”Nu stiu altii cum sunt” zicea  Creanga, dar noi  cei care  ”centram si dam  cu capul”   in Asociatia  Sprijin pentru Diabet  punem la bataie  toate cunostintele noastre, mult  patos, mult timp, dorinta de a face bine, de  a fi  corecti si de a veni in sprijinul cit mai multor  copii  cu diabet.

O bucatica din sufletul nostru este in fiecare  actiune pe care  o  organizam, in fiecare proiect.

Asociatia  Sprijin pentru  Diabet inseamna doamna doctor Mihaela Vlaiculescu, inseamna  zbatere, dedicare, dorinta de a face  lucruri  bune,  dragostea pentru copii  si in special  pentru cei  cu diabet  insulinodependent, inseamna muuuult  scris  la proiecte, inseamna  ca Simbata si Duminica  in loc de relaxare  mai scriem  cite  o dare  de seama, cite o situatie, cite un articol, inseamna dezamagiri, inseamna  ”ma doare  sufletul,  Ioana”  cind  ne lovim  de  diverse  situatii sau, de ce sa nu o spunem,  de rautatile si micismele unor oameni.

Ca sa dau din casa, doamna doctor  organiza  actiuni  cu copii  cu  diabet folosindu-si resursele proprii sau  ”milogindu-se” pentru  o mina  de banuti, inca  inainte de a exista  aceasta asociatie. Intr-una  din zile  a aplicat pentru un grant  din afara tarii, l-a cistigat  dar nu a putut beneficia  de el pentru  ca nu  era  organizata  juridic  ca si non-profit. Acela a fost momentul cind a zis  ca trebuie  facut  ceva  formal, ca la carte.

Doamna doctor  e  un OM  cum putini sunt, si  e delicata  si sensibila si sper  din tot  sufletul sa nu se supere  pe mine ca am adus-o in discutie.

Nu stiu altii cum sunt, dar NOI  lucram si ne dedicam acestei  asociatii in  timpul nostru  liber, nu exista  stat de salarii  sau alte  cheltuieli afara  de cele  cu destinatie  directa catre  copiii cu diabet, toate proiectele  cistigate  au  avut  x lei intrati x lei  iesiti  direct la copii.

Ma doare  sufletul  cind  ma lovesc de  atitudinea  ”mi se cuvine pentru  ca doar este  o asociatie”,  tocmai pentru ca stiu cit de greu, foarte greu, cumplit de greu, se obtinem  banutii, stiu cit  de putine proiecte  de CSR sunt in Romania, stiu cit de greu  cistigi  un proiect, stiu cum trebuie si cum este firesc sa fie un proiect   ca sa asiguri  si impactul social  dorit  de sponsor.

Ma doare  sufletul  cind dupa ce ca nu ne implicam in a ne sustine  cauza  cind  avem ocazia, mai si comentam cind suntem in cursa pentru vreun grant,  cum ca ”vezi Doamne,  si celelalte  proiecte  sunt frumoase”. Da asa e, toate  proiectele  sociale sunt frumoase, toate au  cauze  nobile, dar  nu putem noi salva  lumea intreaga, noi putem doar sa sustinem  cauza copiilor cu diabet. Credeti ca pe noi nu ne doare  sufletul ca ”ne batem” cu alte  proiecte  sociale  pentru a face  rost de niste banuti?!  Care ar fi alta solutie? Ce ar trebui facut? Sa renuntam si sa nu mai facem  nimic?!

Ma doare sufletul cind aud:  dar de ce ajutati doar copiii  si pe noi adultii nu? Pentru ca nu putem, nu avem resurse sa o facem.

Ma doare sufletul cind detectez  atitudinea ca daca asociatia  te-a ajutat o data e obligata sa  o faca pentru  totdeauna, resursele cum spuneam sunt limitate  si sunt si alti  copii care  au  nevoie de o mina intinsa.

Ma doare sufletul  cind citesc  ca ”doar cei  cu bani” isi  pot  permite  senzor de glicemie pentru copilul lor. FALS. Complet  fals. Cunosc parinti  cu  venituri  mici  care  fie  au  gasit    finantare  pentru kitul de start, fie  l-au  obtinut de la  Asociatie, DUPA  CARE  consumabilele  si  le  cumpara  din  indemnizatia  primita pentru copilul cu  diabet. Pina acum a fost cum a fost, insa acum indemnizatia pentru  gradul grav este  putin peste 1000 lei iar  2 senzori pe  luna  costa putin peste  jumatate din aceasta suma. Deci  doar cine nu  vrea  nu poate.

Stiu ca e imposibil  sa-i multumim pe toti, am vrea asta dar nu avem resurse financiare sa o putem face.

Am prins  gustul binelui,  si vrem sa facem bine cit  mai multor  copii cu diabet  asa  ca ne agitam  ca nebunele sa invatam, sa legam noi prietenii cu oameni  care sa ne ajute, sa deprindem tainele fund raisingului. Multumim sponsorilor care  ne  acorda  girul  si sprijinul financiar fara de care  proiectele   nu s-ar putea  realiza.

Noi facem ce putem,  cit putem, insa  o facem  din tot  sufletul. Proiectele noastre  nu sunt in house ci  intotdeauna  am avut  usile  larg deschise fara restrictii, beneficiarii   fiind din toate  colturile tarii, nu au  fost  niciodata bariere  gen la ce medic  esti inscris, nu au  fost  orgolii, a fost  intotdeauna un chin alegerea  beneficiarilor  din lista  de  aplicanti  si s-a facut  intodeauna obiectiv.

De ce scriu  asta azi? Stiu  eu de ce!

 

Primul strigat de victorie  cind venim pe lume, primul  pas dintr-o  serie  lunga  ce ne vor  calauzi  pe  drumul vietii, primul  cuvint , primul dintisor, prima zi de gradinita, prima zi de scoala, prima iubire, prima dezamagire, prima reusita de unul singur. In orice  capitol  al vietii noastre  este   o prima  sau  un primul.

In cartea  de  reusite  a Asociatiei  Sprijin pentru  Diabet ,  Fundatia Vodafone  va  ramine intodeauna  PRIMA  care  ne-a acordat  girul  sa putem  face  un lung  sir  de fapte  bune. Fara ei nu am fi realizat ce avem azi.

Proiectul  Telemedicina pentru  copilul insulinodependent  a fost  PRIMUL   de acest  gen din tara,  si  inca este, a fost PRIMUL  proiect   prezentat  si sustinut de catre un medic  diabetolog  pediatru ROMAN la Congresul International  de diabet  Munchen 2016, a fost si va ramine  PRIMUL  proiect  de avengura din Romania care a netezit  un drum dificil si  anume cel al  demonstrarii  nevoii /necesitatii  senzorilor de  monitorizare  ai  glicemiei in managementul  optim al  diabetului  copilului insulinodependent.

