Noi si Diabetul

Archive for November, 2013

Dexcom G4 este ultimul tip de senzor de glicemie cu monitorizare continua. Este format dintr-un transmitator care se monteaza pe burta, brat, sold, in general cam in acealeasi locuri  in care facem insulina, si un receptor ‘receiver’  care arat ca un pager mult mai sofisticat si care permanent ne indica glicemia pe ecran ‘display’,  iar ca si consumabile avem senzorii care se schimba odata la 7 zile conform prospectului.

De ce este nevoie de un astfel de senzor? Motivele sunt multe insa de baza este   controlul mult mai bun al glicemiei . Asa cum zice si site-ul Dexcom    http://www.dexcom.com/why-cgm/fingersticks-vs-cgm  de  cite ori n-am fost  prinsi oare cu garda jos din punct de vedere al glicemiei?

Noi am considerat ca trebuie sa-l avem asa ca ni l-am luat. Preturi si alte informatii legate de achizitia  lui le gasiti in postarea precedenta .

Iata entuziasmul si nerabdarea copilei cind am adus coletul de la posta

Montarea  senzorului s-a facut  la cabinetul doamnei doctor de catre un tatic tare drag noua. Era una din acele  intilniri dulcinei si parinti de dulcinei organizate la cabinetul doamnei doctor.

Odata montat am asteptat  cuminti 2 ore timp in care s-a calibrat dupa care Bingo!  iata si prima glicemie afisata

Nu-i rau deloc pentru un nou inceput, nu-i asa?  Poate ca reusim sa rupem lantul  ghinioanelor si sa instauram o noua orinduiala.

De atunci si pina azi am schimbat 3 senzori, si daca prima data a avut ceva emotii taticul nostru -in sarcina lui cazind acest procedeu- astazi  il putem declara  chiar expert. In afara de Aida, le-a montat senzorul  inca altor 2 dulcinei  deci putem spune  ca acum chiar are experienta.

Ce pot  sa va spun eu  in acest moment despre G4:

-suntem super mega multumiti de el

-stim ce glicemia are domnisoara la orice ora din zi si din noapte si putem sa intervenim daca este cazul.  Senzorul are rolul unei perechi de ochi cu care putem scana glicemia copilei.

-odata la 12 ore trebuie calibrat, adica trebuie sa luam glicemia din deget si sa introducem valoarea gasita in receptorul senzorului

-calibrarea lui se face min 12 ore, dar poate  fi facuta ori de cite ori vrem pastrind aceasta conditie.

-pentru o mai buna aderenta dar si rezistenta in timp este bine daca va puteti procura un lipici special numic Skin tack. Nu se gaseste in Romania  dar poate fi luat de pe e-bay sau prin vreo cunostinta din America. Cred ca il au si cei din Olanda…

-senzorul propriu zis -partea consumabila- se inlocuieste conform prospectului odata la 7 zile, insa  citind diverse forumuri  din America dar avind si  parerea celor care deja aveau acest sensor, am aflat ca senzorul se poate ‘pacali’ si dindu-i-se ‘stop senzor’ iar apoi ‘start senzor’ il mai putem folosi inca 7 zile. Facind aceste operatiuni senzorul ‘gindeste’ ca noi am scos senzorul montat si l-am inlocuit cu unul nou. Sincer noi i-am dat  chiar si a doua  ora ‘stop’ si ‘start’ si l-am tinut inca 4 zile -18 zile in total. Am inteles  ca nu la toata lumea a mers asta, senzorul  dind anumite erori (semen de intrebare)  la cea de-a doua ‘pacalire’  insa noi am fost norocosi.

