Archive for May, 2011
Acum 4 ani, cind copila a fost depistata cu diabet juvenil am simtit ca a cazut cerul pe mine, credeam ca nimic nu nimic nu va mai fi la fel, ca sa nu zic posibil. Timpul insa a trecut si usor, usor, cu ajutorul doctoritei noastre si mai ales cu marele ajutor al copilei am inteles ca putem avea in continuare o viata normala. Poate cu mai multe temeri decit altii, cu mai multa grija, mai mult timp alocat calculelor, cu oaresce restrictii dar totusi o viata NORMALA.
In acesti 4 ani de diabet am invatat sa ne adaptam oricarei situatii astfel incit copila sa nu simta semnificatia expresiei ”NU ai voie!”.
Vinerea trecuta cind am ajuns acasa copila ma astepta in prag cu fetitoasa de catel plouat zicindu-mi: “mami te rog sa o suni pe mama Ioanei pentru ca in acest week-end m-au invitat pe la ei, te rooooog ”. Ioana este colega de clasa si buna prietena a fiica-mii care ne-a onorat cu prezenta de vreo citeva ori, asa ca acum era rindul Aidei sa-i intoarca vizita.
Toate bune si frumoase, mi-am luat copila in brate ,ne-am pupat, timp in care rotitele creierasului meu s-au pus in miscare: OK , las copila la Ioana dar ce facem cu insulina, cu masa?! la’s ca am timp sa ma gindesc cum facem…
Simbata ne-am bucurat pe deplin de deliciile Lantusului. Dupa o saptamina obositoare si o Vineri seara prelungita , Simbata ne-am trezit la ora 11 cu o super glicemie: 70. Datorita acestei treziri intirziate programul nostru trebuia sa arate asa:
-ora 11 insulina + masa principala
-ora 14 gustare
-ora 17 insulina + masa principala
-ora 20 gustare
-ora 21 Lantus
Drept urmare la ora 11.00 i-am facut insulina copilei, i-am dat sa manince dupa care am pornit catre Ioana. Pe drum i-am facut instructajul copilei: uite aici papucii (Ioana sta la curte), ai si 3 tricouri de schimb (de cind cu diabetul, Aida transpira foarte mult la efort/joaca asa ca oriunde mergem suntem inarmati cu schimburi), ai biscuitii Oreo pentru gustarica de la ora 14.00, daca la prinz mamica Ioanei va da sa mincati gusta din tot ce iti place dar ai grija la fructe, suc si dulciuri din care as vrea sa maninci moderat ca sa pastram glicemia buna, te rog sa ma suni daca ceva e in neregula sau te-ai plictisit si vrei acasa. Ai inteles? Am mare incredere in tine!
Dupa ce i-am facut copilei capul calendar, am ‘livrat-o’ la Ioana iar noi am plecat catre un prieten ce statea la 3 strazi distanta de Ioana, cu promisiunea ca revenim la ora 17.00.
Cele 5 ore care au urmat am stat ca pe ghimpi: ce face copila mea? o fi bine? Am reusit marea performanta de a-i da un singur telefon prin care m-a informat ca a mincat la ora 14.00 niste supa, friptura si cei 2 biscuiti Oreo lasati pentru gustare. La ora 17 ne luam la revedere de la Ioana si ne indreptam spre casa dar nu inainte de a ne lua glicemia: 110. Super bine, mai ales ca domnisoara mai ciugulise si o capsuna si citeva cirese. Sub protectia Lantusului am luat-o usurel spre casa decalindu-ne programul cu o jumatate de ora. Dupa amiaza a decurs fara alte evenimente iar la ora 21.00 ne puteam lauda din nou cu o glicemie buna.
DECI: SE POATE!
I-am promis Aidei ca intrucit a fost copil bun si nu m-a dezamagit putem repeta povestea si alta data.
Probabil ca sunt dulcinei care la 7 anisori cit are copila mea isi fac si insulina singuri nu doar testarea glicemiei. Aida stie sa-si ia glicemia singura, stie sa potriveasca unitatile penului, stie sa foloseasca penul (atunci cind exerseaza pe noi) insa deocamdata are o oarecare retinere de a se intepa singura. Doctorita ne-a sfatuit sa nu o fortam, sa lasam aceasta alegere sa vina de la sine, virsta optima a capatarii independentei in diabet fiind conform specialistilor 8-9-10 ani.
Pina atunci apelam la un fel de semi-independenta, asa cum vom face si in Iulie cind ne vom alatura (si noi impreuna cu Aida) taberei in care merg colegii de clasa ai Aidei. In felul acesta nu ii vom spune: mami tu ai diabet asa ca nu poti merge in tabara.
Glicemii bune si o viata frumoasa si NORMALA va doresc.