Dana, mama unui copil  insulinodependent de la  varsta de 2 ani si 6 luni , isi aminteste  socul  si  groaza la aflarea diagnosticului: “E un vis urat din care ma voi trezi maine” a fost in capul meu din momentul in care am ajuns la spital cu glicemie 590, pana cand i-am facut  PRIMA  injectie, cateva zile mai tarziu.

Nu puteam sa cred ca tocmai copilului meu perfect i se intampla asta, el care nu avusese nicio problema mai serioasa in cei 2 ani si jumatate de viata. Eram convinsa ca diagnosticul e gresit, ca e o neintelegere ce se va rezolva ca unul din cazurile miraculoase pe care le mai vezi pe Discovery. Cum sa ai diabet la 2 ani? Cum adica sa depinda viata copilului meu de insulina? Daca vine un razboi, eu de unde cumpar insulina?.. Toate gandurile astea se impleteau cu refuzul categoric de a accepta ca puiul meu are o problema…”

Pentru  Dana si puiul  ei,  proiectul de Telemedicina pentru  copilul insulinodependent, sustinut  de  Fundatia  Vodafone , a insemnat PRIMA zi  de libertare, PRIMA zi fara intepaturi, PRIMA zi de   liniste  si acalmie  de la aflarea  diagnosticului, PRIMA zi din ceea ce  urma  a fi  din nou  o  copilarie  lipsita de griji.

Nu o sa putem  niciodata sa multumim suficient Fundatiei  Vodafone care  ne-a  dat  PRIMA sansa de a avea  o carte de vizita cu care sa putem deschide si alte  usi, PRIMA  sansa  sa demonstram  ca  putem face  fapte  bune  si  ca  e normal sa facem  bine, PRIMA sansa  sa  putem demonstra ca suntem  seriosi  si  ca  ca  proiectele noastre sunt destinate  cu adevarat  beneficiarilor,  copii  minunati  ce au  primit  diagnosticul  de  diabet insulinodependent  ceea ce presupune  minim 10 intepaturi  pe  zi  pentru determinarea  glicemieie  sau administrarea de insulina fara intrerupere 365 de zile  pe  an.

Acest  prieten drag care  pentru  asociatia noastra va ramine intotdeauna PRIMA  dragoste, PRIMUL ajutor, a constatat ca ne-am  facut  cu seriozitate  si eficienta treaba in 2015-2016  si a ales  sa ne  ramina alaturi si in 2016-2017  ajutind  o noua  serie  de beneficiari.

Astazi este 1 martie, prima zi  dintr-o  noua primavara, si toate  gindurile noastre bune  zboara  catre  cei  care  ne-au  oferit  PRIMA SANSA.

 Daca ar fi sa ma iau  dupa filmele  care prezinta  jocul la bursa, Wallstreet fiind cel mai  popular film in acest sens, lumea  jucatorilor la bursa este  o  lume dura, o lume plina de adrenalina, o  goana  contra  cronometru de  a face  bani.
Acum  3  luni de zile am auzit  de la Gaby  si Cristi Airinei, de O ALTFEL DE BURSA.
O  Bursa a Binelui  care  are  menirea de a sustine proiecte  frumoase  ce au  ca numitor  comun dorinta de a face bine.
Si cum proiectul Da, si eu pot  demarat de  Gaby  si  Cristi Airinei, nu este un proiect  strain mie  am  ales sa  joc  si eu la bursa asta.
La un simplu  search  pe goagle despre ”cum sa jucam la bursa” am gasit : ”In lumea de tranzactionare, vorbele sunt ieftine. Nu asculta promisiunile, uita-te numai la actiunea stocului….”
Asadar:
*vorbele sunt ieftine, nu?!  Atunci  gindeste-te cum ar fi ca TU  sa te intepi  de minim 8  ori   zi, 365 zile de pe an ca sa-ti faci insulina fara de care  nu ai putea trai  sau sa-ti masori glicemia sa nu intri in coma, si apoi  uita-te la fetisoarele copiilor  ce  au  beneficiat  de  sustinerea  Asociatiei Sprijin pentru Diabet, si gindeste-te  ca alti copii insulinodependenti pot  fi  ajutati daca  si TU alegi  sa  joci la bursa cu noi sustinind proiectul Da, si eu pot   
*nu asculta promisiunile … Pertinent  si  corect pina la urma!  In cazul nostru in loc de promisiuni  poti consulta   sectiunile PROIECTE    si ACTIVITATI de pe site-ul Asociatiei Sprijin pentru diabet
Pentru ca povestea Da, si eu pot  sa  devina  mai usor de inteles,  zilele trecute  va povesteam despre  Alex.

Ca   Alex  sunt alti 3000 de copii in Romania.

Pentru  acesti copii,  Gabriela  si Cristi  Airinei  vor  face  in vara  acestui an turul Romaniei pe bicicleta.

Proiectul  este sustinut  si organizat de catre Asociatia Sprijin pentru  Diabet  si este listat  la Bursa Binelui.

Si  tu  poti  ajuta  acesti  copii!

De ce ai face-o?

Pentru  ca poti!

Pentru ca iti pasa!

Pentru ca donatiile  vor  ajunge  direct  la  Beneficiari!

Pentru  ca ai la dispozitie  o  unealta  sigura sa poti face asta:  platforma Bursa Binelui!   https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Participanti?StageId=11&editionId=5

Pentru  ca  Bursa Binelui nu percepe  comision si garanteaza siguranta tranzactiei!

Pentru ca Bursa Binelui este o platforma  transparenta  pe care  poti  vedea  cuantumul  tuturor  donatiilor  facute!

Pentru ca  si copiii  cu diabet  au  dreptul la  o  copilarie  lipsita  de griji  si  de  durerea intepaturilor  ce le  ciuruiesc  zilnic degetele.

La un calcul simplu un copil  cu diabet  se inteapa  pentru  a-si masura glicemia  si a-si face insulina de minim 8 ori pe zi/noapte, 56 pe saptamana, 224 pe luna, 2688 intepaturi pe an …

 

Haideti  sa aratam  ca  si in Romania  actiunile caritabile  devin parte din firescul  normalitatii, si ca nu ne amintim ca suntem  buni  si  facem bine  doar de Paste  sau  Craciun.

Diabetul este   ‘’poveste’’ de fiecare secunda, 24 ore pe zi, 7 zile pe saptamina, 365 de zile pe an, si acesti  copii  au  nevoie de  sprijinul nostru, iar  platforma program Bursa  Binelui ne  faciliteaza acest  sprijin.