Acum ca v-am spus impresiile mele copiez mai jos ginsurile unei alte mamici de dulcinei ce abia  a achizitionat un Dexcom G4:

Oau!
Nu va pot saluta altfel, sunt încă socata de cand utilizam Dexcomul!
Mă minunez privind glicemiile pe el, dacă in prima zi a fost “pe lângă drum” cum spune DNA noastră Doctor, de ieri mai vad câte un 300 pe zi pentru vreo 30 minute maxim iar in seara asta m-a socat dea dreptul. La ora de gustare i-am dat sa mănânce cei 25 h si pt ca o ora mai tarziu arata glice ca fiind sub 100, i-am dat 10 rapizi si am așteptat. Si uite așa a stat de la 21 pana la 00″30 pe glicemie 100-120.  Glicemia din deget este aproape identica daca ii introduci/ calibrezi cand iti arata ca sta. 
E încă verific des glicemia din deget pt ca trebuie sa recunosc, mi se pare prea simplu si atunci vreau sa stiu daca minte si cât de rău…si nu minte!
La glicemie mai mare ( peste 200) s-a intamplat sa arate diferit de glucometru, fie mai mult cu 20mg/dl fie mai putin. Mi se pare atât de simplu totul….noaptea trecută am dormit cu adevărat, n-am mai stat treaza pana la 2-3 dimineața sa masor glicemii din degetele ca in noptile de dinainte de Dexcom, doar am deschis ochii cand si cand si ghiciti ce am observat! Eu făceam de “garda” pana pe la 3 dar glicemia ne creste pe la 4! Așa ca noaptea trecută cand am deschis ochii la 4 si am văzut ca ușor ușor de pe la 3 a început sa urce de la 160 la 200 si tendința era de creștere ușoară, am făcut corectie o unitate si m- am culcat la loc. Practic, am surprins momentul si asta nu reușeam sa fac fără Dexcom si așa ne trezeam noi cu glice 250-280 la 6 dimineața in unele nopți…probabil hormonul de creștere care își face de cap in unele nopți.  -Aceste rinduri  au scrise la cald chiar a doua zi de la montarea dexcomului.

…………………..

Cele mai corecte glicemii am observat ca le arată atunci cand pe aparat este glicemia cu linia dreapta, adică in perioada imediat următoare nu fluctueaza. Pe Dexcom aveam glicemia 124 si la pictura din deget cu Freestyle era 119.
In schimb, de 3 nopți glicemiile cresc foarte mult, vad pe Dexcom creșterea si intervin deja cu o corectie la glicemia de 200 in ușoară creștere si cand știu ca nu mai are rapida in acțiune.
Si in seara asta la fel: pt ca am venit de la înot cu glicemie 250, am făcut insulina rapida mai devreme adică la 7. A mâncat jumătate de ora mai tz cand glicemia era inca 200 pt ca dacă astet mai mult îmi arată dexcomul ca scade cu 2 linii in viteza. La 20 a scăzut iar si am mâncat 5 h rapizi din mandarina si încă 21 din 30 grame de pune uscate fără samburi ( au 75 pe 100 grame).
Dar, fie nu mai avea insulina ca lantusul de aseară se terminase deja, fie prunele uscate cresc târziu si apoi cresc…am ajuns ușor ușor la 250 la orele 23″30. Acum făcut 2,5 ui de novo si aștept sa scadă.
Poate ca e si perioada de creștere, a mai luat in greutate si in înălțime si își face hormonul de creștere de cap spre miezul nopții…
Oricum, fără Dexcom, probabil ca as fi păzit glicemia continuu, intepandu-i degetele din ora in ora…noua nu ne ajungeau cele 300 de teste decât vreo 40-50 zile după care cumpăram…iar freestyle-ul care vrea pictura mică si e foarte de încredere, nu costa sub 140 RON cutia de 100. Deci oricum mai cheltuiam pe ele 280 RON…cât pt in sensor  cel putin, pana la următoarea reteta.
As vrea sa spun ca sunt foarte dezamagita de Romdiamed care e doar un furnizor la Dexcom nici măcar un distribuitor si face din copiii nostrii un business si din noi “vaci de muls” bani.
Sper sa nu ajung vreodată sa cumpăr de la ei! Am luat dexcomul din Olanda cu mult mai puțin decât la ei si de asemenea consumabilele sunt mai ieftine chiar si cu transport. Prețurile le știi.
Dar nu așa se construiesc afacerile?! Pe nevoile celorlalti… -iar aceste rinduri la citeva zile distanta.