Cind eram eu juna prima si ma intrebau babele citi copii imi doresc raspundeam fara nici o ezitare: 3 maica. Si sincer, ani la rind, asa mi-am imaginat eu familia mea: 3 copchii si una bucata sot. Intre timp planurile s-au mai schimbat , juna s-a mai copt si s-a limitat doar la o mindrete de copila, dar in week-endul ce tocmai a trecut mi-am vazut visul cu ochii. Adica am avut pe inventar 3 fete cucuiete si una bucata sot. Doua din cele 3 fete sunt frumoasele verisoare ale Aidei care au venit intr-o ‘excursie de week-end’ la noi (ele locuind la 10 minute distanta ). A fost absolut minunat. Nici n-am stiu ca sunt copii in casa.
Nu stiu daca facem bine sau nu, dar noi incercam sa marcam acesti ani ai copilariei Aidei motiv pentru care 99.99 % din timp programul ni-l face domnisoara in cauza. Distractiile mondene sau cele tip ‘ca doi porumbei’ le-am aminat pentru vremea cind copila ne va saluta din mers zicind ca pleaca la intilnire. Pina atunci vrem sa-i oferim copilaria care o merita acordindu-i tot timpul si energia noastra. Dar ca sa pot face asta un ‘singur dor’ am si eu: ca Simbata dimineata dupa incheierea programului glicemie/insulina sa ma lasi SA DOOOOORM/lenevesc pina pe la 11-12.
Si asa cum spuneam, avind cele 2 fete cucuiete la noi in week-end, domnisoara Aida a avut ocupatie, asa ca jumatate de zi am avut liber la leneveala. Ce bine a fost… Dupa prinz am fost la plimbare in IOR sa admiram paunii, lebedele si broastele testoase, sa mincam inghetata si sa ne distram, si gata ziua de Simbata, iar Duminica am fost la un atelier de creatie unde fetele au mesterit la niste desene si rame pe care le-au decorat cu pasta fimo.
Am avut parte de un week-end super relaxant cu multa inghetata, si imi doresc sa repetam experienta.
Dar, pentru ca intotdeauna exista un dar…, tot Simbata am avut si prima abatere de la rutina mea de tip 3 http://cuburidezahar.blogspot.com/2011/03/tipuri-si-etichete.html.
De cind cu povestea asta cu diabetul, adica de 4 ani, merg la culcare in fiecare seara numai dupa ce-i testez glicemia copilei la ora 01.00 noaptea (acum intelegeti de ce sunt asa disperata dupa acele citeva ore de rasfat Simbata dimineata?!). Cred ca am acumulat foarta multa oboseala, altfel nu-mi explic cum de Simbata seara am adormit fara a-mi mai face datoria, si toata noaptea am fost intr-o stare foarte ciudata in care dormeam dar in acelasi timp constientizam ca trebuie sa ma trezesc pentru glicemie si nu puteam. Nu stiu cum sa explic dar dormeam si eram treaza in acelasi timp insa fara a ma putea ridica din pat. Foarte ciudata si nasoala starea si sper sa nu se mai repete. Cineva acolo sus ne iubeste insa si am avut noroc de glicemii bune peste noapte , fara risc de hipo, pentru ca valoarea de dimineata a fost 68.
O zi frumoasa tuturor si glicemii bune dulcineilor mari si mici!
Acesta ( 6.3) este rezultatul ultimei glicozilate facute saptamina trecuta. Asta inseamna ca in ultimele 3 luni am stat pe glicemii foarte bune. Dupa o toamna nabadaioasa glicemic, am revenit pe drumul cel bun si ne putem lauda cu un control glicemic, ceea ce ma bucura foarte tare. Si asta datorita in mare parte Lantusului.
Vizita la cabinetul doamnei doctor a fost una cu gust dulce-amarui: dulce pentru ca ne-am revazut, suntem cu totii sanatosi si voiosi, iar amarui pentru ca, pentru a nu stiu cita oara am vazut-o pe doamna doctor foarte afectata si amarita din pricina subredului sistem sanitar care in loc sa caute solutii pentru pacientii sai mai mult pune bete in roate. Dna doctor e genul de medic care se implica foarte mult sufleteste motiv pentru care si sufera foarte mult in astfel de situatii. Nu are rost sa reproduc intreaga discutie, a fost vorba despre ping pongul care se incearca cu specializarea Diabetologie (ca de! e o vaca numai buna de muls!), despre faptul ca nici pina azi nu s-a gasit o solutie pentru importul de glucagon tara avind ‘treburi mult mai importante’ , baza de date pacienti care prezinta lacune si cade efectiv pierzindu-se astfel contribuabili pe drum iar medicul trebuind in permanenta sa o verifice si update-ze pentru ca pacientul sa nu fie in postura de a plati reteta neregasindu-se in baza de date a farmaciilor… A fost trist sa o aud zicind: ‘Ioana ca si medic ma simt umilita de sistem, suntem tratati ca niste prosti si simt ca nu mai am forta si unelte sa ma lup cu el, si… desi nu regret nici o secunda drumul ales -cel de a fi medic, daca ar fi sa aleg acum cred ca as opta bucuroasa pentru meseria de secretara.”