Ana, mamica unui copil insulino-dependent  de la varsta de 11 luni , bebelus  cu alte  cuvinte:

”Desi sunt jurnalist de meserie, nu reușesc să scriu … Plang si incerc sa fiu cerebrala. E greu, va spun din suflet! In cei 8 ani de diabet s-au întâmplat atât de multe lucruri, au intervenit atât de multe schimbări încât nu știu ce sa scriu mai repede. Pe de altă parte este atat de dureros sa aștern pe hârtie cum a fost acum 8 ani…

Totul a inceput prin septembrie 2005. Alex avea 11 luni cand a fost diagnosticat cu diabet. Am ajuns la Budimex intr-o zi mohorata de toamna, 19 septembrie 2005, ziua pe care nu o voi uita niciodata. Ziua in care viata mea si a familiei mele s-a schimbat. Ziua in care am incetat sa mai fim noi, familia noastra draga, plina de vise si sperante. Copilul nostru a fost diagnosticat cu diabet! Doamne, stiam atatea lucruri despre diabet, incat am zis” nu se poate !” Un var avea diabet la vremea aceea si aveam cat de cat idee despre hidrati si insulina (doar ca notiuni).

2 medici pediatri din Giurgiu nu au reusit sa isi dea seama ca are diabet , eu nici atat …am ajuns la Budimex , dupa ce sotul meu si-a pierdut cumpatul si a zis :”HAI LA BUCURESTI , CA DAU CU EI DE TOTI PERETI (cu medicii din Giurgiu). NU VEZI? COPILUL ARE PROBLEME SI NU STIM CE !!!!!”

La Budimex am intrat la camera de garda, l-am dezbracat si a fost consultat de o d-ra dr rezident. Cand l-a vazut dezbracat a observat ca are o iritatie in zona genitala. O iritatie pe care eu am ignorat-o si am tratat-o cu leacuri babesti (crema de galbenele, spalat cu ceai). Nici nu am mai tinut cont de ea. Insa dr a vazut-o si m-a intrebat de cate zile este asa si ce alte simptome mai are copilul. Am inceput sa ii povestesc tot ce vazusem eu modificat la el. La auzul vorbelor mele o vedeam cum i se transforma mimica fetei. M-a intrerupt si a zis: “hai pe sectie sus!”. Nu stiam pe ce sectie, a zis la etajul 6 … cand am ajuns sus (eram cu sotul meu si nasul lui Alex) am vazut sectia: DIABET ….am simtit cum fuge pamantul de sub mine. Am intrat in cabinet, i-au luat glicemia din deget, dupa ce l-am tinut fedeles in brate ….asteptare ….aparatul arata HIGH. Am zis NU, este o greseala, nu se poate !!!!!!!!! E un cosmar, trebuie sa ma trezesc !!!!! Asistentele au zis ca repeta testul, l-au dezinfectat pe degetel, au zis sa nu fi avut ceva pe deget. Iar glicemie, iar asteptare ….HIGH!!!!!!!!!

Aceea a fost clipa in care am simtit cum mi se rupe sufletul, totul se naruie, m-au navalit ganduri si totodata imi simteam mintea blocata . Strangeam baiatul in brate, plangeam, ele imi spuneau ca trebuie sa ii dau drumul, trebuie dus in terapie intensiva urgent.

Mi l-au luat !!!! De aici, am un black-out … nu mai imi amintesc mare lucru….NU stiu cat a durat socul meu. Nu am intrebat niciodata pe cei care erau cu mine. Nu am vrut sa stiu.

Bebelushul meu, puiul meu care inca nu stia sa spuna MAMA …avea diabet. Imi amintesc salonul din terapie. Asa imi revin amintirile, dignosticul: “D-na, are diabet. Are nevoie de ajutor urgent!!!!” Si apoi patul de spital, Alexicu’ plangea. Avea o perfuzie bagata in piciorush, un aparat piuia la capul lui, ceva ce semana cu un cantar electronic. Dimineata am aflat ca era pompa de insulina. Au urmat zile de panica, nu stiam ce sa fac, cum sa fac . Imi spuneau: calculeaza atat, da-i atat. Plangeam si imploram sa ma ajute sa inteleg. La 3 zile dupa diagnostic, cand a trebuit sa mergem la cabinetul asistentelor, mi-au pus pen-ul in mana si au zis : Faceti insulina, d-na Bogdan!”…..am inlemnit, am spus ca nu stiu, ele il tineau strans in mana (2 d-ne asistente), alta langa mine urmarea ce fac …. asa am facut prima insulina copilului. Mi-au zis …acasa asta va trebui sa faceti dumneavoastra.

Nu mai pot scrie ….va rog, e dureros sa dezgrop acele amintiri si sa traiesc din nou  acele sentimente , plang acum … ”

In Romania  sunt 3000 de copii diagnosticati  cu  diabet insulino-dependent.

Pentru  acesti copii,  Gabriela  si Cristi  Airinei  vor  face  in vara  acestui an turul Romaniei pe bicicleta

Proiectul  este  sustinut  si organizat de catre Asociatia Sprijin pentru  Diabet  si este listat  la Bursa Binelui.

Si  tu  poti  ajuta  acesti  copii!

De ce ai face-o?

Pentru  ca poti!

Pentru  ca iti pasa!

Pentru ca donatiile  vor  ajunge  direct  la  Beneficiari!

Pentru  ca ai la dispozitie  o  unealta  sigura sa poti face asta:  platforma Bursa Bineluihttps://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Participanti?StageId=11&editionId=5

Pentru  ca  Bursa Binelui nu percepe  comision si garateraza  siguranta tranzactiei!

Pentru ca Bursa Binelui este o platforma  transparenta  pe care  poti  vedea  cuantumul  tuturor  donatiilor  facute!

Si, EU am ales  sa sustin acesti copii  donind   la  Bursa Binelui pentru proiectul Da, si eu pot. https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/Da-si-eu-pot

Astazi  mi-a  atras atentia  pe  grupul de facebook noisidiabetul postarea-intrebare a  unei  mamici  al carei  dulcinel a fost  diagnosticat  doar de citeva luni: care ar fi calea  corecta de urmat in diabetul tip  1 in ceea ce priveste  alimentatia  tinind  cont de toate informatiile primite: regimul standard la debut  versus  regimul low  carb versus o dieta  oarescum vegetariana.

Sincer m-am blocat pentru ca de obicei nu dau sfaturi, pentru ca mi-e  teama  ca  poate  eu ma insel si sfatul nu-i  tocmai  bun  si mai mult rau  as putea face.

Apoi m-am gindit  ce mi-as spune EU cea de acum , MIE  cea de acum  aproape 10  cind  a intrat diabetul in viata  noastra, deci la debut.