Numai bine si glicemii cit mai bune.

 A trecut ceva vreme de cind in sfirsit m-am hotarit sa fac demersurile pentru achizitionarea unui Dexcom G4.  Spun ‘in sfirsit’  pentru ca desi  stiam ca TREBUIE sa-l avem, aveam totusi niste framintari care nu-mi dadeau pace: cum il va primi Aida,  va fi acesta ca un stigmat ???

N-am ascuns niciodata diabetul  asumindu-ni-l 100%,  fiind convinsi ca numai asa putem in final sa-l stapinim si sa avem o viata normala, si asa cum am povestit de nenumarate ori suntem foarte dezinvolti ori de cite ori trebuie sa ne facem insulina  in mijlocul parcului sau la o pretrecere cu multi necunoscuti, sau oriunde altundeva. Nu ne-am ascuns NICIODATA.

Si totusi… senzorul  ar fi fost ceva la vedere secunda de secunda, o expunere directa  continua.  Ne-ar fi afectat asta? De fapt, mai bine zis, ar fi afectat-o pe copila care probabil ar trebui sa raspunda curiozitatii necunoscutilor?

Avem marele noroc de a avea gasca noastra de dulcinei strinsa in jurul doctoritei noastre, iar dintre acesti dulcinei  Alex are deja un senzor de glicemie Seven Plus, Andrei  si-a luat si el un Dexcom G4 acum citeva luni, Larisa s-a ‘sensorizat’ si ea, asa ca domnisoara mea a avut numai exemple pozitive iar eu am inceput sa ‘lucrez’ la psihicul ei usor, usor explicindu-i cit de benefic va fi senzorul pentru noi asa ca am avut placuta surpriza -Aida intotdeauna m-a surprins foarte placut avind un echilibru psihic foarte bun- de a constata ca copila nu numai ca-si doreste acest senzor dar este chiar  nerabdatoare sa-l primeasca.

Bun! Odata pragul psihologic depasit am inceput cautarile pentru cel mai bun pret de achizitie.

Am inceput  cu firma mama din America, care insa m-a  refuzat  politicos spunind  ca din cauza barierelor legislative nu livreaza  direct  in Europa  ci doar prin firmele distribuitoare care se regasesc de altfel si pe site-ul Dexcom. OK! M-am regrupat si am inceput sa trimit  mailuri  catre  Italia, Spania, Franta, Elvetia, Germania. Spaniolii m-au refuzat si ei spunind  ca le pare  rau  dar  ei livreaza doar in Spania si Portugalia. Franta, Elvetia si Germania n-a dat nici un semn.

Speranta a venit odata cu acest mesaj :

Dupa un schimb de e-mailuri  cu dl Roveron, am plasat comanda ferma, am facut  plata prin transfer bancar si… iata ca a venit si momentul mult asteptat si anume   primirea avizului postal de ridicare a coletului. Uraa!

Si acum haideti sa rezumam informatiile legate de pret:

*din America nu se poate achizitiona in mod direct  dar cred ca aici se gaseste pretul cel mai bun. In principiu la ei Dexcomnul este acoperit de polita de asigurare. Daca  aveti pe cineva in State si va riscati sa-l  cumparati de pe vreun forum…

*Italia: 1100 eur kitul

Dexcom G4 Platinum startkit  (reciever and transmitter ) : 918 euro.

Dexcom G4 Platinum sensor ( box of 4 sensors)   : 298 euro.   If you order 4 boxes of sensors, your price will be  260 euro/ box.

( Instrument will be in English and mgdl  ( or mmol if needed) ( and always black)

  Shipping costs are 40 euro/package

dar atentie!  daca alegeti Olanda  precizati-le ca vreti ca senzorul sa fie in mgdl si nu in mmol. Adresa de mail pe care puteti  scrie este : w.bornkamp@zkopehealthcare.com iar  persoana de contact se numeste Wilco Bornkamp.