Anyway, toate aceastea nu sunt noutati din pacate, si nici nu se vor schimba prea curind, asa ca tot ce ne ramine de facut este sa zimbim si sa incercam sa luam noi haturile pe cit putem. In acest sens sunt super incintata ca saptamina aceasta va lua fiinta o noua asociatie pentru diabet infiintata de doamna doctor, asociatie pe care o voi sprijini si eu cu tot sufletul, si nu numai, si care sper sa aduca multe zimbete pe chipurile pacientilor, dar mai ales ale copiilor cu diabet.
Asa ca dragilor, cei care inca nu ati redirectionat inca cei 2% http://www.contabun.ro/2010/04/19/declaratia-230-cum-putem-directiona-pana-la-2-din-impozitul-anual-pentru-sustinerea-entitatilor-nonprofit/ si credeti ca aceasta asociatie pentru diabet nou infiintata merita increderea voastra va rog sa-mi dati de stire si promit sa ma ocup eu de hirtii . Este pacat sa lasam banii Statului care se para ca este oricum prea ametit si habar nu are cum sa-i fructifice.
In alta ordine de idei, Copila mea e sanatoasa, multumesc lui Dumnezeu, sta numai pe valori bune cu o mica exceptie -glicemia de la ora 01 noaptea care este undeva pe la 200 dar n-avem ce sa-i facem pentru ca se trezeste cu 70, 68, 85…
Am avut si vacanta de Paste si ne-am facut de cap jonglind foarte bine cu programul: au fost zile, cum a fost cea a Invierii, in care mergeam la nani la ora 12 noaptea si ne trezeam la 10.30 a doua zi… schimbind astfel si nr de administrari insulina si mese de la 3 la 2 Actrapid +masa principala la ora 10.30 si 16.30 cu ultima gustare la 19.30 apoi Lantus si la nani .
Intre timp copila si-a schimbat si iubitu’, nu mai este Darius pe care l-a lasat prietenei ei, ci acum este Iulian un baietel minunat care imi reda speranta ca inca exista cavalerism. Minunatul baietel ii tine jacheta copilei ajutind-o sa se imbrace, ii trage scaunul de la banca ajutind-o sa se aseze, ii ofera nu stiu ce piatra stralucitoare, o complimenteaza, ce sa mai vorbim… as vrea sa fiu o musca si sa-i vad ‘in action’ . Trebuie sa fie tare haios…
Si inca ceva, stiti ca eu aveam o dilema cind si cum sa vorbesc cu copila despre notiunea de diabet. Povesteam acum ceva timp http://www.noisidiabetul.ro/2011/02/05/o-mindrete-de-copila/ ca noi am cosmetizat un pic toata povestea asta iar acum tinind cont ca copila a crescut este momentul ca usor usor sa fim ceva mai tehnici in explicatii. Nu ma intelegeti gresit, copila stie ca are diabet (ca si Nick Jonas din Jonas brothers), stie ca trebuie sa ne facem piscatura (insulina), ca trebuie sa ne luam glicemia, ca avem program de masa si nu trebuie sa mincam haotic, dar niciodata pina acum nu am abordat subiectul foarte tehnic.
Copiii sunt creaturi minunate care ne surprind cu istetimea si puterea lor de intelegere. Asa si fetita mea care pina in acest moment mi-a pus o singura intrebare referitor la conditia ei, si anume : ‘ mami ce este ala Diabet?’ . Si s-a multumit cu un raspuns simplu si la obiect, ca toata rutina noastra cu ‘piscatura de inteligenta’ si glicemia poarta numele de DIABET. Nu a parut afectata, nu a avut INCA alte intrebari desi stia ca isi face piscatura ca sa fie sanatoasa si inteligenta motiv pentru care administrarea de insulina e fost ‘botezata’ ”piscatura de inteligenta”. Diabetul este parte din viata noastra si pentru ea ceva firesc pentru care INCA nu cauta explicatii prea multe. In acest sens, nadajduind sa fiu un cit mai bun tip 3 http://cuburidezahar.blogspot.com/2011/03/tipuri-si-etichete.html lucrez la un proiect care sper sa se materializeze curind si care sa o ajute pe ea si pe alti copii diagnosticati cu diabet sa inteleaga mai bine hatisurile acestei afectiuni. Dar toate la momentul potrivit…
Pina atunci va las sa va delectati cu imaginile unui ceainic transformat de catre copila mea cu ajutorul imaginatiei si a pastei Fimo.