Pai, mi-as spune:

1. sa fac tot ce pot pentru a pastra normalitatea  in vietile noastre

2. sa  invat  ce sunt aia  hidrati lenti  si hidrati  rapizi

3. macar la inceput  sa  notez  tot, pentru   A  INTELEGE   cum actioneaza  diferite  feluri de mincare sau combinatii alimentare   asupra  COPILULUI   meu, cum se absorb. Dar pentru  asta  e nevoie  de  un orar  alimentar  ordonat si  nu haotic. Ulterior. pe masura ce capatam experienta,  invatam  sa  jonglam  cu orele de masa  si  chiar  sa avem un program flexibil, dar  numai  dupa  ce invatam muuult  si bine.

4. sa fac  tot ce pot  pentru a nu  spune NU  ai voie sa maninci  pentru  ca ai diabet, si aici  as apela  la  alimente  no carb  cind  situatia  o cere

5. sa incerc ca impreuna  cu  medicul care ne are in grija  sa adaptez  meniul  pe  placerile  si  nevoile copilului MEU neaducind  schimbari  radicale  comparativ  cu alimentatia  de  dinainte de diabet.

6. sa fac tot  ce tine de mine  sa  conving ”pacalesc” copilul  sa manince cit mai sanatos

7. sa vorbesc  tot  timpul  cu  medicul  nostru, sa ne sfatuim, sa-i spun parerile  mele  sI IMPREUNA  dar  bazindu-ma  pe  calificarea  si  cunostintele  lui, sa luam decizii PERSONALE

8. ca, chiar daca, toti ne dorim  o viata  si alimentatie cit mai sanatoasa,  din pacate, as putea spune, traim niste vremuri  care  ”ne obliga” spre  niste  produse  ”nesanatoase” si uneori  balanta: aliment sanatos versus socializare, poate  inclina (de preferat nu foarte des :)  )  catre  viata  sociala  si ca nu-i  o tragedie daca UNEORI   mincam un …..hambuger   (nu-i exemplu cel mai reusit  pentru ca Aidei nu-i plac  hamburgerii dar  e  un exemplu  elocvent) sau mai stiu eu ce.

9.  Ioana de azi care  a  citit cite ceva, a intrebat  si  a vorbit  despre  alimentatia  low  carb, i-ar spune  Ioanei de acum  10  ani  ca  exista  produse  low  carb care  pot  fi  introduse  in meniul curent, ce ne pot satisface  niste  pofte, pot  reduce  necesarul de insulina de la acea  masa  si reducindu-se doza  se  reduce  si riscul de  hipo.  Desi  ma uit  cu admiratie la rezultatele  obtinute  pe dieta  low  carb, EU trebuie sa admit  ca NOI nu suntem atit  de  disciplinati  si deschisi catre extrema, dar  ca recunosc  beneficiile  acestei  diete si ii admir  pe acesti oameni dar  mai ales  pe  copilasii care  papa  tot  ce le dau parintii lor.

Punind  din nou  pe  cintar  argumentele pro dieta  low carb, sau  vegana, sau  vegetariana  versus  virsta  adolescentina  si  viata sociala ce decurge de aici, DECIZIA  Ioanei de azi este  un mix de  alimentatie cit mai sanatoasa,  asezonata  cu retete  low carb  si din cind  in cind  cu mici  placeri  vinovate. 

10. ca o concluzie, eu  cea de azi  i-as  spune Ioanei  cea  de la debut  ca copilul nu trebuie indopat doar ca sa  respecti  nu stiu ce  nr  de  HC  / zi.

Atita timp cit  STIM  CE  FACEM, copilul creste si se dezvolta  frumos, analizele  ies  bune,  managementul diabetului e sub  control…nici nu mai  conteaza  cum se numeste  dieta adoptatA, o puteM,  pur si simplu  numi  DIETA  PERSONALA.

Peronal nu  cred in extreme (desi logica mea intelege perfect rationamentul si  rezultatele  dietei  low  carb)  insa  incerc  ca iau  ce-i  bun, rational, documentat, verificat, probat  si cu rezultate  bune  din   orice  dieta  indiferent ca este  low carb, vegana, bio sau mai stiu eu ce alt trend  nutritional.

Si, nu cred ca este Ok   sa blamam sau sa  etichetam pe cei ce au  o alta optiune. Pina la urma fiecare  e  stapin si decide  pentru viata lui.

Si apoi, dincolo de  ce vrem sau ce nu vrem  noi parintii  eu cred  ca  copilul  ne ”conduce” catre  decizia  corecta  si  perfecta  pentru  EL, COPILUL. Cred ca  fraza este inteleasa  asa cum a fost ea scrisa, si ca nu dam in SFuri  gen …. dar daca copilul vrea….  avioane  ii cumperi (?)

Am mai incercat sa  abordez  subiectul alimentatie  si in postarea asta 

Glicemii  cit mai  bune, viata frumoasa  si decizii intelepte.

 

Pentru ca cei de pe grupul de facebook Low Carb România m-au convins ca știu ei ce fac și fac bine, mi-am propus ca în 2017 sa cochetam și noi cu rețete low/ lower.

Iata si prima noastra rtata  no  carb :), reteta preluata de pe http://www.nosugarshop.ro/blog/

Noi nu am pus in reteta  originala scortisoara  si  ciresele, si nu am respectat intru  totul  amestecul  final  dintre  compozitia  albusului cu galbenusurile in sensul ca intiit am amestecat (gălbenușurile de ou, indulcitorul, uleiul și apa)  cu  albusurile batute  spuma si apoi  am continuat sa amestecam turnind mixul de fibre in ploaie.

Ingrediente:

Mod de preparare al retetei originale: Se amestecă împreună gălbenușurile de ou, indulcitorul, scorțișoară, uleiul și apa. Albusurile se bat spuma impreuna cu un vârf de cuțit de sare. Făina se amestecă cu praful de copt și se adaugă treptat amestecul de gălbenuș cu ulei si apă. Apoi e incorporeaza spuna de albus. Compozitia se toarea intr-o tava de copt căptușita cu hârtie de copt ( dimensiuni 20x30cm).

Atentie!  Compozitia obtinuta nu va avea aceesi textura ca aluatul din faina de grau, insa rezultatul final este pe masura asteptarilor.

Deasupra se imprastie uniform ciresele in prealabil curatate de samburi.  Se coace în cuptorul preîncălzit la 180 de grade 35 de minute.

Pofta mare!

Alimentatia  in diabetul tip 1. Un subiect  foarte controversat…

Pe linga  De Ce-ul inevitabil,  la  debutul in  noua viata cu DIABET TIP 1, ne trec prin minte, ca supersonicele, alte mii  de  intrebari. Una  dintre aceste intrebari este  legata  de  cum  se va schimba  alimentatia  puiului nostru.

La  debut,  noi, adica  copila mea  avea  3 ani  si pina la acel moment  Aida  nu mincase  piine , nimic cu zahar  si nici un dulce comercial.