Sper ca aceste informatii sa va fie de folos.

Vor urma postari despre montarea senzorului si impresiile de dupa.

Frica! Ce este oare frica?

Pina sa intre Aida in viata mea nu-mi aduc aminte ca acest sentiment sa ma fi incercat vreodata. Sa fi fost inconstienta tineretii?  Poate. Mi-aduc insa  aminte   cind m-a incoltit  frica pentru prima data.  La doar citeva luni de cind  nascusem copila, eram in bucatarie pregatind toate cele pentru a doua zi cind deodata au inceput toate sa se miste. Era cutremur si primul gind care m-a strafulgerat a fost ‘Aida!’ . In fractiuni de secunda eram deja cu bebelusa in brate. Nu era primul cutremur  pe care il traisem insa era prima data cind m-a speriat. Atunci am inteles ca a fi parinte inseamna sa fii pur si simplu ingrozit , terminat de frica, la sesizarea si celui mai mic pericol asupra puiului tau.

Cutremurul a trecut, noi ne-am continuat linistiti viata, iar frica nu am mai simtit-o pina in Iunie 2007 cind diabetul a intrat cu bocancii in viata noastra. Atunci am plins, am urlat, m-am intrebat de mii de ori ‘de ce?’ dupa care cu ajutorul doctoritei noastre am inteles ca pentru binele Aidei trebuie sa ma adun si sa merg mai departe, si nu oricum ci cit mai normal si frumos posibil. Si uite asa au trecut peste noi alti ani, ani frumosi desi cu diabet de data aceasta, ani cu glicate bunicele -privind retrospectiv parca cele mai  bune glicate le-am avut in anii imediat dupa debut.  Frica a mai venit, asociata cu cite un hipo cum ar fi cel de aici  sau aici,  dar de fiecare a plecat repede.

Dupa ce am inceput anul 2013 ‘ intr-un mare stil’  ,  istoria s-a repetat  in vara,  insa de data asta a fost cumplit. Eram la tara la bunici intr-un sat din Olt. Copila s-a jucat toata ziua prin curte avind grija de toate orataniile si ‘ajutindu-si’ bunica la treburi, insa nu a facut nici un efort extraordinar, doar miscare in aer liber.  Pe vremea aceea faceam Humalogul dimineata, prinz si la ora 18-19 iar Lantusul la ora 21 . Cam acelasi scenariu s-a derulat si in acea zi doar ca fiind vara si stind afara pina mai tirziu am facut Lantusul cu o oarecare intirziere.

Ora 23.20 GL 187; Facut Lantus  si baut 120 ml lapte preventiv pentru ca facuse miscare toata ziua. Copila merge  la culcare.

Ora 23.44 – tresar -am convingerea ca  ceva sau cineva, o forta mai presus de noi,  are grija de dulcineii nostri si ori de cite ori este nevoie apasa butonul nostru de alarma – si merg sa-i verific  glicemia. Surpriza: Gl 79, mincam  repede 10 gr zahar  si 1 croisant mare.

Ora 00.04 GL 59; 15 gr zahar (ma gindeam  ca usor, usor va intra si croisantul in actiune)

Ora 00.08   GL 62 /// Ora 00.14  GL 72 /// Ora 00.26  GL 89 /// Am crezut ca am scapat. 

Ora 01.04 GL  26. Copila este foarte obosita si mi-e destul de greu sa o tot trezesc si sa-i dau sa manince asa ca decid sa-i  fac  glucagonul . TOT. Aici cred ca am gresit  si ca jumatate ar fi fost  suficient, insa e usor   de zis asta acum,  atunci frica a fost mare.

Ora 01.06 GL 34 // Ora 01.10. GL 68 //Ora 01.16 GL 103 //Ora 01.34  GL 17 0 In sfirsit pot rasufla usurata.

