse, cu ceva timp in urma mi-am propus sa facem poze in diverse locuri publice in care ne facem insulina sau ne luam glicemia. Zis si facut! Astazi incepem seria postarilor ilustrare cu noi “in actiune” in diverse locuri sau locatii.
Pentru inceput poze de la o recenta iesire la restaurant.
Cei de la restaurantul cu pricina cred ca deja s-au obisnuit cu noi si nu mai au nici o tresarire cind ne vad “in actiune”, si cred ca nu o vor mai avea nici cind vor intilni alti dulcinei. Deci primul gol a fost marcat.
Si pentru ca lumea devine mai buna sau de data aceasta mai informata, incepind de la fiecare individ in parte, va adresez voua dragilor parinti de dulcinei sau chiar dulcinei in sine, provocarea de a-mi trimite poze cu voi facindu-va insulina sau testindu-va glicemia LA VEDERE in diverse locuri publice, poze care vor ajunge chiar aici pe blog.
In cazul fericit in care sunt curajosi printre voi care vor sa-mi trimita poze ii rog sa o faca si pe adresa de mail ioanatoma2010@gmail.com ca nu cumva sa se rateaceasca printre comentarii sau spamuri.
Edit on 3rd f Nov : iata si primul curajos . Alex, prietenul nostru dulce, isi poarta cu mindrie Dexcomul in tabara la Mamaia. Normalitatea se poata pastra daca si noi vrem asta. Multumim Alex. Alex are 11 ani si de 2 ani si jumatate este la fel de dulce ca si noi.
Si…. celalat Alex, prietenul nostru dulce, dulce, in oras la o ……saorma. Delicios! Multumim Alex pentru poze