Cel mai  dureros pentru  noi  insa, acum  …10 ani, a fost  sa  incadrez freshul de portocale in  numarul de hidrati indicati in spital. Imi aduc aminte  ca pina la debut  copila mea  bea o cana, deci cam 200-250 ml fresh portocale  la fiecare masa de prinz, iar numarul  de HC  la masa  principala era de 45  dintre care  30 lenti  si 15 rapizi. 15  hidrati rapizi  insemnau 110-120 ml  fresh deci jumatate  din  cit  obisnuiam. Nu stiu de ce acest  fresh a  avut  un impact atit  de mare  asupra  mea. Poate pentru ca a fost prima  provocare  pentru mine in noua  noastra viata dulce, prima situatie in care  eu ar fi trebuit  sa spun NU  desi  toata  fiinta  mea  striga  ca asta  nu o voi face niciodata. Ok, adica  nu o voi face  la modul  ca ”NU ai voie pentru ca ai diabet”.   Si nu am facut-o. Am  cumparat  paharele  mici  si am impartit  cei  110-120 ml in … 3 paharele  trnsformind ”tragedia” in ceva  funny.

Apoi tot legat de alimentatie imi aduc  aminte  ca  primele lucruri  invatate  au fost  care sunt hidratii lenti  si care cei  rapizi,  ca :) 13  sticksuri  inseamna 10 HL (asta cu 13 sticksuri cred ca ar trebui brevetat :)), apoi mi-am facut  liste  cu alimentele  principale  mincate de copla mea. Aici  am avut  noroc  pentru ca  Aida  nu  maninca  prea variat, ba dimpotriva  aproape constant  zilnic, plaja de  meniuri  care-i  plac fiind foarte restrinsa. E mare  iubitoare  de salate :)

Cam asa  aratau  notitele  mele

Stiu  acum o sa sariti  sa spuneti  ca nu trebuie sa-ti schimbi  viata   si  obiceiurile  culinare  functie de diabet  si ca dimpotriva trebuie sa adaptezi  mesele  la nevoile  si dorintele tale. De acord  cu  voi, dar, cum intotdeauna  adevarul se afla la mijloc cred ca si schema asta fixa  ajuta  cumva la debut. Schema fixa  impreuna cu carnetul de glicemii care  ne  indica impactul  HC si  al insulinei asupra glicemiilor   ne-a  ajutat  pe NOI  sa  gasim dozele corecte  de insulina, sa invatam despre  hidrati si cum ii putem ajusta, ne-a provocat sa  gasim solutii, pentru  situatiile ce ar fi impus NU, cum altfel  m-as fi  gindit  ca daca copilei ii este foame dar nu suntem nici pe masa  principala nici pe gustare si nici pe hipo, putem pacali  foamea  cu alimente  fara  huidrati (carnita, sunca, brinza, masline, ou fiert)  in esenta cred ca ne-a  ajutat  sa intelegem mecanismul  diabetului mai  bine. OK, nu trebuie  cazut  nici in extrema cealalta sa ne indopam  cu piine  ca asa  zice  schema  ..trebuie  cumva  gasita  o cale de mijloc  iar la un moment dat  militaria  asta  care  initial EU cred ca ajuta, trebuie inlocuita  cu  relaxarea  data  de invatarea  tuturor  lucrurilor noi.  NOI acum  facem insulina in functie de cit  vrem sa mincam. Si,  mincam cind vrem si cit vrem, dar asta dupa aproape 10 ani de diabet  si multe situatii  intilnite  din care am invatat  tot   ce se putea, si inca cred ca mai avem de invatat  multe.

Una din primele lectii invatate la debut este cum sa  calculezi citi  hidrati are un produsul alimentar.

Pai sa vedem reteta unui grup  de dulcinei frumosi si dragalasi, si anume reteta pentru  bombe cu visine :)

E cu zahar stiu,  nu sariti nu dati  cu parul. Desi e indicata  evitarea  zaharului pe cit  posibil asta nu inseamna ca e complet interzis. Uneori ca si oameni ne mai permite  ”mici  placeri  vinovate”. Deci stiu asta  asa ca va rog tineti-va comentariile rautacioase si atotstiutoare pentru voi.

Deci pasul 1: cintarim tot ce punem in reteta noastra

Apoi  adaugam pe rind ingredientele calculind citi HC are fiecare  cantitate de ingredient adaugat

Apoi se amesteca totul

Iar la final se cintareste  produsul finit.

P1050042

Regula de 3 simpla este asa:

Daca greutatea produsului finit este de 873 gr si in el au intrat  494 (400 Hc din biscuiti + 90HC din zahar + 4 Hc din cacao) HC atunci pentru 100 grame prosus o sa avem CITI  nr carbohidrati.

873  gr produs finit ………….494 HC

100 gr produs finit…………..???? HC

si avem (100x 494)/873 =  56 HC per 1oo gr produs finit.

Dupa ce facem ”bombele” cintarim  fiecare ”bomba” si tot cu regula de 3 simpla aflam citi HC are  o ”bomba cu visine”‘ . Nu uitati de visine…….. la calcul. Dar cred ca deja  v-ati prins  care este  treaba  cu  calcularea HC intr-o reteta, nu-i asa???

Ok poate nu e cea mai sanatoasa  reteta  dar am ales-o pe aceasta  pentru  ca e singura :( pe care am reusit  sa o facem cu dulcineii, dar mai ales pentru a arata cum calculam NOI o retata.

Fie ca vorbim de sarmale sau de tocanite, HIDRATII se calculeaza  cu  cintarul si calculatorul cu  zicea  un prieten, cintarind  si calculind HC pentru fiecare  ingredient din intregul amestec, iar la final utilizind regula de 3 simpla pentru  produsul finit.

In cei aproape 10 ani de diabet NOI am observat ca:

-acelasi aliment are  efecte  diferite  in momente  diferite  ale zilei: la prinz pizza merge brici  seara  dezastru

-teoria e una, DAR  TREBUIE SA O STIM CA SI PUNCT DE PLECARE,  iar practica e alta.

-fiecare  copil  are metabolismul lui. si pe aceeasi glicemie de plecare  acelasi nr de HC, aceeasi virsta si acelasi moment al zilei, rezultatul poate  fi  diferit.