Ora 02.26 GL 371

Ora 02.45 Gl 400 Ma panichez din nou  de teama  ca acum  sa nu urce prea mult si ii fac corectie.

Ora 03.20 GL 327  Iar ma apuca panica de teama ca glicemia sa nu inceapa sa o ia din nou la vale. Cedez nervos  si o sun pe doamna doctor care ma linisteste spunindu-mi  ca ce am facut a fost  bine si ca de acum pericolul a trecut. Doamne cit e de bine sa fii in grija unui astfel de medic! Sa ne traiti multi ani  fericiti doamna doctor ca mare nevoie avem  de dumneavoastra! Si sper sa nu va mai trezesc niciodata in miez de noapte.

Ora 4 GL 205 // Ora 04.40 Gl 154 // Ora 05.39 GL 134

Am fost ingrozita de frica intreaga noapte, stomacul mi-a fost  un pachet de nervi si sunete ciudate, si m-am   intrebat intr-una in ce directie sa apuc in caz de nevoie. Va reamintesc ca eram la Olt iar cel mai apropiat spital ar fi fost cel de la Caracal sau Slatina.  Faptul ca nu eram in Bucuresti a fost un factor de stres in plus.

Nu-mi mai amintesc ora exacta dar la un moment dat, dupa ce i-am facut glucagonul, copila a inceput sa acuze dureri de burta si greata, ca in final sa si verse. A fost insa o singura varsatura dupa care a adormit  linistita pina dimineata. Probabil ca varsatura si eliminarea hidratilor ingerati asociata cu corectia facuta, a fost motivul pentru care desi i-am facut  glucagon iar glicemia a urcat destul de mult, dimineata a avut  glicemia buna.

Zorii zilei  ne-au gasit pe mine facind planton iar pe domnisorica mea dormind linistit si avind glicemia 118 la ora 08.58.

Asta a fost ce de-al treilea episod cauzat de o reactie neinteleasa in urma administrarii Lantusului-de fapt nu stiu daca este vorba de Lantus in special pentru ca ni s-a intimplat recent si cu Humalogul. Prima data ni s-a intimplat la mare dar a fost chestie de minute, apoi de Revelion 2013. De fiecare data la distanta de citeva minute de la admistrarea insulinei, aceasta parca ia foc si arde rapid  nefacind fata direct proportional hidratilor luati suplimentar.

Nu a trecut mult timp insa si am avut  parte de  o noua provocare acum nu mai bine de o luna.  Intr-o Simbata seara, dupa ce i-am facut  Lantusul copilei, la numai  citeva   minute glicemia a inceput sa o ia la vale si am reusit  sa o tinem in friu cu hidrati fie din dextroza, zahar sau  minicroisante luate  la internal de 10 min. Intr-o ora si jumatate a mincat copila mea dublul cantitatii de hidrati de la o masa de prinz normala. Si asta pentru ca desi  minca in continuu  glicemia  se incapatina sa urce, mai mult -abia daca o puteam tine pe loc sa nu coboare.

 Daca pina in vara faceam Lantusul la ora 21 sau chiar mai tirziu, dupa episodul Olt am decis sa-l mutam la ora 18 ca daca cumva  episodul se repeta  macar  sa ne prinda treji.  Acum scenariu devenea ora 18 Lantus, stat  si observat 1 ora ce se intimpla si abia apoi facut  rapida de seara. In felul acesta mi-am luat masuri de siguranta pentru un eventual  hipo de seara,  insa au aparut probleme pentru  a doua zi. Intrucit actiunea Lantusului de termina undeva pe la ora 16, pret de 2 ceasuri pina la ora 18 cind  ajungeam eu acasa de la serviciu  ramineam descoperiti iar copila ajungea  la glicemii de 250-300.