-nu suntem perfecti  si  drept  urmare  mai  calcam in strachini, mai ales  vara  cind copila este  fan inghetata  best :)

-nu cadem in oala cu mincare  sau dormim in frigider  dar  nici  nu zicem NU,  ci doar  uite aici alternativa, sau hai sa ne mai jucam putin intii, chestii  din astea de ”pacalit” frumos copiii

-in timp inveti cum actioneaza organismult la diferite tipuri de mincare  si stii ce ca  corectezi  data urmatoare

-nu suntem fan junk food dar nici  nu ne putem lauda  ca suntem cel mai bun exemplu in alimentatie, cumva suntem  produsul societatii de acum  si facem ce stim si credem noi ca e mai  bine si mai sanatos

Ar mai fi poate multe de spus  dar  nu-mi mai vin in minte acum. Poate altadata…

Despre alimentatie am mai scris si aici  sau aici  sau aici sau aici  sau aici

Tot legat de alimentatie, in anul 2017 mi-am propus sa  incercam  cit  putem noi de mult sa introducem in meniul nostru retete  low. Nu sunt adepta  extremelor, nu judec, nu zic ca ce fac eu este corect si ce faci tu  este gresit, dar  cumva  cei  de pe grupul  Low Carb Romania m-au  convins ca stiu ei ce fac. Diferenta , sau ma rog  una din diferentele, dintre noi si ei  este faptul ca Aida e ”mare” :)  si  e greu  cu low  din punct de vedere  social in unele momente ale zilei. Adica nu vreau sa-i impun ca atunci cind iese  si  copii in oras ea sa fie ”altfel”. Stiu ca si aici e o intreaga  discutie  dar  zic sa o lasam asa, asa  simt eu  acum. Miine, nu stiu.. poate  voi avea alta optica. Fiecare are dreptul de a decide ce i se potriveste mai bine.

Prima  reteta  low pe care mi-am propus  sa o incercam in 2017 : pancake

Ok!  Unul din lucrurile  aflate  pe  grupul de facebook NoiSiDiabetul  care  m-a  frapat a fost acela  ca  multi parinti de dulcinei  sau chiar   dulcinei  nu stiu  ca pot  face  corectii atunci  cind  situatie  o cere.

NU SUNT  MEDIC  DIABETOLOG  si acestea  NU SUNT SFATURI.

Ce am  invatat  EU  despre  corectii in cei …. aproape 10  ani de diabet  ai  copilei  mele:

*NOI facem  corectii la  valori de hiperglicemie

*NOI  stim ca nu este corect  sa  stam pe glicemii mare  perioade  lungi  doar  ca …. nu este inca  ora de insulina.

*NOI facem  corectii  cu  insulina rapida -Humalog

*NOI  ne-am confruntat  cu  doua  situatii ce au impus corectiile:  valoare   de hiperglicemie corectata  cu doar  o corectie  dar si situatii (in caz  de  viroze, inhalatii cu  dexza, etc) cind asa cum zice doamna doctor a fost  nevoie de ”crosetari mici si dese” adica  de mai  multe  corectii pina ce am intrat  intr-un trend normal de glicemii.

*NOI facem  corectii dupa  ce trece  virful insulinei  administrare  la…masa  principala, pentru a evita  incalecarea insulinelor  si  caderea  intr-o  valoare de hipo

Sa  zicem, ca am mincat la ora 13  facem  humalog  care  in teorie  are virful  la 1.5-2 ore  si  isi termina efectul  in 4 ore.

ora 13 Humalog ……………ora 14.30-15  virful  de actiune …………………….17 se termina actiunea humalogului

Daca la ora 14  testez  glicemia  si  este  mare …sa zicem 250 mg/dl  , NOI  mai stam  asteptind sa treaca virful de actiune  si pe la ora 15.30 daca gicemia  indica  tot  o valoare de hiper  facem  corectie .  Asta  pe pen  ca acum cu pompa ,  e muuult  mai  usor  si iau decizia  functie  de  cita insulina mai  zice pompa  ca este activa  la  momentul de  hiper asociat  cu trendul  glicemiei  indicat  de   senzor.

*in cazul NOSTRU  organismul actioneaza  diferit  si ”cere”  corectii diferite la intervale diferite  ale  zilei. Seara Aida  este  mult  ma sensibila la insulina  prin urmare  corectiile  le facem cu   mai  mare  precautie  si  cu nr de  unitati  de insulina mai  putine decit  am face daca …am avea  aceeasi  valoare  la …prinz.

*Au  fost cazuri cind  efectul insulinei  era precum cel al apei  de ploaie  si  am avut  nevoie de mai  multe corectii. Nu  m-am  descurcat  decit cu foaia de hirtie  si pixul  notind  TOT si …  cu  medicul  nostru  drag  stafuindu-ne in permanenta la  telefon.

*NOI  am invatat  ca prezenta  corpilor cetonici in urina -stiti  voi acele  bandelete  de testat  corpii cetonici din urina- indica ca organismul cere insuina, deci  NOI  avem curaj  mai  mare  la  corectii in aceasta situatie

*Trebuie sa admit  ca  corectiile cu penul  au  fost muult mai  prudente  pe cind acum  cu pompa suntem  mult  mai  curajosi pompa spunindu-ne cita  insulina mai este activa  deci  decizia  se ia  avind mai multe date.

Cam asta  imi aduc  aminte  acum.

Voi cum faceti  corectiile?

Si nu vreau sfaturi  pur  teoretice  si nici   cu unitati  de insulina.

FOARTE IMPORTANT:   1 unitate de insulina  pentru un adolescent  sau un adult  cu diabet  tip 1 poate insemna  nimic  sau  o  scadere de 20-30 mg/dl iar pentru  un copil de 2 ani aceeasi 1 unitate de insulina poate  insemna caderea in  hipoglicemie. DECI:   fara  sfaturi  cu unitati de  insulina. Ce  vi se aplica  voua  nu se aplica  tuturor.

De ce cred EU  ca in Romania diabetul  pediatric este orfan???

Acum, la 9 ani de la debutul diabetului, mi-as fi  dorit  ca  atunci,  in primavara-vara   lui 2007, cind socata de vestea diagnosticului, bezmetica  si  cu  sufletul  si moralul zdrente  ne-am internat in spital,  sa  am parte, COPILUL MEU  sa aiba  parte de o echipa de profesionisti  formata dintr-un medic  diabetolog  pediatru, un psiholog  si de ce nu, de un nutritionist.   De ce am avut  parte?  De o experienta horror, dar… am zis  ca poate sunt eu prea mofturoasa  sau  poate  ca am  avut  eu  ghinion. De atunci insa  am tot  auzit  povesti  similare, unele poate chiar mai  urite ca ale mele (indicatie  in spital de a-i da  copilului …CIORBA    la  HIPO) .

Concluzia mea este ca  pe  linga multe alte  lipsuri, pentru  care noi parintii nu stiu cum facem dar  gasim intotdeana o rezolvare,  LIPSA    CEA  MAI  MARE  IN DIABETUL  PEDIATRIC  ROMANESC ESTE  ACEEA  DE   SPECIALISTI.

SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă

CUNOASTE    TEMEINIC,  DA ??????

Nu stiu exact cite sectii de diabet pediatric exista in sistemul de stat Romanesc, sectii special  gindite pentru asta, si citi medici  specialisti  in diabetul  pediatric  activeaza in aceste  sectii,   insa  s-ar  putea  ca degetele  de la o mina  sa fie  prea multe. Am auzit  de copii inscrisi  la  medic  diabetolog de adulti pentru ca medic  diabetolog pediatru  nu exista  in oras, stiu  parinti  care  vin periodic la  Bucuresti  tocmai  din zone unde se agata  harta in cui, pentru  ca aici  au  gasit  MEDICUL  BUN  care  sa aiba grija  de  diabetul  copilului lor.  Noi cind ne-am internat  la debut,  medicul  diabetolog pediatru  era in concediu  si  singurul cadru  medical  SPECIALIZAT  in diabet  era doamna asistenta Mirela, si asta  in Bucuresti, capitala de tara europeana.

Ca sa dau Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie sa  mentionez ca in Romania, sistemul  national de sigurari de sanatate  asigura  tratamentul  cu insulina, ceea ce  e minunat  http://www.noisidiabetul.ro/romania-si-pompa-de-insulina/

Dar,  pentru administrarea insulinei este nevoie de ACE.

In acest moment pacientii cu diabet primesc 1 ac pentru fiecare cartus / stilou de insulina ce contine 300 unitati insulina ce poate fi consumat in 5 zile sau o luna, functie de necesarul insulinic zilnic. Folosirea aceluiasi ac de nenumarate ori presupune nu doar pierderea calitatilor lui fizice (cu aparitia de echimoze si lipodistrofii, ce altereaza ulterior absorbtia insulinei de la locul injectarii ) dar si crearea unei cai de comunicare intre mediul exterior si medicatie dat fiind ca acul ramane infipt in cartus, cu pierderea sterilitatii acestuia.

Un copil foloseste un cartus de insulina 30 zile si face cel putin 4 injectii zilnic, adica 120 de injectari cu acelasi ac. Un adult foloseste un cartus de insulina, in medie, 10 zile si face cel putin 4 injectii zilnic, deci 40 injectari cu acelasi ac, din ce in ce mai bont.

O alta problema majora in ‘’diabetul  Romanesc’’  este  numarul  de  teste  de  glicemie  suportate de catre sistemul national de asigurari. Un management CORECT  al  diabetului TIP 1, nu  poate  fi  facut  cu nr de teste  alocate, si pentru  ca  nu ne permitem  sa  ne jucam  cu sanatatea  noastra,  bagam  mina adinc  in buzunar  si luna de luna  cumparam  diferenta de teste  necesara.

Daca  Romania  ar fi o tara  cu un nivel mediu salarial decent, pe cuvint daca acest  lucru m-ar  fi deranjat. Dar in conditiile in care in Romania sunt salarii de 1000 lei (putin peste 200 eur) , ce sa  mai  taie  bietul parinte  de  pe lista  cosului zilnic  ca sa poata  cumpara  aceste teste????

Apoi, pentru ca Romania  este tara tuturor  ‘’posibilitatilor’’ , un alt  aspect  important  in aceasta poveste, este codul de boala folosit in raportarea serviciilor medicale si prescrierea medicatiei identic pentru toate tipurile de diabet insulinotratat , respectiv 241 – Diabet insulinotratat , indiferent daca vorbim de diabet tip 1 sau tip 2 si, respectiv242 – pentru diabetul tip 2 tratat cu medicatie orala. Acest  lucru  duce la o alocare nu  tocmai  echitabila a resurselor financiare, medicatiei, dispozitivelor medicale si consumabilelor . Nu  vreau sa fiu rea dar…  nevoile   in tipul 1  nu sunt  egale /aceleasi  cu cele din  tipul 2.

Sa mai  zic de lipsa  Glucagonului  din Romania?  Zic  doar  ca parintii se dau peste  cap  si cum necum  si-l aduc  din alte  tari  ce  pun mai  mult pret  pe  sanatatea  populatiei  lor.

Sa  mentionam  senzorii de glicemie?? Cred ca ne ducem deja  in sfera  SFului

De punctat  insa  ‘’dezghetarea/fluidizarea’’  procesului de obtinere  a unei pompe de insulina  prin sistemul national de sanatate. Tot  e ceva  fata de ce a fost acum citiva ani….

Cred  ca  din TOATE  ACESTE  NEVOI  vine  si  necesitatea  acelui  ‘’nenorocit’’ de  certificat de handicap cu  gradele care  fac in primul  rind diferentiarea  pe suma de  banuti  alocata. Pentru  ca la finalul zilei  vorbim  de  niste  banuti  cu care  se pot  suplini aceste  nevoi.

Mult-discutatul “grad de handicap grav cu insotitor” vine la pachet cu suma de bani de 969 lei cu care : 1) se poate plati un insotitor/asistent personal pt copil (persoana respectiva  castiga si vechime in cartea de munca) 2) poti fi tu, parinte, insotitorul copilului tau (stai acasa+cumperi diverse pt diabet; este in general cazul copiilor f mici…) 3) esti insotitorul copilului tau, dar mergi la serviciu si dai toata indemnizatia pe senzori+alte gadgeturi de diabet, incat sa fie “bine” si pt copil si parinte

Iar  nevoia obtinerii  gradului  de handicap   cu drept de insotitor  al unui copil cu diabet  tip 1  e guvernata, pe linga  diferenta de banuti,   in primul rind de  virsta copilului  dar si de  LIPSA DE  SPECIALISTI   la  gradi  sau  la  scoala.  Nu cred  ca  daca un parinte  ar putea sa aleaga  scenariul:  copil la gradi/scoala intr-un MEDIU  SIGUR,  ar mai  renunta la job  pentru a ‘’pazi’’  gardul  scolii/gradi  si a se asigura  ca  in caz de  nevoie ESTE  ACOLO  si poate  interveni cu  o dextroza, un suc, glucagon.

Da, putem  educa  si  ghida  copilul sa devina independent de la o anumita virsta, si chiar este de dorit  acest lucru, dar oare esti dispus  cind ai un salariu de 1000 lei, si TREBUIE SA  CUMPERI ace, teste, glucagon, dextroza,  teste cetonurie,   sa renunti la gradul  grav cu drept de insotitor, grad ce iti  aduce  cuantumul cel mai  mare  alocat ca si suma de  catre stat???

Statul ne vrea si ne forteaza sa parem  milogi. Nu ar fi mai frumos  si elegant  sa fie  stabilita  o suma care sa asigure  minimul  necesar pentru  gestionarea corecta  a diabetului, suma care  sa se numeasca sec ….  alocatie diabet tip 1 acordata  copiilor pina la virsta de 18 ani???

Si pina la urma, nimeni  nu cere  pomana. Cu totiii  cotizam luna de luna la stat  si platim  taxe  frumusele.  Pentru un salariu net de 1030 lei STATUL  colecteaza taxe  de 693 lei. Deci????