Dupa vreo 2 saptamini de glicemii foarte mari seara am decis sa revenim la vechea schema si anume: Humalog la ora 18 iar Lantusul la ora 21 cind teoretic ar trebui sa mai  fie putin spre deloc Humalog in organism, dupa care  stam in expectativa inca o ora si ceva si… abia apoi  mergem la culcare. Spre deosebire de pina asta vara, conditia este sa nu mai intirziem de ora 21 sau daca vreodata  se va mai intimpla sa nu mai mergem la nani  pina nu vedem ce se intimpla dupa Lantus. Oricum de fiecare data nebunia a durat cam o ora – doua…

Pentru ca saptamina trecuta aceeasi reactie agresiva a insulinei s-a produs urmare inteparii din greseala a unui vas de singe (la scoaterea acului am avut picatura de singe), ne intrebam daca nu cumva chiar asta este explicatia.  Chiar daca la episoadele anterioare n-am avut picatura de singe se prea poate ca inteparea vasului sa fie fost superficiala iar cind am retras  acul peretele vasului de singe  sa se fi inchis imediat.

Nu am tras o concluzie clara si sa nu credeti ca nu m-am intrebat  si daca nu cumva am facut rapida in loc de lenta si credeti-ma ca nu asta s-a intimplat- am ajuns chiar sa fac poze la penul de Lantus si sa-mi intreb copila ‘il vezi mami?, este gri daca te intreb mai tirziu  ce ti-am facut  sa tii minte ca a fost gri’.  Poate inteparea unui vas de singe este explicatia, poate faptul ca copila mea a crescut  si este in perioada de prepubertate, poate vara-toamna asta au fost mai cu ghinion pentru diabetul nostru, poate putin din fiecare… poate… poate…

Ideea este ca desi copila accepta  doar antebratul si picioarele ca si locuri pentru  insulina, recent  am convins-o  sa-i fac Lantusul  mai pe lateral unde este sunt mai putine vase de singe si mai  mult tesut adipos  iar absorbtia sper sa fie mai lenta. Cum de citeva luni incoace nimeresc toate vasele de singe (daca asta se intimpla intradevar), desi am ceva state in diabet, cred ca nici nu are rost  sa ma mai intreb sau necajesc. Sper doar sa fi facut toate artificiile necesare  sa nu o mai patim, ca tare  urit este.

Voua vi s-a intimplat asta vreodata?

Mi-as dori ca la acest post sa primesc cit mai multe comentarii  de la voi.

Edit later:  Nu am cuvinte sa multumesc tuturor celor care si-au  gasit  citeva minute  sa comenteze pe blog, mai ales ca stiu ca timpul a devenit  realmente o problema pentru toti.  Comentariile voastre m-au ajutat foarte mult sa inteleg ca pur si simplu  se poate  intimpla,  si astfel sentimentul de vina ca poate  fac eu ceva gresit  a mai disparut. Intre timp parca si  frica s-a mai estompat, dar  inca sunt cu ochii pe copila ca pe butelie dupa insulinele de seara. Si pentru ca am primit  un mail in care o mamica era complet nemultumita de Lantus  vreau sa precizez ca noi am convietuit  cu acest Lantus foarte bine ani la rind, si sper sa o facem in continuare,  si chiar nu stiu daca el, Lantusul a avut  vreo vina in aceste episoade de hipo. Cred ca a fost un cumul de mai multi factori. Va multumesc inca odata tare, tare mult pentru comentariile voastre.

Da! Stiu!  Scriu din ce in ce mai rar  si-mi incalc constant promisunea de posta mai des. Si am atitea lucruri sa impartasesc cu voi….

Am avut  o vara frumoasa incheiata  cu o tabara  fabuloasa, si anume cea de-a doua editie a taberei de dulcinei despre care o sa va povestesc chiar astazi;  apoi a venit  toamna iar copila  a trecut  clasa a patra; apoi am cumparat Dexcomul mult dorit-despre asta o sa scriu  un post detaliat sper ca pina la finele acestei luni; am trecut  printr-o perioada furtunoasa cind diabetul  si-a aratat  iar coltii iar eu am simtit din nou ce inseamna frica,  dar… nu m-am dat  batuta  si  cu nepretuitul ajutor al doamnei doctor  voi CISTIGA  RAZBOIUL;  s-a marit  familia de dulcinei  prin alaturarea  domnisoarei Ana, si multe multe altele despre care sper sa reusesc sa scriu cit mai curind.