Intotdeauna  exista  2 fete ale monedei, insa eu ca si parinte AM   DATORIA   sa  ma uit  la  fata  stralucitoare, dorindu-mi pentru Aida  tot  ce-i  mai  bun si mai sanatos, de aceea  aleg   sa ma uit catre tarile  care  chiar au grija  de copiii  cu diabet  si nu catre …  Mali, Mozambique, Nicaragua, Vietnam,  Zambia, locuri  unde  diabetul tip 1  este o chestiune de viata  sau moarte.

Iar fata  stralucita a monedei  in diabetul  tip  1 la copiii  arata  asa:

*Austria –conform  celor spuse de Monica Gmoser

…. dacă copilul e stabil primești 600 la 3 luni, dacă nu e stabil primești 900 testere Dexcom plus un senzor pe săptămână. Copii care au dexcom primesc suplimentar și 600 de testere. 600 de ace la 3 luni plus ace pt înțepător tot 600. Glucagen primim când avem nevoie, am voie să iau o dată la 3 luni două gratuite. Binenteles că primim și penuri sau tot cea ce tine de diabet. Este totul gratuit….La medic mergem din trei în trei luni și se face control de rutină dacă nu avem plângeri. O dată pe an control mare cu tot ce ai specificat tu. Fiind rezident aici nu plătim nimic! Indiferent ca e diabet sau altfel de analize, totul este gratuit

Rationamentul autoritatilor:  nr de teste functie de nevoi  mi se pare  perfect logic  si  arata  ca  acestea  chiar  stiu mecanismul  diabetului  si  inainte de a scrie  legile,  UN SPECIALIST  IN DIABET  TIP 1  a fost consultat   si  ASCULTAT.   Nu ca la noi, unde  o distinsa doamna  din  delegatia  Ministerului Sanatatii imi spune (printre alte  ineptii)   …da, asa e , acesti copii vor  avea  diabet  si dupa implinirea virstei de  18 ani, si firesc  aceleasi nevoi ….

*Suedia: tara  in care se  afla  cel mai mare centru de diabet  tip 1 la copii, senzorul  de monitorizare  continua a glicemiei se ofera gratuit, cei drept  in conditiile a 2 hipoglicemii severe pe an, glicozilata mai mare de 9.8 si daca se fac mai mult de 10 teste de glicemie pe zi,  iar  dulcineii mai mici de 6 ani au pompa de insulina chiar de la debut

* Danemarca  tara unde  50% din dulcinei au pompa

*SUA  tarimul   spre care ma uit  cu speranta  asteptind  cu nerabdare  pancreasul  bionic  dar  nu numai , si care are  cea  mai  mare  organizatie ce militeaza  pentru copiii  cu diabet  tip 1 jdrf  

 Acum Aida  a mai crescut, eu am mai invatat  lucruri  despre  amicul diabetul tip1, avem un medic  extraordinar  pe care-l putem  trezi  in miez de noapte  daca este cazul , deci da sunt mai relaxata, insa….

…..a fost o vreme in care am fost ingrozita de gindul  de a  ajunge din nou  in spitalul unde am fost internati la debut. Mi-a  fost teama  sa ma transfer de la ei …  Mi-a  fost teama  la acea vreme  sa  lupt pentru  dreptul copilului meu la o atitudine deontologica din partea cadrelor medicale…  Pe linga toata  durerea  mea,  mi-a fost  teama…

….desi  AR   FI  TREBUIT  ca  ei, echipa de specialisti (care echipa??? care specialisti???)  sa ne faca sa trecem peste  socul debutului  mai  usor, sa plecam acasa  cu un bagaj minim de cunostinte  si un minim de curaj  ca vom razbi.

Deci, da,  din punctul MEU  de vedere, din nefericire,  blue-circle-diabetul-pediatric-este-orfan!

Cind ‘’ne-a lovit trenul’’ si vestea diagnosticului a cazut peste noi, cred ca printre primele intrebari a fost ‘’dar oare copilul meu va mai putea ….’’
Din acel moment viata noastra a luat-o pe un alt drum decit cel creionat inainte, si dupa ce am inteles pe repede inainte ‘’cu ce se maninca diabetul’’ mi-am setat 2 directii principale: sa gestionam cit putem noi mai bine glicemiile/diabetul si … sa pastram normalitatea in viata noastra demonstrind de fiecare data ca… da, si Aida poate.

Am absorbit ca un burete orice poveste de succes a persoanelor cu diabet, orice semn ca… se poate, pentru ca aveam nevoie din nou si din nou de confirmarea ca… da, si Aida va putea.
M-am bucurat ca un copil cind am descoperit blogul lui Dragos Bucur, de fapt el a fost vinovatul datorita caruia eu am demarat blogul http://www.noisidiabetul.ro/, si am inteles ca si Aida va putea avea o cariera de succes daca va munci pentru asta, cind am intilnit-o pe Zuzulica (cred ca asa o sa-i spun mult timp de acum incolo) si mi-am zis ‘’helloo Ioana , trezeste-te si Aida ta va putea ajunge o domnisoara frumoasa si isteata cum este si fata asta’’, cind am descoperit blogul Beticai si am inteles si ca… Aida va putea fi mama,
….cind am intilnit-o pe Gaby Elena care mi-a confirmat inca o data ca , da, are diabet, dar a putut deveni mama, a avut un iubit care nu a fugit cind a auzit de diabetul ei si care acum ii este sot, face sport si imbratiseaza provocarea vietii ei: turul Romaniei cu diabetul pe bicla http://www.freerider.ro/…/prima-persoana-cu-diabet-tip-1-ca…

Le multumesc acestor oameni frumosi pe care eu ii incadrez din oficiu la ‘’Aida mea de miine’’ si multor altora pe care i-am intilnit si care mi-au reamintit ca au diabet dar da, pot…

Dragi tineri si adulti cu diabet, daca ne intilnim si ma vedeti vreodata ca ma uit asa mai timp la voi este pentru ca de fiecare data caut in voi acel ceva din Aida de miine.

Ca sa nu mai spun ca fondurile ramase in urma acestei aventuri vor ajunge la copiii cu diabet sub forma senzorilor de monitorizare continua a glicemiei.

In niste vremuri in care banul ne guverneaza viata si de multe ori uitam ideea, scopul, importanta vietii, cred ca cel mai mare cistig al acestei aventuri va fi mediatizarea, constientizarea si popularizarea diabetului tip 1, si a provocarilor la care ne supune
blue-circle-da-si-eu-pot
Multumesc Airinei team!
La multi multi ani sanatosi si fericiti :) si MULTUMESC Gaby Elena , Aida mea de miine :)

da, si eu pot

da, si Aida poate

da, si tu poti