Dar sa incepem optimist cu un post vesel cu si despre niste oameni  deoesebit de  frumosi .

In Septembrie anul trecut scriam despre prima noastra tabara de dulcinei sperind ca aceasta sa devina traditie.

Si  datorita minunatei noastre dne. doctor,  dar si cu sprijinul Roche Romania, de altfel singura firma care a raspuns initiativei noastre, speranta a devenit realitate si anul acesta am fost cu cea de-a doua noastra familie  -cea de dulcinei- in tabara la Oratia, cea mai minunata locatie  ever unde ne-am promis ca ne vom intoarce. Cit de frumos a fost… si ce oameni minutati…!

Si daca prima zi a fost de acomodare, cea de-a doua a inceput in forta cu inviorarea de dimineata (de la care unii au tras chiului )

urmata de micul dejun

apoi a fost program de voie, iar dupa prinz am plecat cu Generalul in drumetie pe  Valea Cheii.  Am facut popas pentru a vizita pestera  La Uluci  unde ne-am testat si glicemia, dupa care am facut stinga imprejur catre casa.

In a  treia zi de tabara ne-am delectat cu pictarea de  tricouri

In cea de-a patra zi am fost in vizita la nenea Ancu -mester popular in cioplitul lemnului- unde dulcineii s-au imprietenit cu lemnul si rindeaua

iar seara a inceput nebunia, adica  Carnavalul  la care ne-am dat in stamba cu mic cu mare. La cererea expresa a dulcineilor, parintii dar si… doamna doctor au trebuit sa spuna poezii si ghicitori dar si… sa joace intr-o sceneta, pe care noi am intitulat-o Ursul Hipo

In cea de a cincea zi,indrumati de Carmela si fiul acesteia,  am luat drumul muntelui in cautarea cetatii Oratia. Odata ajunsi aici ne-am intilnit cu o dulce fantomita

Ne vom aminti cu mare drag de toate acestea dar si de partidele de fotbal ale baietilor, de gustul delicios al pizzei sau cheese cake-ului facut  de minunatii nostri  soti care au invadat  bucataria Carmelei, de vizita la pestera Dimbovicoiara, de povestile Generalului , de risul copiilor nostrii, de enigmele incilcite ale dlui Toma spuse la lumina focului de tabara, chiar asa am uitat sa va spun ca, cuminti fiind am avut parte de doua seri  cu foc de tabara, de   porumbul copt in jar, de sfiriitul mititeilor , de afinata Carmelei, de minunatia aceea de priveliste, de aerul curat, de multe dar atit de multe lucruri frumoase, dar cel mai mult de oamenii dragi  pe care i-am cunoscut  in aceasta vara. Multumim Carmen pentru tot ce ai facut  pentru  noi, cit despre dumneavoastra domnule General: ‘Jos palaria’ -sunteti niste oameni tare  frumosi.

Dincolo de distractie, aer curat, voie buna si relaxare, aceasta tabara a avut un triplu beneficiu asupra familiei noastre: in primul rind copila  se simte minunat printre dulcineii ei iar tabara este binele venit la pachet cu diabetul,  mie imi face foarte bine sa ma reintilnesc cu mamicile de dulcinei, iar  iubitul meu sot care daca pina acum nu era chiar 100% implicat  in aceasta gasca de dulcinei creata in jurul blogului si al doamnei doctor, incepind cu  Oratia s-a integrat perfect, legindu-se o mare afinitate intre el si ceilalti tatici si… master chef  Viorel.

Abia astept  tabara de anul viitor!

Multumim  doamna  doctor si multumim La Roche! Trebuie sa recunosc ca suntem tare norocosi sa va avem aproape.